Ahab și Iosafat împotriva sirienilor
181Iosafat a avut
bogăţii și slavă din belșug și s-a încuscrit
cu Ahab. 2După câţiva
ani, s-a coborât la Ahab, în Samaria. Ahab a tăiat pentru el și pentru poporul care era cu el un mare număr de oi și boi și l-a rugat să se suie la Ramot din Galaad. 3Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Vrei să vii cu mine la Ramot, în Galaad?” Iosafat i-a răspuns: „Eu, ca tine, și poporul meu, ca poporul tău, vom merge la luptă împotriva lui cu tine.” 4Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă
acum, te rog, Cuvântul Domnului.” 5Împăratul lui Israel a strâns pe proroci, în număr de patru sute, și le-a zis: „Să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?” Și ei au răspuns: „Suie-te și Dumnezeu îl va da în mâinile împăratului.” 6Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici niciun proroc al Domnului prin care să-L putem întreba?” 7Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi prorocește nimic bun, nu prorocește niciodată decât rău – este Mica, fiul lui Imla.” Și Iosafat a zis: „Să nu vorbească așa împăratul!” 8Atunci, împăratul lui Israel a chemat un dregător și i-a zis: „Trimite să vină îndată Mica, fiul lui Imla.” 9Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, ședeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărătești; ședeau în locul de la intrarea porţii Samariei. Și toţi prorocii proroceau înaintea lor. 10Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Cu aceste coarne vei bate pe sirieni până îi vei nimici.’” 11Și toţi prorocii au prorocit la fel, zicând: „Suie-te la Ramot, în Galaad, căci vei avea izbândă și Domnul îl va da în mâinile împăratului.” 12Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit așa: „Iată, prorocii cu un gând prorocesc de bine împăratului; cuvântul tău să fie dar ca și cuvântul fiecăruia din ei! Vestește de bine!” 13Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti
23:12,26
24:131 Împ. 22:14
ce va spune Dumnezeul meu.” 14Când a venit la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?” El a răspuns: „Suiţi-vă! Căci veţi avea izbândă și vor fi daţi în mâinile voastre.” 15Și împăratul i-a zis: „De câte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?” 16Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca niște oi care n-au păstor, și Domnul a zis: ‘Oamenii aceștia n-au stăpân, fiecare să se întoarcă în pace acasă!’” 17Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus eu? El nu-mi prorocește nimic bun, nu-mi prorocește decât rău.” 18Și Mica a zis: „Ascultaţi dar Cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Său de domnie și toată oastea cerurilor stând la dreapta și la stânga Lui. 19Și Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot, în Galaad, și să piară acolo?’ Au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. 20Și un duh
a venit și s-a înfăţișat înaintea Domnului și a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ Domnul i-a zis: ‘Cum?’ 21‘Voi ieși, a răspuns el, și voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei amăgi și vei izbuti; ieși și fă așa.’ 22Și acum, iată că Domnul a pus
un duh de minciună în gura prorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta.” 23Atunci, Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica
peste obraz și a zis: „Pe ce drum a ieșit duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?” 24Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.” 25Împăratul lui Israel a zis: „Luaţi pe Mica și duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, și la Ioas, fiul împăratului. 26Și spuneţi: ‘Așa vorbește împăratul: «Băgaţi
pe omul acesta în temniţă și hrăniţi-l cu pâinea și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace.»’” 27Și Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, n-a vorbit Domnul prin mine!” Apoi a mai zis: „Voi, toate popoarele, auziţi!”
Moartea lui Ahab
28Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot, în Galaad. 29Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale.” Și împăratul lui Israel și-a schimbat hainele și s-au dus la luptă. 30Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai-marilor peste carele lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.” 31Când au zărit mai-marii carelor pe Iosafat, au zis: „Este împăratul lui Israel.” Și l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un ţipăt. Domnul l-a ajutat și Dumnezeu i-a îndepărtat de la el. 32Mai-marii carelor, văzând că nu era împăratul lui Israel, s-au depărtat de el. 33Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare și a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul a zis celui ce-i mâna carul: „Întoarce și scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt rănit.” 34Lupta a fost înverșunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în faţa sirienilor, până seara și a murit pe la apusul soarelui.
