21Am hotărât dar în mine să
nu mă întorc la voi cu întristare. 2Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aștept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine? 3Și v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să
n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie și sunt
încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor. 4V-am scris cu multă mâhnire și strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu
ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi.
Iertarea celui pedepsit
5Dacă
a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a
întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult. 6Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost dată de
cei mai mulţi; 7așa că acum
este mai bine să-l iertaţi și să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire. 8De aceea, vă rog să vă arătaţi iarăși dragostea faţă de el, 9căci v-am scris și cu gândul ca să vă pun la încercare și să văd dacă sunteţi
ascultători în totul. 10Dar pe cine iertaţi voi, îl iert și eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos, 11ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câștig de la noi, căci nu suntem în neștiinţă despre planurile lui. 12Când am ajuns
20:6
la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o ușă
în Domnul, 13n-am
avut liniște în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit; de aceea mi-am luat ziua bună de la fraţi și am plecat în Macedonia.
Slujba apostolului
14Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos și care răspândește prin noi în orice loc mireasma
cunoștinţei Lui. 15În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre
cei ce sunt pe calea mântuirii și printre
cei ce sunt pe calea pierzării: 16pentru aceștia
, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Și cine
este de ajuns pentru aceste lucruri? 17Căci noi nu stricăm
Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
Destoinicia apostolului
31Începem
noi iarăși să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole
de laudă către voi sau de la voi? 2Voi
sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toţi oamenii. 3Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă
de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște
34:1
table de piatră, ci pe niște
36:26Evr. 8:10
table care sunt inimi de carne. 4Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. 5Nu
că noi, prin noi înșine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia
noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, 6care ne-a și făcut în stare să fim slujitori
15:10Efes. 3:7Col. 1:25,291 Tim. 1:11,122 Tim. 1:11
ai unui legământ
nou, nu al slovei
7:6
, ci al Duhului, căci slova
4:15
7:9-11Gal. 3:10
omoară, dar
Duhul dă viaţa.
Legământul cel nou și cel vechi
7Acum, dacă slujba
aducătoare de moarte, scrisă
și săpată în pietre, era cu atâta slavă încât
fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feţei lui Moise din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, 8cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba
Duhului? 9Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba
3:21
aducătoare de neprihănire? 10Și în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! 12Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm
cu multă îndrăzneală 13și nu facem ca Moise, care
își punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-și pironească ochii asupra sfârșitului a ceea ce era trecător
. 14Dar ei au rămas greoi la minte
: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. 15Da, până astăzi, când se citește Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. 16Dar ori de câte ori
vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată
. 17Căci Domnul
este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. 18Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca
într-o oglindă, slava
Domnului și suntem schimbaţi
în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
Propovăduirea Evangheliei
41De aceea, fiindcă avem slujba aceasta
, după îndurarea
pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. 2Ca unii care am lepădat meșteșugirile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm
Cuvântul lui Dumnezeu. Ci
, prin arătarea adevărului, ne
facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. 3Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită
pentru cei ce sunt pe calea pierzării, 4a căror
14:30
16:11Efes. 6:12
minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul
veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina
Evangheliei slavei lui Hristos, care
12:45
14:9Filip. 2:6Col. 1:15Evr. 1:3
este chipul lui Dumnezeu. 5Căci
10:33
noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi
suntem robii voștri, pentru Isus. 6Căci Dumnezeu, care
a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a
luminat inimile, pentru ca să facem
să strălucească lumina cunoștinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.
Greutăţile slujbei
7Comoara aceasta o purtăm în niște vase
de lut, pentru ca
această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. 8Suntem încolţiţi
în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; 9prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos
, dar nu omorâţi. 10Purtăm întotdeauna
cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca
și viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. 11Căci noi cei vii totdeauna
suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca și viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. 12Astfel că în noi lucrează moartea
, iar în voi, viaţa. 13Însă fiindcă avem același
duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut
, de aceea am vorbit!” și noi credem, și de aceea vorbim. 14Și știm că Cel
ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia și pe noi împreună cu Isus și ne va face să ne înfăţișăm împreună cu voi. 15Căci toate
aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul
mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.
Pricinile de încredere
16De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru
se înnoiește din zi în zi. 17Căci întristările noastre ușoare
5:10
de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. 18Pentru că noi nu ne uităm
la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.
