Descoperirile lui Pavel
121E nevoie să mă laud, măcar că nu este de folos. Voi veni totuși la vedeniile și descoperirile Domnului. 2Cunosc un om în
Hristos care, acum paisprezece ani, a fost
răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu știu, dacă a fost fără trup, nu știu – Dumnezeu știe). 3Și știu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu știu – Dumnezeu știe) 4a fost răpit în rai
și a auzit cuvinte care nu se pot spune și pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească. 5Cu un astfel de om mă voi lăuda, dar
, întrucât mă privește pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. 6Chiar dacă aș vrea
să mă laud, n-aș fi nebun, căci aș spune adevărul, dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine. 7Și ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuș
în carne, un sol
al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf. 8De trei
ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. 9Și El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă
voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. 10De aceea simt plăcere
în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci
, când sunt slab, atunci sunt tare.
Slujba lui Pavel
11Am ajuns nebun
, voi m-aţi silit. Dar voi trebuia să mă lăudaţi, căci, măcar că nu sunt nimic
, totuși cu nimic
15:8,9Efes. 3:8
n-am fost mai prejos de acești apostoli așa de minunaţi. 12Semnele
11:6
unui apostol le-aţi avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri și minuni care au fost făcute între voi. 13În adevăr
, în ce aţi fost voi puși mai prejos decât celelalte Biserici, afară doar că numai eu
singur nu v-am fost o sarcină? O, iertaţi-mi nedreptatea aceasta
!… 14Iată
că sunt gata să vin a treia oară la voi, și tot nu
vă voi fi o sarcină, căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înșivă. Ce-i drept, nu
copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor. 15Și eu voi
cheltui prea bucuros din ale mele și mă voi cheltui în totul și pe mine însumi pentru
sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin
? 16Fie și-așa! Nu
v-am fost sarcină deloc. „Dar”, zic ei, „ca un om isteţ ce sunt, v-am prins prin șiretlic.” 17Dar
am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul din aceia pe care i-am trimis la voi? 18Am
rugat pe Tit să vină să vă vadă și împreună cu el am trimis și pe
fratele – a cerut Tit ceva de la voi? N-am fost noi călăuziţi de același Duh și n-am călcat noi pe aceleași urme? 19De multă vreme
voi vă închipuiţi că vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea
lui Dumnezeu în Hristos și toate
aceste lucruri le spunem, preaiubiţilor, pentru zidirea voastră. 20Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc așa cum n-aș vrea să vă găsesc, și eu
însumi să fiu găsit de voi așa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări. 21Mă tem ca, la venirea mea la voi, să
nu mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi și să trebuiască să plâng pe mulţi din cei ce
au păcătuit mai înainte și nu s-au pocăit de necurăţia, curvia
și spurcăciunile pe care le-au făcut.