Hanani mustră pe Iosafat
191Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a întors în pace acasă, la Ierusalim. 2Iehu, fiul prorocului
Hanani, i-a ieșit înainte și a zis împăratului Iosafat: „Cum de ai ajutat tu pe cel rău și ai iubit
pe cei ce urăsc pe Domnul? Din pricina aceasta este mâniat
Domnul pe tine. 3Dar tot se mai găsește și ceva
bun în tine, căci ai înlăturat din ţară idolii și ţi-ai pus
inima să caute pe Dumnezeu.”
Măsurile pentru împărţirea dreptăţii
4Iosafat a rămas la Ierusalim. Apoi a mai făcut o călătorie prin mijlocul poporului, de la Beer-Șeba până la muntele lui Efraim, și i-a adus înapoi la Domnul Dumnezeul părinţilor lor. 5A pus judecători în toate cetăţile întărite din ţara lui Iuda, în fiecare cetate. 6Și a zis judecătorilor: „Luaţi seama la ce veţi face, căci nu pentru oameni
veţi rosti judecăţi, ci pentru Domnul
, care va fi lângă voi când le veţi rosti. 7Acum, frica de Domnul să fie peste voi; vegheaţi asupra faptelor voastre, căci la Domnul
Dumnezeul nostru nu este nicio nelegiuire, nici nu se are
în vedere faţa oamenilor, nici nu se primesc daruri.” 8Când s-a întors la Ierusalim, Iosafat
a pus și aici, pentru judecăţile Domnului și pentru neînţelegeri, leviţi, preoţi și căpetenii peste casele părintești ale lui Israel. 9Și iată poruncile pe care li le-a dat: „Voi să lucraţi în frică
de Domnul, cu credinţă și curăţie de inimă. 10În orice
neînţelegere, care vă va fi supusă de fraţii voștri, care locuiesc în cetăţile lor, și anume cu privire la un omor, la o lege, la o poruncă, la învăţături și rânduieli, să-i luminaţi, ca să nu se facă vinovaţi faţă de Domnul și să nu izbucnească mânia
Lui peste voi
și peste fraţii voștri. Așa să lucraţi, și nu veţi fi vinovaţi. 11Și iată că aveţi în frunte pe marele preot Amaria pentru toate treburile
Domnului și pe Zebadia, fiul lui Ismael, căpetenia casei lui Iuda, pentru toate treburile împăratului și aveţi înainte ca dregători pe leviţi. Întăriţi-vă și lucraţi, și Domnul să fie cu cel ce va face
binele!”
Biruinţa lui Iosafat asupra moabiţilor și amoniţilor
201După aceea, fiii lui Moab și fiii lui Amon și cu ei niște maoniţi au pornit cu război împotriva lui Iosafat. 2Au venit și au dat de știre lui Iosafat, zicând: „O mare mulţime înaintează împotriva ta de dincolo de mare, din Siria, și sunt la
Haţaţon-Tamar, adică
En-Ghedi.” 3În spaima sa, Iosafat și-a îndreptat faţa să caute
pe Domnul și a vestit
un post pentru tot Iuda. 4Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul și au venit din toate cetăţile lui Iuda să caute pe Domnul. 5Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda și a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curţii celei noi. 6Și a zis: „Doamne, Dumnezeul părinţilor noștri, nu ești Tu Dumnezeu în ceruri
și nu stăpânești
Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână
tăria și puterea, așa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi? 7Oare n-ai izgonit
Tu, Dumnezeul
nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel și n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moștenire seminţei lui Avraam, care Te
iubea? 8Ei au locuit-o și Ţi-au zidit în ea un locaș sfânt pentru Numele Tău, zicând: 9‘Dacă
va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfăţișa înaintea casei acesteia și înaintea Ta, căci
Numele Tău este în casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strâmtorării noastre, și Tu ne vei asculta și ne vei mântui!’ 10Acum, iată, fiii lui Amon și ai lui Moab și cei din muntele Seir, la care n-ai îngăduit
lui Israel să intre când venea din ţara Egiptului – căci s-a abătut
de la ei și nu i-a nimicit –, 11iată-i cum ne răsplătesc acum, venind
să ne izgonească din moștenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire! 12O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca
Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră și nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt îndreptaţi
121:1,2
123:1,2
141:8
