Prăznuirea Paștelor
301Ezechia a trimis soli în tot Israelul și Iuda și a scris scrisori și lui Efraim și lui Manase ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. 2Împăratul, căpeteniile lui și toată adunarea ţinuseră sfat la Ierusalim ca Paștele să fie prăznuite în luna
a doua, 3căci nu puteau fi prăznuite la vremea
lor, pentru că preoţii nu
se sfinţiseră în număr destul de mare și poporul nu se adunase la Ierusalim. 4Lucrul având încuviinţarea împăratului și a întregii adunări, 5au hotărât să dea de veste în tot Israelul, de la Beer-Șeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris. 6Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului și căpeteniilor lui în tot Israelul și Iuda. Și, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceţi-vă
la Domnul Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, ca să Se întoarcă și El la voi, rămășiţă scăpată din mâna împăraţilor
Asiriei! 7Nu fiţi
ca părinţii voștri și ca fraţii voștri, care au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului părinţilor lor și pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii
, cum vedeţi. 8Nu vă înţepeniţi grumazul
ca părinţii voștri; daţi mâna Domnului, veniţi la Sfântul Lui Locaș, pe care l-a sfinţit pe vecie, și slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, pentru ca mânia
Lui aprinsă să se abată de la voi. 9Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voștri și fiii voștri vor găsi milă
la cei ce i-au luat robi și se vor întoarce în ţară. Căci Domnul Dumnezeul vostru este milostiv
și îndurător și nu-Și va întoarce Faţa de la voi, dacă vă întoarceţi
la El.” 10Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin ţara lui Efraim și Manase, până la Zabulon. Dar ei râdeau și își băteau
joc de ei. 11Însă câţiva oameni
din Așer, din Manase și Zabulon s-au smerit și au venit la Ierusalim. 12În Iuda, de asemenea, mâna
lui Dumnezeu a lucrat și le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului și a căpeteniilor, după Cuvântul
Domnului. 13Un popor în mare număr s-a adunat la Ierusalim să prăznuiască Sărbătoarea Azimilor în luna a doua: a fost o adunare foarte mare. 14S-au sculat și au îndepărtat altarele
pe care se jertfea în Ierusalim și pe toate acelea pe care se aducea tămâie și le-au aruncat în pârâul Chedron. 15Au jertfit apoi Paștele în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoţii și leviţii, plini de rușine
, s-au sfinţit și au adus arderi-de-tot în Casa Domnului. 16Ei ședeau în locul lor obișnuit, după legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, și preoţii stropeau sângele pe care-l luau din mâna leviţilor. 17Fiindcă în adunare erau mulţi inși care nu se sfinţiseră, leviţii
au înjunghiat ei jertfele de Paște pentru toţi cei ce nu erau curaţi, ca să le închine Domnului. 18Căci o mare parte din popor, mulţi
din Efraim, Manase, Isahar și Zabulon, nu se curăţiseră și au
mâncat Paștele nu după cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei zicând: „Domnul, care este bun, să ierte pe toţi 19cei ce și-au
pus inima să caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, măcar că n-au făcut sfânta curăţire!” 20Domnul a ascultat pe Ezechia și a iertat poporul. 21Astfel, copiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au prăznuit Sărbătoarea
13:6
Azimilor șapte zile, cu mare bucurie. Și, în fiecare zi, leviţii și preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui. 22Ezechia a vorbit inimii tuturor leviţilor, care arătau o mare
pricepere pentru slujba Domnului. Șapte zile au mâncat dobitoacele jertfite, aducând jertfe de mulţumire și lăudând
pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor. 23Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte
șapte zile. Și au prăznuit cu bucurie încă șapte zile. 24Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse
adunării o mie de viţei și șapte mii de oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viţei și zece mii de oi, și mulţi preoţi se
sfinţiseră. 25Și s-a bucurat toată adunarea lui Iuda, și preoţii, și leviţii, și tot poporul venit
din Israel, și străinii veniţi din ţara lui Israel sau așezaţi în Iuda. 26A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim așa ceva. 27Preoţii și leviţii s-au sculat și au binecuvântat
poporul. Glasul lor a fost auzit și rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuinţa sfântă a Domnului.