Năvălirea lui Sanherib, împăratul Asiriei
321După
aceste lucruri și după aceste fapte de credincioșie, a venit Sanherib, împăratul Asiriei, care a pătruns în Iuda și a împresurat cetăţile întărite, cu gând să pună mâna pe ele. 2Ezechia, văzând că a venit Sanherib și că are de gând să înceapă lupta împotriva Ierusalimului, 3s-a sfătuit cu căpeteniile sale și cu oamenii lui cei viteji ca să astupe izvoarele de apă care erau afară din cetate. Și ei au fost de părerea lui. 4S-au strâns o mulţime de oameni și au astupat toate izvoarele și pârâul care curge prin mijlocul ţinutului aceluia. „Pentru ce”, ziceau ei, „să găsească împăraţii Asiriei, la venirea lor, ape din belșug?” 5Ezechia s-a
îmbărbătat; a zidit
din nou zidul care era stricat și l-a ridicat până la turnuri. A mai zidit un alt zid în afară, a întărit Milo
, în cetatea lui David, și a pregătit o mulţime de arme și de scuturi. 6A pus căpetenii de război peste popor și le-a adunat la el pe locul deschis de la poarta cetăţii. Vorbindu-le inimii, a zis: 7„Întăriţi-vă
și îmbărbătaţi-vă. Nu vă
temeţi și nu vă înspăimântaţi înaintea împăratul Asiriei și înaintea întregii mulţimi care este cu el, căci cu noi
sunt mai mulţi decât cu el. 8Cu el este un braţ de carne
, dar cu
noi este Domnul Dumnezeul nostru, care ne va ajuta și va lupta pentru noi.” Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
Trimișii lui Sanherib
9După aceea
, Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim pe când era înaintea Lachisului cu toate puterile lui; i-a trimis la Ezechia, împăratul lui Iuda, și la toţi cei din Iuda care erau la Ierusalim să le spună: 10„Așa
vorbește Sanherib, împăratul Asiriei: ‘Pe ce se bizuiește încrederea voastră, de staţi împresuraţi la Ierusalim? 11Oare nu vă amăgește Ezechia, ca să vă dea morţii prin foamete și prin sete, când zice: «Domnul
Dumnezeul nostru ne va scăpa din mâna împăratului Asiriei»? 12Oare nu
Ezechia a îndepărtat înălţimile și altarele Domnului și a dat porunca aceasta lui Iuda și Ierusalimului: «Să vă închinaţi numai unui altar și să aduceţi tămâie numai pe el»? 13Nu știţi ce am făcut noi, eu și părinţii mei, tuturor popoarelor celorlalte ţări? Dumnezeii neamurilor acestor ţări au putut
ei să le izbăvească ţările din mâna mea? 14Care dintre toţi dumnezeii acestor neamuri pe care le-au nimicit părinţii mei a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea, pentru ca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea? 15Să
nu vă amăgească Ezechia dar și să nu vă înșele astfel; nu vă încredeţi în el! Căci dumnezeul niciunui neam, niciunei împărăţii n-a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea și din mâna părinţilor mei: cu cât mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea!’” 16Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit și alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu și împotriva robului Său Ezechia. 17Și a trimis o scrisoare
batjocoritoare pentru Domnul Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel împotriva Lui: „După cum
dumnezeii neamurilor celorlalte ţări n-au putut să izbăvească pe poporul lor din mâna mea, tot așa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbăvi pe poporul Său din mâna mea.” 18Slujitorii lui Sanherib au strigat
cu glas tare în limba evreiască, pentru ca să arunce groaza și spaima în poporul din Ierusalim, care
era pe zid, și să poată pune astfel stăpânire pe cetate. 19Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucrarea
mâinilor omenești.
Nimicirea lui Sanherib
20Împăratul Ezechia
și prorocul Isaia
, fiul lui Amoţ, au început să se roage pentru lucrul acesta și au strigat către cer. 21Atunci, Domnul a trimis
un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toţi vitejii, domnitorii și căpeteniile. Și împăratul s-a întors rușinat în ţara lui. A intrat în casa dumnezeului său, și cei ce ieșiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia. 22Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, și din mâna tuturor și i-a ocrotit împotriva celor ce-i împresurau. 23Mulţi au adus Domnului daruri în Ierusalim și au adus daruri bogate
lui Ezechia, împăratul lui Iuda, care de atunci s-a înălţat
în ochii tuturor popoarelor.