spre Tine!” 13Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele și fiii lor. 14Atunci, Duhul
24:224:20
Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, Levitul, dintre fiii lui Asaf. 15Și Iahaziel a zis: „Ascultaţi, tot Iuda și locuitorii din Ierusalim, și tu, împărate Iosafat! Așa vă vorbește Domnul: ‘Nu
31:6,8
vă temeţi și nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu. 16Mâine coborâţi-vă împotriva lor. Ei se vor sui pe dealul Ţiţ și-i veţi găsi la capătul văii, în faţa pustiei Ieruel. 17Nu veţi
avea de luptat în lupta aceasta; așezaţi-vă, staţi acolo și veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda și Ierusalim, nu vă temeţi și nu vă înspăimântaţi; mâine, ieșiţi-le înainte, și Domnul
va fi cu voi!’” 18Iosafat s-a plecat
cu faţa la pământ și tot Iuda și locuitorii Ierusalimului s-au aruncat înaintea Domnului să se închine înaintea Lui. 19Leviţii dintre fiii chehatiţilor și dintre fiii coreiţilor s-au sculat și au lăudat cu glas tare și puternic pe Domnul Dumnezeul lui Israel. 20A doua zi, au pornit dis-de-dimineaţă spre pustia Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a venit și a zis: „Ascultaţi-mă, Iuda și locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă
în Domnul Dumnezeul vostru și veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în prorocii Lui, și veţi izbuti.” 21Apoi, în învoire cu poporul, a numit niște cântăreţi care, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte și mergând înaintea oștirii, lăudau
pe Domnul și ziceau: „Lăudaţi
pe Domnul, căci
îndurarea Lui ţine în veac!” 22În clipa când au început cântările și laudele, Domnul a pus
o pândă împotriva fiilor lui Amon și ai lui Moab și împotriva celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda. Și au fost bătuţi. 23Fiii lui Amon și ai lui Moab s-au aruncat asupra locuitorilor din muntele Seir ca să-i nimicească cu desăvârșire și să-i prăpădească. Și, după ce au isprăvit cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unii pe alţii să se nimicească. 24Când a ajuns Iuda pe înălţimea de unde se zărește pustia, s-au uitat înspre mulţime, și iată că ei erau niște trupuri moarte întinse pe pământ și nimeni nu scăpase. 25Iosafat și poporul său s-au dus să ia prăzile; au găsit printre trupuri multe bogăţii și lucruri scumpe și au luat atât de multe, că n-au putut să le ducă pe toate. Trei zile au prădat, căci era multă pradă. 26A patra zi, s-au strâns în Valea Beraca (Binecuvântare), unde au binecuvântat pe Domnul, de aceea au numit locul acesta Valea Beraca, nume care i-a rămas până în ziua de azi. 27Toţi oamenii din Iuda și din Ierusalim, în frunte cu Iosafat, au plecat veseli și s-au întors la Ierusalim, căci Domnul îi umpluse de bucurie
, izbăvindu-i de vrăjmașii lor. 28Au intrat în Ierusalim și în Casa Domnului, în sunete de alăute și de harpe și trâmbiţe. 29Groaza
Domnului a apucat toate împărăţiile celorlalte ţări când au auzit că Domnul luptase împotriva vrăjmașilor lui Israel. 30Și împărăţia lui Iosafat a fost liniștită și Dumnezeul
lui i-a dat pace de jur împrejur.
Sfârșitul domniei lui Iosafat
31Iosafat
a domnit peste Iuda. Avea treizeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Azuba, fata lui Șilhi. 32El a mers pe calea tatălui său, Asa, și nu s-a abătut deloc, făcând ce este bine înaintea Domnului. 33Numai că înălţimile
n-au fost îndepărtate, și poporul tot n-avea inima
strâns lipită de Dumnezeul părinţilor săi. 34Celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, care
este cuprinsă în cartea împăraţilor lui Israel. 35După aceea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a unit
cu împăratul lui Israel, Ahazia, a cărui purtare era nelegiuită. 36S-a unit cu el ca să zidească niște corăbii, care să meargă la Tarsis, și au făcut corăbii la Eţion-Gheber. 37Atunci, Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareșa, a prorocit împotriva lui Iosafat și a zis: „Pentru că te-ai unit cu Ahazia, Domnul îţi nimicește lucrarea.” Și corăbiile
au fost sfărâmate și n-au putut să se ducă la Tarsis
.
