David, în tabăra lui Saul
261Zifiţii s-au dus la Saul la Ghibea și au zis: „Iată că David
este ascuns pe dealul Hachila, în faţa pustiei.” 2Saul s-a sculat și s-a coborât în pustia Zif, cu trei mii de oameni aleși din Israel, ca să caute pe David în pustia Zif. 3A tăbărât pe dealul Hachila, în faţa pustiei, lângă drum. David era în pustie și, înţelegând că Saul merge în urmărirea lui în pustie, 4a trimis niște iscoade și a aflat că, în adevăr, Saul venise. 5Atunci, David s-a sculat și a venit la locul unde tăbărâse Saul și a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner
, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui. Saul era culcat în cort în mijlocul taberei și poporul era tăbărât în jurul lui. 6David a luat cuvântul și, vorbind lui Ahimelec, Hetitul, și lui Abișai, fiul Ţeruiei
și fratele lui Ioab, a zis: „Cine vrea să se coboare
cu mine în tabără la Saul?” Și Abișai a răspuns: „Eu mă voi coborî cu tine.” 7David și Abișai s-au dus noaptea la popor. Și iată că Saul era culcat și dormea în cort, în mijlocul taberei, și suliţa lui era înfiptă în pământ, la capul lui. Abner și poporul lui erau culcaţi în jurul lui. 8Abișai a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmașul tău în mâinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea și să-l pironesc dintr-o lovitură în pământ, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta.” 9Dar David a zis lui Abișai: „Nu-l omorî! Căci cine
ar putea pune mâna pe unsul Domnului și să rămână nepedepsit?” 10Și David a zis: „Viu este Domnul că numai Domnul
îl poate lovi; fie că-i va veni ziua
14:5Ps. 37:13
să moară, fie că se va coborî
într-un câmp de bătaie și va pieri. 11Să
mă ferească Domnul să pun mâna pe unsul Domnului! Ia numai suliţa de la căpătâiul lui, urciorul cu apă și să plecăm.” 12David a luat dar suliţa și urciorul cu apă de la căpătâiul lui Saul și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic și nimeni nu s-a deșteptat, căci Domnul îi cufundase pe toţi într-un somn adânc
15:12
. 13David a trecut de cealaltă parte și a ajuns departe pe vârful muntelui, la o mare depărtare de tabără. 14Și a strigat poporului și lui Abner, fiul lui Ner: „N-auzi tu, Abner?” Abner a răspuns: „Cine ești tu, care strigi către împăratul?” 15Și David a zis lui Abner: „Oare nu ești tu bărbat? Și cine este ca tine în Israel? Pentru ce atunci n-ai păzit pe împărat, stăpânul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpânul tău. 16Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul că sunteţi vrednici de moarte, căci n-aţi vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este suliţa împăratului și urciorul de apă, care erau la căpătâiul lui.” 17Saul a cunoscut glasul lui David și a zis: „Glasul tău
este, fiul meu David?” Și David a răspuns: „Glasul meu, împărate, domnul meu!” 18Și a zis: „Pentru ce
urmărește domnul meu pe robul său? Ce-am făcut și cu ce sunt vinovat? 19Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său. Dacă Domnul este Cel ce te aţâţă
24:1
împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mâncare de la noi, dar dacă oamenii te aţâţă, blestemaţi să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc
azi ca să mă dezlipească de moștenirea
20:19
Domnului, zicându-mi: ‘Du-te de slujește unor dumnezei străini!’ 20O, să nu-mi cadă sângele pe pământ departe de Faţa Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice
, cum ar urmări o potârniche în munţi.” 21Saul a zis: „Am păcătuit
; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viaţa mea a fost scumpă
înaintea ta. Am lucrat ca un nebun și am făcut o mare greșeală.” 22David a răspuns: „Iată suliţa împăratului; să vină unul din oamenii tăi s-o ia. 23Domnul va
18:20
răsplăti fiecăruia după dreptatea lui și după credincioșia lui, căci Domnul te dăduse azi în mâinile mele, și eu n-am vrut să pun mâna pe unsul Domnului. 24Și după cum azi viaţa ta a avut un mare preţ înaintea mea, tot așa și viaţa mea va avea un mare preţ înaintea Domnului și El mă va izbăvi din orice necaz.” 25Saul a zis lui David: „Fii binecuvântat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari și vei
birui.” David și-a văzut de drum, și Saul s-a întors acasă.
