Războiul cu filistenii
281Pe vremea aceea
, filistenii și-au strâns taberele și au făcut o oștire ca să pornească război împotriva lui Israel. Achiș a zis lui David: „Să știi că vei veni cu mine la oștire, tu și oamenii tăi.” 2David a răspuns lui Achiș: „Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.” Și Achiș a zis lui David: „De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.” 3Samuel
murise. Tot Israelul îl plânsese și-l îngropase la Rama, în cetatea lui. Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii
și pe cei ce ghiceau. 4Filistenii s-au strâns și au venit de au tăbărât la Sunem
. Saul a strâns pe tot Israelul și au tăbărât la Ghilboa
. 5La vederea taberei filistenilor, Saul a fost cuprins de frică
și un tremur puternic i-a apucat inima. 6Saul a întrebat pe Domnul, și Domnul nu i-a răspuns
nici prin
vise, nici prin Urim
, nici prin proroci. 7Atunci, Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.” 8Atunci, Saul s-a schimbat, a luat alte haine și a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort și scoală-mi pe cine-ţi
voi spune.” 9Femeia i-a răspuns: „Știi ce a făcut Saul, cum a nimicit
din ţară pe cei ce cheamă morţii și pe cei ce ghicesc viitorul, pentru ce dar întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?” 10Saul i-a jurat pe Domnul și a zis: „Viu este Domnul că nu ţi se va întâmpla niciun rău pentru aceasta.” 11Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?” Și el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.” 12Când a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare și a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai înșelat? Tu ești Saul!” 13Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic. Dar ce vezi?” Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ.” 14El i-a zis: „Cum e la chip?” Și ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală și este învelit cu o mantie
.” Saul a înţeles că era Samuel și s-a plecat cu faţa la pământ și s-a închinat. 15Samuel a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat chemându-mă?” Saul a răspuns: „Sunt
14:14
într-o mare strâmtorare: filistenii îmi fac război, și Dumnezeu
S-a depărtat de la mine; nu mi-a
răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Și te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.” 16Samuel a zis: „Pentru ce mă întrebi pe mine, când Domnul S-a depărtat de tine și S-a făcut vrăjmașul tău? 17Domnul îţi face așa cum îţi
vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mâinile tale și a dat-o altuia, lui David. 18N-ai ascultat
de glasul Domnului și n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui, de aceea îţi face Domnul așa astăzi. 19Și chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor. Mâine, tu și fiii tăi veţi fi împreună cu mine și Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.” 20Îndată, Saul a căzut la pământ cât era de lung, și cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nicio putere, căci nu mâncase toată ziua și toată noaptea. 21Femeia a venit la Saul și, văzându-l foarte înspăimântat, i-a zis: „Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa
în primejdie ascultând de cuvintele pe care mi le-ai spus. 22Ascultă acum și tu glasul roabei tale și lasă-mă să-ţi dau o bucată de pâine, ca să mănânci și să prinzi putere ca să pornești la drum.” 23Dar el n-a vrut și a zis: „Nu mănânc nimic!” Slujitorii lui și femeia au stăruit de el până i-a ascultat. S-a sculat de la pământ și a șezut pe pat. 24Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frământat-o și a copt azimi. 25Le-a pus înaintea lui Saul și înaintea slujitorilor lui și au mâncat. Apoi s-au sculat și au plecat chiar în noaptea aceea.
David e trimis înapoi
291Filistenii
își strânseseră toate oștile la
Afec, și Israel tăbărâse la fântâna lui Izreel. 2Domnii filistenilor au înaintat cu sutele și miile lor, și David și oamenii lui mergeau mai la coadă, cu
Achiș. 3Domnii filistenilor au zis: „Ce caută evreii aceștia aici?” Și Achiș a răspuns domnitorilor filistenilor: „Acesta este David, slujitorul lui Saul, împăratul lui Israel. De mult
este cu mine și n-am găsit
nici cel mai mic lucru de care să-l învinuiesc, de la venirea lui și până în ziua de azi.” 4Dar domnitorii filistenilor s-au mâniat pe Achiș și i-au zis: „Trimite înapoi
pe omul acesta, ca să se întoarcă în locul unde l-ai așezat, să nu se coboare cu noi pe câmpul de bătaie, ca să nu ne fie vrăjmaș în timpul luptei
. Și cum ar putea să se facă omul acesta plăcut stăpânului său decât cu capetele oamenilor noștri?
5Nu este acesta David pentru care cântau jucând:
‘Saul și-a bătut miile lui
,
Iar David, zecile lui de mii’?”
