Prăznuirea Paștelor
301Ezechia a trimis soli în tot Israelul și Iuda și a scris scrisori și lui Efraim și lui Manase ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. 2Împăratul, căpeteniile lui și toată adunarea ţinuseră sfat la Ierusalim ca Paștele să fie prăznuite în luna
a doua, 3căci nu puteau fi prăznuite la vremea
lor, pentru că preoţii nu
se sfinţiseră în număr destul de mare și poporul nu se adunase la Ierusalim. 4Lucrul având încuviinţarea împăratului și a întregii adunări, 5au hotărât să dea de veste în tot Israelul, de la Beer-Șeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris. 6Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului și căpeteniilor lui în tot Israelul și Iuda. Și, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceţi-vă
la Domnul Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, ca să Se întoarcă și El la voi, rămășiţă scăpată din mâna împăraţilor
Asiriei! 7Nu fiţi
ca părinţii voștri și ca fraţii voștri, care au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului părinţilor lor și pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii
, cum vedeţi. 8Nu vă înţepeniţi grumazul
ca părinţii voștri; daţi mâna Domnului, veniţi la Sfântul Lui Locaș, pe care l-a sfinţit pe vecie, și slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, pentru ca mânia
Lui aprinsă să se abată de la voi. 9Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voștri și fiii voștri vor găsi milă
la cei ce i-au luat robi și se vor întoarce în ţară. Căci Domnul Dumnezeul vostru este milostiv
și îndurător și nu-Și va întoarce Faţa de la voi, dacă vă întoarceţi
la El.” 10Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin ţara lui Efraim și Manase, până la Zabulon. Dar ei râdeau și își băteau
joc de ei. 11Însă câţiva oameni
din Așer, din Manase și Zabulon s-au smerit și au venit la Ierusalim. 12În Iuda, de asemenea, mâna
lui Dumnezeu a lucrat și le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului și a căpeteniilor, după Cuvântul
Domnului. 13Un popor în mare număr s-a adunat la Ierusalim să prăznuiască Sărbătoarea Azimilor în luna a doua: a fost o adunare foarte mare. 14S-au sculat și au îndepărtat altarele
pe care se jertfea în Ierusalim și pe toate acelea pe care se aducea tămâie și le-au aruncat în pârâul Chedron. 15Au jertfit apoi Paștele în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoţii și leviţii, plini de rușine
, s-au sfinţit și au adus arderi-de-tot în Casa Domnului. 16Ei ședeau în locul lor obișnuit, după legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, și preoţii stropeau sângele pe care-l luau din mâna leviţilor. 17Fiindcă în adunare erau mulţi inși care nu se sfinţiseră, leviţii
au înjunghiat ei jertfele de Paște pentru toţi cei ce nu erau curaţi, ca să le închine Domnului. 18Căci o mare parte din popor, mulţi
din Efraim, Manase, Isahar și Zabulon, nu se curăţiseră și au
mâncat Paștele nu după cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei zicând: „Domnul, care este bun, să ierte pe toţi 19cei ce și-au
pus inima să caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, măcar că n-au făcut sfânta curăţire!” 20Domnul a ascultat pe Ezechia și a iertat poporul. 21Astfel, copiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au prăznuit Sărbătoarea
13:6
Azimilor șapte zile, cu mare bucurie. Și, în fiecare zi, leviţii și preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui. 22Ezechia a vorbit inimii tuturor leviţilor, care arătau o mare
pricepere pentru slujba Domnului. Șapte zile au mâncat dobitoacele jertfite, aducând jertfe de mulţumire și lăudând
pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor. 23Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte
șapte zile. Și au prăznuit cu bucurie încă șapte zile. 24Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse
adunării o mie de viţei și șapte mii de oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viţei și zece mii de oi, și mulţi preoţi se
sfinţiseră. 25Și s-a bucurat toată adunarea lui Iuda, și preoţii, și leviţii, și tot poporul venit
din Israel, și străinii veniţi din ţara lui Israel sau așezaţi în Iuda. 26A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim așa ceva. 27Preoţii și leviţii s-au sculat și au binecuvântat
poporul. Glasul lor a fost auzit și rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuinţa sfântă a Domnului.
