Ioas începe să domnească și drege Templul
241Ioas avea șapte
12:1
ani când a ajuns împărat și a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Ţibia, din Beer-Șeba. 2Ioas a făcut ce este bine
înaintea Domnului în tot timpul vieţii preotului Iehoiada. 3Iehoiada a luat pentru Ioas două neveste și Ioas a născut fii și fiice. 4După aceea, Ioas și-a pus de gând să dreagă Casa Domnului. 5A strâns pe preoţi și pe leviţi și le-a zis: „Duceţi-vă prin cetăţile lui Iuda și strângeţi bani
din tot Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru. Și grăbiţi-vă cu lucrul acesta.” Dar leviţii nu s-au grăbit. 6Împăratul
a chemat pe marele preot Iehoiada și i-a zis: „Pentru ce n-ai vegheat ca leviţii să strângă din Iuda și din Ierusalim darea poruncită de Moise
, robul Domnului, și pusă pe adunarea lui Israel pentru cortul
mărturiei? 7Căci nelegiuita aceea de Atalia și fiii
ei au pustiit Casa lui Dumnezeu și au întrebuinţat în slujba baalilor toate lucrurile
închinate Casei Domnului.” 8Atunci, împăratul a poruncit
să se facă o ladă și să se pună afară la poarta Casei Domnului. 9Și s-a dat de veste în Iuda și în Ierusalim ca să se aducă Domnului
darea pusă de Moise, robul Domnului, pe Israel în pustie. 10Toate căpeteniile și tot poporul s-au bucurat de lucrul acesta și au adus și au aruncat în ladă tot ce aveau de plătit. 11Când
vedeau leviţii că e mult argint în ladă și că era vremea ca s-o dea în mâinile dregătorilor împăratului, venea logofătul împăratului și slujbașul marelui preot și goleau lada. Apoi o luau și o puneau iarăși la loc. Așa făceau în fiecare zi și au strâns mult argint. 12Împăratul și Iehoiada îl dădeau meșterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului, care tocmeau cioplitori de piatră și tâmplari, ca să dreagă Casa Domnului, precum și lucrători în fier și aramă, ca să dreagă Casa Domnului. 13Lucrătorii s-au apucat de lucru și au isprăvit ce era de dres; au pus Casa lui Dumnezeu iarăși în stare bună și au întărit-o. 14Când au isprăvit, au adus înaintea împăratului și înaintea lui Iehoiada argintul care mai rămăsese. Și cu el
au făcut unelte pentru Casa Domnului, unelte pentru slujbă și pentru arderile-de-tot, pahare și alte scule de aur și de argint. Și, în tot timpul vieţii lui Iehoiada, au adus necurmat arderi-de-tot în Casa Domnului. 15Iehoiada a murit bătrân și sătul de zile. La moarte, avea o sută treizeci de ani. 16L-au îngropat în cetatea lui David, la un loc cu împăraţii, pentru că făcuse bine în Israel, și faţă de Dumnezeu, și faţă de Casa Lui.
Ioas și închinarea la idoli
17După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit și s-au închinat înaintea împăratului. Atunci, împăratul i-a ascultat. 18Și au părăsit Casa Domnului Dumnezeului părinţilor lor și au slujit astarteelor
și idolilor. Mânia
Domnului a venit asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului, pentru că se făcuseră vinovaţi în felul acesta. 19Domnul a trimis
la ei proroci să-i întoarcă înapoi la El, dar n-au ascultat de înștiinţările pe care le-au primit. 20Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul
lui Dumnezeu. El s-a înfăţișat înaintea poporului și i-a zis: „Așa vorbește Dumnezeu: ‘Pentru ce
călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăși. Pentru că
aţi părăsit pe Domnul, și El vă va părăsi.’” 21Și au uneltit împotriva lui și l-au ucis
cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului. 22Împăratul Ioas nu și-a adus aminte de bunăvoinţa pe care o avusese faţă de el Iehoiada, tatăl lui Zaharia, și a omorât pe fiul lui. Zaharia a zis când a murit: „Domnul să vadă și să judece!” 23După trecerea anului, oastea
sirienilor s-a suit împotriva lui Ioas și a venit în Iuda și la Ierusalim. Au omorât din popor pe toate căpeteniile poporului și au trimis împăratului toată prada la Damasc. 24Oastea sirienilor a venit cu un mic
număr de oameni. Totuși Domnul a dat
în mâinile lor o oaste foarte însemnată, pentru că părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor. Astfel au pedepsit
sirienii pe Ioas. 25Când au plecat de la el, după ce-l lăsaseră în mari suferinţe, slujitorii
lui au uneltit împotriva lui din pricina sângelui fiului
preotului Iehoiada. L-au omorât în patul lui și a murit. L-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele împăraţilor. 26Iată pe cei ce au uneltit împotriva lui: Zabad, fiul Șimeatei, o femeie amonită, și Iozabad, fiul Șimritei, o femeie moabită. 27Cât despre fiii lui, despre marele număr de prorocii
făcute cu privire la el și despre dregerea Casei lui Dumnezeu, toate acestea sunt scrise în istoria din cartea împăraţilor.