6Achiș a chemat pe David și i-a zis: „Viu este Domnul că ești un om curat la suflet și-mi place să te văd mergând
și venind cu mine în tabără, căci n-am găsit
nimic rău în tine, de la venirea ta la mine până în ziua de azi, dar nu ești pe placul domnitorilor. 7Întoarce-te dar și mergi în pace, ca să nu faci nimic neplăcut înaintea domnitorilor filistenilor.” 8David a zis lui Achiș: „Dar ce am făcut și ce ai găsit în robul tău, de când sunt la tine până în ziua de azi, ca să nu merg să lupt împotriva vrăjmașilor domnului meu, împăratul?” 9Achiș a răspuns lui David: „Știu că ești plăcut înaintea mea ca
19:27
un înger al lui Dumnezeu, dar domnitorii
filistenilor au zis: ‘Să nu se suie cu noi la luptă.’ 10Astfel, scoală-te dis-de-dimineaţă, tu și slujitorii stăpânului tău care au venit cu tine; sculaţi-vă dis-de-dimineaţă și plecaţi de îndată ce se va lumina.” 11David și oamenii lui s-au sculat din noapte de tot, ca să plece dimineaţa și să se întoarcă în ţara filistenilor. Și filistenii
s-au suit la Izreel.
Întoarcerea lui David la Ţiclag
301Când a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ţiclag, amaleciţii
năvăliseră în partea de miazăzi și în Ţiclag. Ei nimiciseră și arseseră Ţiclagul 2după ce luaseră prinși pe femei și pe toţi cei ce se aflau acolo, mici și mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul și plecaseră. 3David și oamenii lui au ajuns în cetate și iată că era arsă; și nevestele, fiii și fiicele lor fuseseră luaţi prinși. 4Atunci, David și poporul care era cu el au ridicat glasul și au plâns până n-au mai putut plânge. 5Cele două
neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate și ele. 6David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea
să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor și fetelor lui. Dar
56:3,4,11Hab. 3:17,18
David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui. 7El
a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!” Abiatar a adus efodul la David. 8Și David
a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmărește-o, căci o vei ajunge și vei izbăvi totul.” 9Și David a pornit, el și cei șase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau la coadă. 10David i-a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni, dar două
sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiţi ca să mai treacă pârâul Besor. 11Pe câmp, au dat peste un om egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să mănânce pâine și să bea apă 12și i-au mai dat și o legătură de smochine și două legături de stafide. După ce a mâncat
, i-au venit iarăși puterile, căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopţi. 13David i-a zis: „Al cui ești și de unde ești?” El a răspuns: „Sunt un băiat egiptean în slujba unui amalecit și de trei zile stăpânul meu m-a părăsit pentru că eram bolnav. 14Am năvălit în partea de miazăzi a cheretiţilor
, pe ţinutul lui Iuda și la miazăzi de Caleb
15:13
, și am ars Ţiclagul.” 15David i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?” Și el a zis: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da pe mâna stăpânului meu, și te voi coborî la oastea aceasta.” 16El i-a slujit astfel de călăuză. Și amaleciţii erau risipiţi pe tot ţinutul, mâncând
, bând și jucând de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din ţara filistenilor și din ţara lui Iuda. 17David i-a bătut din zorii zilei până a doua zi seara și n-a scăpat niciunul din ei, afară de patru sute de tineri, care au încălecat pe cămile și au fugit. 18David a scăpat astfel tot ce luaseră amaleciţii și a scăpat și pe cele două neveste ale lui. 19Nu le-a lipsit nimeni, de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase; David a adus înapoi totul
. 20Și David a luat toate oile și toţi boii, și cei ce mânau turma aceasta și mergeau în fruntea ei ziceau: „Aceasta este prada lui David!” 21David a ajuns la cei două
sute de oameni care fuseseră prea obosiţi ca să mai meargă după el și pe care-i lăsase la pârâul Besor. Ei au ieșit înaintea lui David și înaintea poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei și i-a întrebat de sănătate. 22Toţi oamenii răi și de
nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvântul și au zis: „Fiindcă n-au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-și ia fiecare nevasta și copiii și să plece.” 23Dar David a zis: „Să nu faceţi așa, fraţilor, cu ce ne-a dat Domnul, căci El ne-a păzit și a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră. 24Și cine v-ar asculta în privinţa aceasta? Partea trebuie să fie aceeași atât
pentru cel ce s-a coborât pe câmpul de bătaie, cât și pentru cel ce a rămas la calabalâcuri; s-o împartă deopotrivă.” 25Lucrul acesta a rămas de atunci și până în ziua de azi o lege și un obicei în Israel. 26Când s-a întors la Ţiclag, David a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenilor săi, spunându-le aceste cuvinte: „Iată darul pe care vi-l fac din prada luată de la vrăjmașii Domnului!” 27A trimis celor din Betel, celor din Ramot
, de la miazăzi, celor din Iatir
, 28celor din Aroer
, celor din Sifmot, celor din Eștemoa
, 29celor din Racal, celor din cetăţile ierahmeeliţilor
, celor din cetăţile cheniţilor
, 30celor din Horma
, celor din Cor-Așan, celor din Atac, 31celor din Hebron
și în toate locurile pe care le străbătuse David cu oamenii lui.