Orânduiri cu privire la slujbe
311Când s-au isprăvit toate acestea, toţi cei din Israel care erau de faţă au plecat în cetăţile lui Iuda și au sfărâmat
stâlpii idolești, au tăiat astarteele și au surpat de tot înălţimile și altarele din tot Iuda și Beniamin și din Efraim și Manase. Apoi toţi copiii lui Israel s-au întors în cetăţile lor, fiecare la moșia lui. 2Ezechia a așezat din nou cetele
24:1
preoţilor și leviţilor după șirul lor, fiecare după slujbele sale, preoţi și leviţi, pentru
arderile-de-tot și jertfele de mulţumire, pentru slujbă, pentru cântări și laude, la porţile taberei Domnului. 3Împăratul a dat o parte din averile lui pentru arderi-de-tot, pentru arderile-de-tot de dimineaţă și de seară și pentru arderile-de-tot din zilele de Sabat, de lună nouă și de sărbători, cum este scris în Legea
Domnului. 4Și a poruncit poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoţilor și leviţilor partea
cuvenită lor, ca să ţină cu scumpătate Legea
Domnului. 5Când a ieșit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belșug cele dintâi roade
de grâu, de must, de untdelemn, de miere și din toate roadele de pe câmp; au adus din belșug și zeciuiala din toate. 6Totodată, copiii lui Israel și Iuda care locuiau în cetăţile lui Iuda au dat zeciuiala
din boi și oi și zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului Dumnezeului lor și au făcut mai multe grămezi. 7Au început să facă grămezile în luna a treia și au isprăvit în luna a șaptea. 8Ezechia și căpeteniile au venit să vadă grămezile și au binecuvântat pe Domnul și pe poporul Său Israel. 9Și Ezechia a întrebat pe preoţi și pe leviţi de grămezile acestea. 10Atunci, marele preot Azaria, din casa lui Ţadoc, i-a răspuns: „De când
au început să se aducă darurile în Casa Domnului, noi am mâncat, ne-am săturat și a mai rămas mult, căci Domnul a binecuvântat pe poporul Său. Și iată ce mare grămadă a mai rămas!” 11Ezechia a dat poruncă să pregătească niște cămări în Casa Domnului, și le-au pregătit. 12Au adus în ele cu credincioșie darurile de mâncare, zeciuiala și lucrurile sfinte. Levitul Conania avea grija
lor și fratele său Șimei era al doilea după el. 13Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat și Benaia erau întrebuinţaţi, sub cârmuirea lui Conania și a fratelui său Șimei, după porunca împăratului Ezechia și a lui Azaria, căpetenia Casei lui Dumnezeu. 14Levitul Core, fiul lui Imna, ușier în partea de răsărit, avea grijă de darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, ca să împartă ce era adus Domnului prin ridicare și lucrurile preasfinte. 15În cetăţile
preoţești, Eden, Miniamin, Iosua, Șemaia, Amaria și Șecania erau puși sub cârmuirea lui ca să împartă cu credincioșie fraţilor lor, mari și mici, partea cuvenită lor, după cetele lor: 16celor de parte bărbătească înscriși de la vârsta de trei ani în sus; tuturor celor ce intrau zilnic în Casa Domnului ca să-și facă slujba după însărcinările și după cetele lor; 17preoţilor înscriși după casele lor părintești și leviţilor de la
douăzeci de ani în sus, după slujbele și după cetele lor: 18la toată adunarea preoţilor și leviţilor înscriși cu toţi pruncii lor, cu nevestele lor, cu fiii și fiicele lor, căci erau fără prihană în împărţirea lucrurilor sfinte. 19Și pentru fiii lui Aaron, preoţii, care locuiau la ţară în împrejurimile
cetăţilor lor, erau în fiecare cetate oameni numiţi anume
ca să împartă părţile cuvenite tuturor celor de parte bărbătească din preoţi și tuturor leviţilor înscriși. 20Iată ce a făcut Ezechia în tot Iuda. El a făcut
ce este bine, ce este drept, ce este adevărat înaintea Domnului Dumnezeului său. 21A lucrat cu toată inima și a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru lege și pentru porunci, ca să caute pe Dumnezeul său.