Boala și moartea lui Ezechia
24În vremea
aceea, Ezechia a fost bolnav de moarte. El a făcut o rugăciune Domnului. Domnul i-a vorbit și i-a dat un semn. 25Dar Ezechia n-a răsplătit
binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngâmfat
inima. Mânia
Domnului a venit peste el, peste Iuda și peste Ierusalim. 26Atunci, Ezechia
s-a smerit din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, și mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul
vieţii lui Ezechia. 27Ezechia a avut multe bogăţii și multă slavă. Și-a făcut vistierii de argint, de aur, de pietre scumpe, de mirodenii, de scuturi și de toate lucrurile care se pot dori; 28hambare pentru roadele de grâu, de must și de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite și staule pentru oi. 29Și-a zidit cetăţi și a avut belșug de boi și de oi, căci Dumnezeu îi dăduse multe
avuţii. 30Tot Ezechia
a astupat și gura de sus a apelor Ghihon și le-a adus în jos, spre apus de cetatea lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările lui. 31Însă, când au trimis căpeteniile Babilonului soli la
el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce
, pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui. 32Celelalte fapte ale lui Ezechia și faptele lui evlavioase sunt scrise în vedenia
37
38
39
prorocului Isaia, fiul lui Amoţ, în cartea
19
20
împăraţilor lui Iuda și Israel. 33Ezechia a adormit
cu părinţii săi și l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda și locuitorii Ierusalimului i-au dat
cinste la moarte. Și, în locul lui, a domnit fiul său Manase.
Manase împăratul lui Iuda
331Manase avea doisprezece
ani când a ajuns împărat și a domnit cincizeci și cinci de ani la Ierusalim. 2El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile
neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 3A zidit iarăși înălţimile pe care le dărâmase
tatăl său, Ezechia. A ridicat altare baalilor, a făcut idoli
Astarteei, și s-a închinat înaintea întregii oștiri
a cerurilor și i-a slujit. 4A zidit altare în Casa Domnului, măcar că Domnul zisese: „În Ierusalim
9:37:16
va fi Numele Meu pe vecie.” 5A zidit altare întregii oștiri a cerurilor, în
cele două curţi ale Casei Domnului. 6Și-a trecut
fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom; umbla cu
descântece și vrăjitorii și ţinea la el oameni care chemau
duhurile și care-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mânie. 7A pus
chipul cioplit al idolului pe care-l făcuse în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David și fiului său Solomon: „În casa
aceasta și în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. 8Nu voi mai strămuta pe Israel
din ţara pe care am dat-o părinţilor voștri, numai să caute să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată legea, învăţăturile și poruncile date prin Moise.” 9Dar Manase a fost pricina că Iuda și locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit și au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 10Domnul a vorbit lui Manase și poporului său, dar ei n-au vrut să asculte. 11Atunci, Domnul
a trimis împotriva lor pe căpeteniile oștirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase și l-au pus în
lanţuri. L-au legat cu lanţuri de aramă și l-au dus la Babilon. 12Când a fost la strâmtoare, s-a rugat Domnului Dumnezeului lui și s-a smerit
adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi. 13I-a făcut rugăciuni, și Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a
ascultat cererile și l-a adus înapoi la Ierusalim, în împărăţia lui. Și Manase a cunoscut
că Domnul este Dumnezeu. 14După aceea, a zidit afară din cetatea lui David, la apus, spre Ghihon
în vale, un zid care se întindea până la Poarta Peștilor și cu care a înconjurat
dealul și l-a făcut foarte înalt. A pus și căpetenii de război în toate cetăţile întărite ale lui Iuda. 15A înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini
și idolul Astarteei, a dărâmat toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului și la Ierusalim și le-a aruncat afară din cetate. 16A așezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulţumire și de laudă
și a poruncit lui Iuda să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel. 17Poporul
jertfea tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său. 18Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul lui și cuvintele prorocilor
care i-au vorbit în Numele Domnului Dumnezeului lui Israel sunt scrise în faptele împăraţilor lui Israel. 19Rugăciunea lui și felul în care l-a ascultat Dumnezeu, păcatele și nelegiuirile lui, locurile unde a zidit înălţimi și a înălţat idoli Astarteei și chipuri cioplite înainte de a se smeri sunt scrise în cartea lui Hozai. 20Manase a adormit
cu părinţii săi și a fost îngropat în casa lui. Și, în locul lui, a domnit fiul său Amon.
Amon împăratul lui Iuda
21Amon avea douăzeci și doi
de ani când a ajuns împărat și a domnit doi ani la Ierusalim. 22El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său, Manase. A adus jertfe tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse tatăl său, Manase, și le-a slujit. 23Și nu s-a smerit înaintea Domnului, cum
se smerise tatăl său, Manase, căci Amon s-a făcut din ce în ce mai vinovat. 24Slujitorii lui au uneltit
împotriva lui și l-au omorât în casa lui. 25Dar poporul ţării a ucis pe toţi cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon. Și, în locul lui, poporul ţării a pus împărat pe fiul său Iosia.