David, în ţara filistenilor; șederea lui la Ţiclag
271David și-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în ţara filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel; așa voi scăpa de mâna lui.” 2Și David s-a sculat, el și cei șase sute de oameni care erau împreună cu el, și
au trecut la Achiș
, fiul lui Maoc, împăratul Gatului. 3David și oamenii lui au rămas în Gat, la Achiș; își avea fiecare familia lui și David își avea cele două
neveste: Ahinoam din Izreel și Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal. 4Saul, când a aflat că David fugise la Gat, a încetat să-l mai caute. 5David a zis lui Achiș: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, rogu-te să mi se dea într-una din cetăţile ţării un loc unde să pot locui, căci pentru ce să locuiască robul tău cu tine în cetatea împărătească?” 6Și chiar în ziua aceea, Achiș i-a dat Ţiclagul
19:5
. De aceea, Ţiclagul a fost al împăraţilor lui Iuda până în ziua de azi. 7Timpul cât a locuit David în ţara filistenilor a fost de un an și patru luni. 8David și oamenii lui se suiau și năvăleau asupra gheșuriţilor
, ghirziţilor
și amaleciţilor
, căci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi în ţinutul acela până la Șur
și până în ţara Egiptului. 9David pustia ţinutul acesta; nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie, le lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele și apoi se întorcea și se ducea la Achiș. 10Achiș zicea: „Unde aţi năvălit azi?” Și David răspundea: „Spre miazăzi de Iuda, spre miazăzi de ierahmeeliţi
și spre miazăzi de
cheniţi.” 11David nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat, „căci”, se gândea el, „ei ar putea să vorbească împotriva noastră și să zică: ‘Așa a făcut David’”. Și acesta a fost felul lui de purtare în tot timpul cât a locuit în ţara filistenilor. 12Achiș se încredea în David și zicea: „S-a făcut urât poporului său Israel și va rămâne în slujba mea pe vecie.”
Războiul cu filistenii
281Pe vremea aceea
, filistenii și-au strâns taberele și au făcut o oștire ca să pornească război împotriva lui Israel. Achiș a zis lui David: „Să știi că vei veni cu mine la oștire, tu și oamenii tăi.” 2David a răspuns lui Achiș: „Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.” Și Achiș a zis lui David: „De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.” 3Samuel
murise. Tot Israelul îl plânsese și-l îngropase la Rama, în cetatea lui. Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii
și pe cei ce ghiceau. 4Filistenii s-au strâns și au venit de au tăbărât la Sunem
. Saul a strâns pe tot Israelul și au tăbărât la Ghilboa
. 5La vederea taberei filistenilor, Saul a fost cuprins de frică
și un tremur puternic i-a apucat inima. 6Saul a întrebat pe Domnul, și Domnul nu i-a răspuns
nici prin
vise, nici prin Urim
, nici prin proroci. 7Atunci, Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.” 8Atunci, Saul s-a schimbat, a luat alte haine și a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort și scoală-mi pe cine-ţi
voi spune.” 9Femeia i-a răspuns: „Știi ce a făcut Saul, cum a nimicit
din ţară pe cei ce cheamă morţii și pe cei ce ghicesc viitorul, pentru ce dar întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?” 10Saul i-a jurat pe Domnul și a zis: „Viu este Domnul că nu ţi se va întâmpla niciun rău pentru aceasta.” 11Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?” Și el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.” 12Când a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare și a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai înșelat? Tu ești Saul!” 13Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic. Dar ce vezi?” Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ.” 14El i-a zis: „Cum e la chip?” Și ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală și este învelit cu o mantie
.” Saul a înţeles că era Samuel și s-a plecat cu faţa la pământ și s-a închinat. 15Samuel a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat chemându-mă?” Saul a răspuns: „Sunt
14:14
într-o mare strâmtorare: filistenii îmi fac război, și Dumnezeu
S-a depărtat de la mine; nu mi-a
răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Și te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.” 16Samuel a zis: „Pentru ce mă întrebi pe mine, când Domnul S-a depărtat de tine și S-a făcut vrăjmașul tău? 17Domnul îţi face așa cum îţi
vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mâinile tale și a dat-o altuia, lui David. 18N-ai ascultat
de glasul Domnului și n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui, de aceea îţi face Domnul așa astăzi. 19Și chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor. Mâine, tu și fiii tăi veţi fi împreună cu mine și Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.” 20Îndată, Saul a căzut la pământ cât era de lung, și cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nicio putere, căci nu mâncase toată ziua și toată noaptea. 21Femeia a venit la Saul și, văzându-l foarte înspăimântat, i-a zis: „Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa
în primejdie ascultând de cuvintele pe care mi le-ai spus. 22Ascultă acum și tu glasul roabei tale și lasă-mă să-ţi dau o bucată de pâine, ca să mănânci și să prinzi putere ca să pornești la drum.” 23Dar el n-a vrut și a zis: „Nu mănânc nimic!” Slujitorii lui și femeia au stăruit de el până i-a ascultat. S-a sculat de la pământ și a șezut pe pat. 24Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frământat-o și a copt azimi. 25Le-a pus înaintea lui Saul și înaintea slujitorilor lui și au mâncat. Apoi s-au sculat și au plecat chiar în noaptea aceea.