Năvălirea lui Sanherib, împăratul Asiriei
321După
aceste lucruri și după aceste fapte de credincioșie, a venit Sanherib, împăratul Asiriei, care a pătruns în Iuda și a împresurat cetăţile întărite, cu gând să pună mâna pe ele. 2Ezechia, văzând că a venit Sanherib și că are de gând să înceapă lupta împotriva Ierusalimului, 3s-a sfătuit cu căpeteniile sale și cu oamenii lui cei viteji ca să astupe izvoarele de apă care erau afară din cetate. Și ei au fost de părerea lui. 4S-au strâns o mulţime de oameni și au astupat toate izvoarele și pârâul care curge prin mijlocul ţinutului aceluia. „Pentru ce”, ziceau ei, „să găsească împăraţii Asiriei, la venirea lor, ape din belșug?” 5Ezechia s-a
îmbărbătat; a zidit
din nou zidul care era stricat și l-a ridicat până la turnuri. A mai zidit un alt zid în afară, a întărit Milo
, în cetatea lui David, și a pregătit o mulţime de arme și de scuturi. 6A pus căpetenii de război peste popor și le-a adunat la el pe locul deschis de la poarta cetăţii. Vorbindu-le inimii, a zis: 7„Întăriţi-vă
și îmbărbătaţi-vă. Nu vă
temeţi și nu vă înspăimântaţi înaintea împăratul Asiriei și înaintea întregii mulţimi care este cu el, căci cu noi
sunt mai mulţi decât cu el. 8Cu el este un braţ de carne
, dar cu
noi este Domnul Dumnezeul nostru, care ne va ajuta și va lupta pentru noi.” Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
Trimișii lui Sanherib
9După aceea
, Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim pe când era înaintea Lachisului cu toate puterile lui; i-a trimis la Ezechia, împăratul lui Iuda, și la toţi cei din Iuda care erau la Ierusalim să le spună: 10„Așa
vorbește Sanherib, împăratul Asiriei: ‘Pe ce se bizuiește încrederea voastră, de staţi împresuraţi la Ierusalim? 11Oare nu vă amăgește Ezechia, ca să vă dea morţii prin foamete și prin sete, când zice: «Domnul
Dumnezeul nostru ne va scăpa din mâna împăratului Asiriei»? 12Oare nu
Ezechia a îndepărtat înălţimile și altarele Domnului și a dat porunca aceasta lui Iuda și Ierusalimului: «Să vă închinaţi numai unui altar și să aduceţi tămâie numai pe el»? 13Nu știţi ce am făcut noi, eu și părinţii mei, tuturor popoarelor celorlalte ţări? Dumnezeii neamurilor acestor ţări au putut
ei să le izbăvească ţările din mâna mea? 14Care dintre toţi dumnezeii acestor neamuri pe care le-au nimicit părinţii mei a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea, pentru ca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea? 15Să
nu vă amăgească Ezechia dar și să nu vă înșele astfel; nu vă încredeţi în el! Căci dumnezeul niciunui neam, niciunei împărăţii n-a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea și din mâna părinţilor mei: cu cât mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea!’” 16Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit și alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu și împotriva robului Său Ezechia. 17Și a trimis o scrisoare
batjocoritoare pentru Domnul Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel împotriva Lui: „După cum
dumnezeii neamurilor celorlalte ţări n-au putut să izbăvească pe poporul lor din mâna mea, tot așa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbăvi pe poporul Său din mâna mea.” 18Slujitorii lui Sanherib au strigat
cu glas tare în limba evreiască, pentru ca să arunce groaza și spaima în poporul din Ierusalim, care
era pe zid, și să poată pune astfel stăpânire pe cetate. 19Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucrarea
mâinilor omenești.
Nimicirea lui Sanherib
20Împăratul Ezechia
și prorocul Isaia
, fiul lui Amoţ, au început să se roage pentru lucrul acesta și au strigat către cer. 21Atunci, Domnul a trimis
un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toţi vitejii, domnitorii și căpeteniile. Și împăratul s-a întors rușinat în ţara lui. A intrat în casa dumnezeului său, și cei ce ieșiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia. 22Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, și din mâna tuturor și i-a ocrotit împotriva celor ce-i împresurau. 23Mulţi au adus Domnului daruri în Ierusalim și au adus daruri bogate
lui Ezechia, împăratul lui Iuda, care de atunci s-a înălţat
în ochii tuturor popoarelor.
Boala și moartea lui Ezechia
24În vremea
aceea, Ezechia a fost bolnav de moarte. El a făcut o rugăciune Domnului. Domnul i-a vorbit și i-a dat un semn. 25Dar Ezechia n-a răsplătit
binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngâmfat
inima. Mânia
Domnului a venit peste el, peste Iuda și peste Ierusalim. 26Atunci, Ezechia
s-a smerit din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, și mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul
vieţii lui Ezechia. 27Ezechia a avut multe bogăţii și multă slavă. Și-a făcut vistierii de argint, de aur, de pietre scumpe, de mirodenii, de scuturi și de toate lucrurile care se pot dori; 28hambare pentru roadele de grâu, de must și de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite și staule pentru oi. 29Și-a zidit cetăţi și a avut belșug de boi și de oi, căci Dumnezeu îi dăduse multe
avuţii. 30Tot Ezechia
a astupat și gura de sus a apelor Ghihon și le-a adus în jos, spre apus de cetatea lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările lui. 31Însă, când au trimis căpeteniile Babilonului soli la
el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce
, pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui. 32Celelalte fapte ale lui Ezechia și faptele lui evlavioase sunt scrise în vedenia
37
38
39
prorocului Isaia, fiul lui Amoţ, în cartea
19
20
împăraţilor lui Iuda și Israel. 33Ezechia a adormit
cu părinţii săi și l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda și locuitorii Ierusalimului i-au dat
cinste la moarte. Și, în locul lui, a domnit fiul său Manase.
