Urare
11Pavel, apostol
al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, și fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint și
către toţi sfinţii, care sunt în toată Ahaia: 2Har
și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!
Mângâierile apostolului
3Binecuvântat
să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, 4care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! 5Căci, după cum avem parte din belșug de suferinţele
lui Hristos, tot așa, prin Hristos avem parte din belșug și de mângâiere. 6Așa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea și mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleași suferinţe
ca și noi. 7Și nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că știm că, dacă
aveţi parte de suferinţe, aveţi parte și de mângâiere. 8În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoștinţă despre necazul
16:9
care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, așa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. 9Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu
în noi înșine, ci în Dumnezeu, care înviază morţii. 10El
ne-a izbăvit și ne izbăvește dintr-o astfel de moarte și avem nădejde că ne va mai izbăvi încă. 11Voi înșivă ne veţi
ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea
făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi.
Mărturia cugetului apostolului
12Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, și mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie și curăţie
de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu
pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu. 13Nu vă scriem altceva decât ce citiţi și cunoașteţi. Și trag nădejde că până la sfârșit veţi cunoaște, 14cum aţi și cunoscut în parte, că
noi suntem lauda voastră, după cum și voi
4:11 Tes. 2:19,20
veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus. 15În această încredinţare voiam
să vin mai înainte la voi, ca să aveţi un
al doilea har. 16Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi
din Macedonia să mă întorc la voi și să fiu petrecut de voi în Iudeea. 17În luarea hotărârii acesteia, am lucrat eu în chip ușuratic? Sau hotărârile mele sunt niște hotărâri pe care le iau în felul lumii
, ca să fie în mine „Da, da” și „Nu, nu”? 18Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost și „Da”, și „Nu”. 19Căci Fiul
lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan și prin Timotei, n-a fost „Da” și „Nu”, ci
în El nu este decât „Da”. 20În adevăr
, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „Da”; de aceea și „Amin” pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu. 21Și Cel ce ne întărește împreună cu voi, în Hristos, și care ne-a
uns este Dumnezeu. 22El ne-a
4:302 Tim. 2:19Apoc. 2:17
și pecetluit și ne-a
pus în inimă arvuna Duhului.
Pricina amânării venirii
23Iau
pe Dumnezeu martor faţă de sufletul meu că n-am mai venit până acum la Corint tocmai ca
13:2,10
să vă cruţ. 24Nu doar că
am avea stăpânire peste credinţa voastră, dar vrem să lucrăm și noi împreună la bucuria voastră, căci staţi tari în
credinţă.
21Am hotărât dar în mine să
nu mă întorc la voi cu întristare. 2Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aștept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine? 3Și v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să
n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie și sunt
încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor. 4V-am scris cu multă mâhnire și strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu
ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi.
Iertarea celui pedepsit
5Dacă
a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a
întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult. 6Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost dată de
cei mai mulţi; 7așa că acum
este mai bine să-l iertaţi și să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire. 8De aceea, vă rog să vă arătaţi iarăși dragostea faţă de el, 9căci v-am scris și cu gândul ca să vă pun la încercare și să văd dacă sunteţi
ascultători în totul. 10Dar pe cine iertaţi voi, îl iert și eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos, 11ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câștig de la noi, căci nu suntem în neștiinţă despre planurile lui. 12Când am ajuns
20:6
la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o ușă
în Domnul, 13n-am
avut liniște în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit; de aceea mi-am luat ziua bună de la fraţi și am plecat în Macedonia.
Slujba apostolului
14Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos și care răspândește prin noi în orice loc mireasma
cunoștinţei Lui. 15În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre
cei ce sunt pe calea mântuirii și printre
cei ce sunt pe calea pierzării: 16pentru aceștia
, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Și cine
este de ajuns pentru aceste lucruri? 17Căci noi nu stricăm
Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
Destoinicia apostolului
31Începem
noi iarăși să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole
de laudă către voi sau de la voi? 2Voi
sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toţi oamenii. 3Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă
de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște
34:1
table de piatră, ci pe niște
36:26Evr. 8:10
table care sunt inimi de carne. 4Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. 5Nu
că noi, prin noi înșine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia
noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, 6care ne-a și făcut în stare să fim slujitori
15:10Efes. 3:7Col. 1:25,291 Tim. 1:11,122 Tim. 1:11
ai unui legământ
nou, nu al slovei
7:6
, ci al Duhului, căci slova
4:15
7:9-11Gal. 3:10
omoară, dar
Duhul dă viaţa.
Legământul cel nou și cel vechi
7Acum, dacă slujba
aducătoare de moarte, scrisă
și săpată în pietre, era cu atâta slavă încât
fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feţei lui Moise din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, 8cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba
Duhului? 9Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba
3:21
aducătoare de neprihănire? 10Și în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! 12Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm
cu multă îndrăzneală 13și nu facem ca Moise, care
își punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-și pironească ochii asupra sfârșitului a ceea ce era trecător
. 14Dar ei au rămas greoi la minte
: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. 15Da, până astăzi, când se citește Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. 16Dar ori de câte ori
vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată
. 17Căci Domnul
este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. 18Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca
într-o oglindă, slava
Domnului și suntem schimbaţi
în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