În locul lui a domnit fiul său Amaţia
.
Amaţia împăratul lui Iuda
251Amaţia a ajuns împărat la vârsta de douăzeci și cinci
de ani și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Ioadan, din Ierusalim. 2El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu
era în totul dată Lui. 3Când s-a întărit
domnia în mâinile lui, a omorât pe slujitorii care uciseseră pe împăratul, tatăl său. 4Dar n-a omorât pe fiii lor, căci a lucrat potrivit cu ceea ce este scris în lege, în cartea lui Moise, unde Domnul dă porunca aceasta: „Să nu se omoare
părinţii pentru copii și să nu se omoare copiii pentru părinţi, ci fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.” 5Amaţia a strâns pe oamenii din Iuda și i-a pus după casele părintești, căpetenii peste mii și căpetenii peste sute, pentru tot Iuda și Beniamin. Le-a făcut numărătoarea de la
vârsta de douăzeci de ani în sus și a găsit trei sute de mii de oameni aleși, în stare să poarte armele, mânuind suliţa și scutul. 6A mai tocmit cu plată din Israel o sută de mii de viteji, cu o sută de talanţi de argint. 7Un om al lui Dumnezeu a venit la el și a zis: „Împărate, să nu meargă cu tine oastea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toţi acești fii ai lui Efraim. 8Dacă mergi cu ei, chiar dacă ai face la luptă fapte de vitejie, să știi că Dumnezeu te va face să cazi înaintea vrăjmașului. Căci Dumnezeu are putere
să te ajute și să te facă să cazi.” 9Amaţia a zis omului lui Dumnezeu: „Dar ce să fac cu cei o sută de talanţi pe care i-am dat oastei lui Israel?” Omul lui Dumnezeu a răspuns: „Domnul poate
să-ţi dea mult mai mult decât atât.” 10Atunci, Amaţia a despărţit ceata care-i venise din Efraim și a poruncit ca oamenii aceștia să se întoarcă acasă. Dar ei s-au mâniat foarte tare pe Iuda și au plecat acasă cu mare furie. 11Amaţia s-a îmbărbătat și și-a dus poporul în Valea Sării
, unde a bătut zece mii de oameni din fiii lui Seir. 12Și fiii lui Iuda au prins din ei zece mii de inși vii, pe care i-au dus pe vârful unei stânci, de unde i-au prăvălit în vale, așa încât toţi au fost zdrobiţi. 13Însă oamenii din ceata căreia îi dăduse drumul ca să nu meargă la război cu el au năvălit în cetăţile lui Iuda, de la Samaria până la Bet-Horon, au ucis acolo trei mii de inși și au luat multe prăzi.
Războiul cu Ioas
14Când s-a întors Amaţia de la înfrângerea edomiţilor, a adus
pe dumnezeii fiilor lui Seir și i-a pus dumnezei pentru
el; s-a închinat înaintea lor și le-a adus tămâie. 15Atunci, Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Amaţia și a trimis la el pe un proroc, care i-a zis: „Pentru ce ai căutat pe dumnezeii
poporului acestuia, când ei n-au
putut să-și izbăvească poporul din mâna ta?” 16Pe când vorbea el, Amaţia i-a zis: „Oare te-am făcut sfetnic al împăratului? Pleacă! Pentru ce vrei să fii lovit?” Prorocul a plecat zicând: „Știu acum că Dumnezeu
a hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut lucrul acesta și n-ai ascultat sfatul meu.” 17După ce s-a sfătuit
, Amaţia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună lui Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel: „Vino să ne vedem faţă în faţă!” 18Și Ioas, împăratul lui Israel, a trimis să spună lui Amaţia, împăratul lui Iuda: „Spinul din Liban a trimis să spună cedrului din Liban: ‘Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!’ Și fiarele sălbatice din Liban au trecut și au călcat în picioare spinul. 19Tu te gândești că ai bătut pe edomiţi și de aceea ţi se înalţă inima ca să te mândrești. Acum stai mai bine acasă. Pentru ce să stârnești un rău care ţi-ar aduce pieirea ta și a lui Iuda?” 20Dar Amaţia nu l-a ascultat, fiindcă Dumnezeu
hotărâse să-i dea în mâinile vrăjmașului, căci căutaseră
pe dumnezeii Edomului. 21Și Ioas, împăratul lui Israel, s-a suit și s-au văzut în faţă el și Amaţia, împăratul lui Iuda, la Bet-Șemeșul lui Iuda. 22Iuda a fost bătut de Israel, și fiecare a fugit în cortul lui. 23Ioas, împăratul lui Israel, a luat la Bet-Șemeș pe Amaţia, împăratul lui Iuda, fiul lui
Ioas, fiul lui Ioahaz. L-a adus la Ierusalim și a făcut o spărtură de patru sute de coţi în zidul Ierusalimului, de la Poarta lui Efraim până la Poarta Unghiului. 24A luat tot aurul și argintul, și toate vasele care se aflau în Casa lui Dumnezeu, la Obed-Edom, și vistieriile casei împăratului. A luat și ostatici și s-a întors la Samaria. 25Amaţia
, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel. 26Celelalte fapte ale lui Amaţia, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea împăraţilor lui Iuda și Israel? 27De când s-a abătut Amaţia de la Domnul, s-a făcut împotriva lui o uneltire la Ierusalim, și el a fugit la Lachis. Dar l-au urmărit la Lachis și l-au omorât. 28L-au adus pe cai și l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui Iuda.