Iosia împăratul lui Iuda
341Iosia avea opt
ani când a ajuns împărat și a domnit treizeci și unu de ani la Ierusalim. 2El a făcut ce este bine înaintea Domnului și a umblat în căile tatălui său David; nu s-a abătut de la ele nici la dreapta, nici la stânga. 3În al optulea an al domniei lui, pe când era încă tânăr, a început să caute
pe Dumnezeul tatălui său David. Și, în al doisprezecelea an, a început să curăţească
Iuda și Ierusalimul de înălţimi
, de idolii Astarteei, de chipuri cioplite și de chipuri turnate. 4Au dărâmat
înaintea lui altarele baalilor și au tăiat stâlpii închinaţi soarelui, care erau deasupra lor; a sfărâmat idolii Astarteei, chipurile cioplite și chipurile turnate, le-a făcut praf, a presărat praful pe mormintele
celor ce le aduseseră jertfe 5și a ars
oasele preoţilor pe altarele lor. Astfel a curăţit Iuda și Ierusalimul. 6În cetăţile lui Manase, lui Efraim, lui Simeon și chiar lui Neftali, pretutindeni, în mijlocul dărâmăturilor lor, 7a dărâmat altarele, a făcut bucăţi idolii Astarteei și chipurile cioplite, le-a făcut praf
și a tăiat toţi stâlpii închinaţi soarelui în toată ţara lui Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim. 8În al
optsprezecelea an al domniei lui, după ce a curăţit ţara și casa, a trimis pe Șafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, căpetenia cetăţii, și pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, să dreagă Casa Domnului Dumnezeului său. 9S-au dus la marele preot Hilchia și au dat argintul
adus în Casa lui Dumnezeu, pe care-l strânseseră leviţii păzitori ai pragului, de la Manase și Efraim și de la toată cealaltă parte a lui Israel și de la tot Iuda și Beniamin și de la locuitorii Ierusalimului. 10L-au dat în mâinile meșterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului. Aceștia l-au dat lucrătorilor care munceau la dregerea Casei Domnului, 11iar ei l-au dat tâmplarilor și zidarilor, ca să cumpere pietre cioplite și lemne pentru grinzi și pentru căptușitul clădirilor pe care le stricaseră împăraţii lui Iuda. 12Oamenii aceștia au lucrat cinstit în lucrul lor. Erau puși sub privegherea lui Iahat și Obadia, leviţi din fiii lui Merari, și a lui Zaharia și Meșulam, din fiii chehatiţilor. Toţi aceia dintre leviţi care știau să cânte bine 13vegheau asupra lucrărilor și cârmuiau pe toţi lucrătorii care aveau de făcut felurite lucrări. Mai erau și alţi leviţi
, logofeţi, dregători și ușieri.
Găsirea cărţii Legii
14În clipa când au scos argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit
cartea Legii Domnului, dată prin Moise. 15Atunci, Hilchia a luat cuvântul și a zis logofătului Șafan: „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.” Și Hilchia a dat lui Șafan cartea. 16Șafan a adus împăratului cartea. Și, când a dat socoteală împăratului, a zis: „Slujitorii tăi au făcut tot ce li s-a poruncit. 17Au strâns argintul care se afla în Casa Domnului și l-au dat în mâinile priveghetorilor și lucrătorilor.” 18Logofătul Șafan a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Și Șafan a citit-o înaintea împăratului. 19Când a auzit împăratul cuvintele Legii, și-a sfâșiat hainele. 20Și împăratul a dat următoarea poruncă lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Șafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Șafan, logofătul, și lui Asaia, slujitorul împăratului: 21„Duceţi-vă și întrebaţi pe Domnul pentru mine și pentru rămășiţa lui Israel și Iuda cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit. Căci mare mânie s-a vărsat peste noi din partea Domnului, pentru că părinţii noștri n-au ţinut cuvântul Domnului și n-au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta.” 22Hilchia și cei trimiși de împărat s-au dus la prorociţa Hulda, nevasta lui Șalum, fiul lui Tochehat
, fiul lui Hasra, străjerul veșmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. După ce au spus ce aveau de spus, 23ea le-a răspuns: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Spuneţi omului care v-a trimis la mine: 24Așa vorbește Domnul: «Iată, voi trimite nenorociri peste locul acesta și peste locuitorii lui, și anume toate blestemele scrise în cartea care s-a citit înaintea împăratului lui Iuda. 25Pentru că M-au părăsit și au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a vărsat asupra acestui loc și nu se va stinge.»’ 26Dar să spuneţi împăratului lui Iuda care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: 27«Pentru că ţi s-a înduioșat inima, pentru că te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele rostite de El împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, pentru că ţi-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea Mea, și Eu am auzit», zice Domnul, 28«iată, te voi strânge lângă părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău și nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe care le voi trimite peste locul acesta și peste locuitorii lui.»’” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.
Înnoirea legământului
29Împăratul
a strâns pe toţi bătrânii din Iuda și din Ierusalim. 30Apoi s-a suit la Casa Domnului cu toţi oamenii lui Iuda și cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii și leviţii și cu tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărţii legământului care se găsise în Casa Domnului. 31Împăratul stătea
23:3
pe scaunul lui împărătesc și a încheiat legământ înaintea Domnului, îndatorându-se să urmeze pe Domnul și să păzească poruncile Lui, învăţăturile Lui și legile Lui din toată inima și din tot sufletul lui și să împlinească cuvintele legământului scrise în cartea aceasta. 32Și a făcut să intre în legământ toţi cei ce se aflau la Ierusalim și în Beniamin. Și locuitorii Ierusalimului au lucrat după legământul lui Dumnezeu, legământul Dumnezeului părinţilor lor. 33Iosia a îndepărtat toate urâciunile
din toate ţările copiilor lui Israel și a făcut ca toţi cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului Dumnezeului lor. În tot timpul
vieţii lui, nu s-au abătut de la Domnul Dumnezeul părinţilor lor.
