Iosafat împăratul lui Iuda
171În locul lui a domnit fiul său Iosafat
. El s-a întărit împotriva lui Israel: 2a pus oști în toate cetăţile întărite ale lui Iuda și a rânduit căpetenii în ţara lui Iuda și în cetăţile lui Efraim, pe care le luase
tatăl său, Asa. 3Domnul a fost cu Iosafat, pentru că a umblat în cele dintâi căi ale tatălui său David și n-a căutat pe baali, 4căci a alergat la Dumnezeul tatălui său și a urmat poruncile Lui, fără să facă
ce făcea Israel. 5Domnul a întărit domnia în mâinile lui Iosafat, căruia tot Iuda îi aducea daruri
. Și a avut
o mulţime de bogăţii și slavă. 6Inima lui s-a întărit din ce în ce în căile Domnului și a îndepărtat
20:33
din Iuda chiar și înălţimile și idolii. 7În al treilea an al domniei lui, a însărcinat pe căpeteniile sale Ben-Hail, Obadia, Zaharia, Netaneel și Mica să se ducă
să înveţe pe oameni în cetăţile lui Iuda. 8A trimis cu ei pe leviţii Șemaia, Netania, Zebadia, Asael, Șemiramot, Ionatan, Adonia, Tobia și Tob-Adonia, leviţi, și pe preoţii Elișama și Ioram. 9Ei
au învăţat pe oameni în Iuda, având cu ei cartea Legii Domnului. Au străbătut toate cetăţile lui Iuda și au învăţat pe oameni în mijlocul poporului. 10Groaza
Domnului a apucat toate împărăţiile ţărilor dimprejurul lui Iuda și n-au făcut război împotriva lui Iosafat. 11Niște filisteni
au adus lui Iosafat daruri și un bir în argint și arabii i-au adus și ei vite, șapte mii șapte sute de berbeci și șapte mii șapte sute de ţapi. 12Iosafat se ridicase la cea mai înaltă treaptă de mărire. A zidit în Iuda cetăţui și cetăţi pentru merinde. 13A strâns merinde în cetăţile lui Iuda și avea la Ierusalim o ceată de oameni viteji ca ostași. 14Iată numărul lor, după casele părinţilor lor. Din Iuda, căpetenii peste o mie: Adna, căpetenia cu trei sute de mii de viteji; 15după el, Iohanan, căpetenia cu două sute optzeci de mii de oameni; 16după el, Amasia, fiul lui Zicri, care se predase
de bunăvoie Domnului, cu două sute de mii de viteji. 17Din Beniamin: Eliada, om viteaz, cu două sute de mii de oameni înarmaţi cu arc și cu scut, 18și, după el, Zozabad, cu o sută optzeci de mii de oameni înarmaţi pentru război. 19Aceștia sunt cei ce erau în slujba împăratului, afară de aceia
pe care îi pusese împăratul în toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
Ahab și Iosafat împotriva sirienilor
181Iosafat a avut
bogăţii și slavă din belșug și s-a încuscrit
cu Ahab. 2După câţiva
ani, s-a coborât la Ahab, în Samaria. Ahab a tăiat pentru el și pentru poporul care era cu el un mare număr de oi și boi și l-a rugat să se suie la Ramot din Galaad. 3Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Vrei să vii cu mine la Ramot, în Galaad?” Iosafat i-a răspuns: „Eu, ca tine, și poporul meu, ca poporul tău, vom merge la luptă împotriva lui cu tine.” 4Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă
acum, te rog, Cuvântul Domnului.” 5Împăratul lui Israel a strâns pe proroci, în număr de patru sute, și le-a zis: „Să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?” Și ei au răspuns: „Suie-te și Dumnezeu îl va da în mâinile împăratului.” 6Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici niciun proroc al Domnului prin care să-L putem întreba?” 7Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi prorocește nimic bun, nu prorocește niciodată decât rău – este Mica, fiul lui Imla.” Și Iosafat a zis: „Să nu vorbească așa împăratul!” 8Atunci, împăratul lui Israel a chemat un dregător și i-a zis: „Trimite să vină îndată Mica, fiul lui Imla.” 9Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, ședeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărătești; ședeau în locul de la intrarea porţii Samariei. Și toţi prorocii proroceau înaintea lor. 10Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Cu aceste coarne vei bate pe sirieni până îi vei nimici.’” 11Și toţi prorocii au prorocit la fel, zicând: „Suie-te la Ramot, în Galaad, căci vei avea izbândă și Domnul îl va da în mâinile împăratului.” 12Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit așa: „Iată, prorocii cu un gând prorocesc de bine împăratului; cuvântul tău să fie dar ca și cuvântul fiecăruia din ei! Vestește de bine!” 13Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti
23:12,26
24:131 Împ. 22:14