Domnia lui Ozia
261Tot poporul din Iuda a luat pe Ozia
15:1
, care era în vârstă de șaisprezece ani, și l-a pus împărat în locul tatălui său, Amaţia. 2Ozia a întărit Elotul și l-a adus iarăși sub stăpânirea lui Iuda după ce a adormit împăratul cu părinţii săi. 3Ozia avea șaisprezece ani când a ajuns împărat și a domnit cincizeci și doi de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Iecolia, din Ierusalim. 4El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său, Amaţia. 5A căutat
pe Dumnezeu în timpul vieţii lui Zaharia, care pricepea
2:19
10:1
vedeniile lui Dumnezeu. Și, în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propășească. 6A pornit cu război
împotriva filistenilor. A dărâmat zidurile Gatului, zidurile Iabnei și zidurile Asdodului și a zidit cetăţi în ţinutul Asdodului și între filisteni. 7Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor
, împotriva arabilor care locuiau la Gur-Baal și împotriva maoniţilor. 8Amoniţii aduceau
daruri lui Ozia, și faima lui s-a întins până la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic. 9Ozia a zidit turnuri la Ierusalim pe Poarta
Unghiului, pe Poarta Văii și pe unghi și le-a întărit. 10A zidit turnuri în pustie și a săpat multe fântâni, pentru că avea multe turme în văi și în câmpie, și plugari și vieri în munţi și la Carmel, căci îi plăcea lucrarea pământului. 11Ozia avea o oaste de ostași care mergeau la război în cete, socotite după numărătoarea făcută de logofătul Ieiel și dregătorul Maaseia și puse sub poruncile lui Hanania, una din căpeteniile împăratului. 12Tot numărul capilor caselor părintești, al vitejilor, era de două mii șase sute. 13Ei porunceau peste o oaste de trei sute șapte mii cinci sute de ostași în stare să ajute pe împărat împotriva vrăjmașului. 14Ozia le-a dat pentru toată oștirea scuturi, suliţe, coifuri, platoșe, arcuri și praștii. 15A făcut la Ierusalim mașini iscodite de un meșter, care aveau să fie așezate pe turnuri și pe unghiuri, ca să arunce săgeţi și pietre mari. Faima lui s-a întins până departe, căci a fost ajutat în chip minunat până ce a ajuns foarte puternic.
Semeţia lui Ozia
16Dar, când a ajuns
puternic, inima i s-a
înălţat și l-a dus la pieire. A păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului său, intrând în Templul Domnului
ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii. 17Preotul Azaria
a intrat după el cu optzeci de preoţi ai Domnului, oameni de inimă, 18care s-au împotrivit împăratului Ozia și i-au zis: „N-ai dreptul
18:7
, Ozia, să aduci tămâie Domnului! Dreptul acesta îl au preoţii
, fiii lui Aaron, care au fost sfinţiţi ca s-o aducă. Ieși din Sfântul Locaș, căci faci un păcat! Și lucrul acesta nu-ţi va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu.” 19Ozia s-a mâniat. În mână avea o cădelniţă. Și, cum s-a mâniat pe preoţi, i-a izbucnit lepra
pe frunte, în faţa preoţilor, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii. 20Marele preot Azaria și toţi preoţii și-au îndreptat privirile spre el și iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară și el însuși s-a grăbit
să iasă, pentru că Domnul îl lovise. 21Împăratul Ozia
a fost lepros până în ziua morţii și a locuit într-o casă deosebită
ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Și fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului și judeca poporul ţării. 22Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintâi și cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia
, fiul lui Amoţ, prorocul. 23Ozia
a adormit cu părinţii săi. Și l-au îngropat cu părinţii săi în ogorul de înmormântare al împăraţilor, căci ziceau: „Este lepros.” În locul lui, a domnit fiul său Iotam.