ce va spune Dumnezeul meu.” 14Când a venit la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?” El a răspuns: „Suiţi-vă! Căci veţi avea izbândă și vor fi daţi în mâinile voastre.” 15Și împăratul i-a zis: „De câte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?” 16Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca niște oi care n-au păstor, și Domnul a zis: ‘Oamenii aceștia n-au stăpân, fiecare să se întoarcă în pace acasă!’” 17Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus eu? El nu-mi prorocește nimic bun, nu-mi prorocește decât rău.” 18Și Mica a zis: „Ascultaţi dar Cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Său de domnie și toată oastea cerurilor stând la dreapta și la stânga Lui. 19Și Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot, în Galaad, și să piară acolo?’ Au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. 20Și un duh
a venit și s-a înfăţișat înaintea Domnului și a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ Domnul i-a zis: ‘Cum?’ 21‘Voi ieși, a răspuns el, și voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei amăgi și vei izbuti; ieși și fă așa.’ 22Și acum, iată că Domnul a pus
un duh de minciună în gura prorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta.” 23Atunci, Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica
peste obraz și a zis: „Pe ce drum a ieșit duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?” 24Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.” 25Împăratul lui Israel a zis: „Luaţi pe Mica și duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, și la Ioas, fiul împăratului. 26Și spuneţi: ‘Așa vorbește împăratul: «Băgaţi
pe omul acesta în temniţă și hrăniţi-l cu pâinea și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace.»’” 27Și Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, n-a vorbit Domnul prin mine!” Apoi a mai zis: „Voi, toate popoarele, auziţi!”
Moartea lui Ahab
28Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot, în Galaad. 29Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale.” Și împăratul lui Israel și-a schimbat hainele și s-au dus la luptă. 30Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai-marilor peste carele lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.” 31Când au zărit mai-marii carelor pe Iosafat, au zis: „Este împăratul lui Israel.” Și l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un ţipăt. Domnul l-a ajutat și Dumnezeu i-a îndepărtat de la el. 32Mai-marii carelor, văzând că nu era împăratul lui Israel, s-au depărtat de el. 33Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare și a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul a zis celui ce-i mâna carul: „Întoarce și scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt rănit.” 34Lupta a fost înverșunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în faţa sirienilor, până seara și a murit pe la apusul soarelui.
Hanani mustră pe Iosafat
191Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a întors în pace acasă, la Ierusalim. 2Iehu, fiul prorocului
Hanani, i-a ieșit înainte și a zis împăratului Iosafat: „Cum de ai ajutat tu pe cel rău și ai iubit
pe cei ce urăsc pe Domnul? Din pricina aceasta este mâniat
Domnul pe tine. 3Dar tot se mai găsește și ceva
bun în tine, căci ai înlăturat din ţară idolii și ţi-ai pus
inima să caute pe Dumnezeu.”
Măsurile pentru împărţirea dreptăţii
4Iosafat a rămas la Ierusalim. Apoi a mai făcut o călătorie prin mijlocul poporului, de la Beer-Șeba până la muntele lui Efraim, și i-a adus înapoi la Domnul Dumnezeul părinţilor lor. 5A pus judecători în toate cetăţile întărite din ţara lui Iuda, în fiecare cetate. 6Și a zis judecătorilor: „Luaţi seama la ce veţi face, căci nu pentru oameni
veţi rosti judecăţi, ci pentru Domnul
, care va fi lângă voi când le veţi rosti. 7Acum, frica de Domnul să fie peste voi; vegheaţi asupra faptelor voastre, căci la Domnul
Dumnezeul nostru nu este nicio nelegiuire, nici nu se are
în vedere faţa oamenilor, nici nu se primesc daruri.” 8Când s-a întors la Ierusalim, Iosafat
a pus și aici, pentru judecăţile Domnului și pentru neînţelegeri, leviţi, preoţi și căpetenii peste casele părintești ale lui Israel. 9Și iată poruncile pe care li le-a dat: „Voi să lucraţi în frică
de Domnul, cu credinţă și curăţie de inimă. 10În orice
neînţelegere, care vă va fi supusă de fraţii voștri, care locuiesc în cetăţile lor, și anume cu privire la un omor, la o lege, la o poruncă, la învăţături și rânduieli, să-i luminaţi, ca să nu se facă vinovaţi faţă de Domnul și să nu izbucnească mânia
Lui peste voi
și peste fraţii voștri. Așa să lucraţi, și nu veţi fi vinovaţi. 11Și iată că aveţi în frunte pe marele preot Amaria pentru toate treburile
Domnului și pe Zebadia, fiul lui Ismael, căpetenia casei lui Iuda, pentru toate treburile împăratului și aveţi înainte ca dregători pe leviţi. Întăriţi-vă și lucraţi, și Domnul să fie cu cel ce va face
binele!”
