Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
2

21Am hotărât dar în mine să

2:1
Cap. 1:23;
nu mă întorc la voi cu întristare. 2Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aștept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine? 3Și v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să
2:3
Cap. 12:21.
n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie și sunt
2:3
Cap. 7:16;
încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor. 4V-am scris cu multă mâhnire și strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu
2:4
Cap. 7:8,9,12.
ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi.

Iertarea celui pedepsit

5Dacă

2:5
1 Cor. 5:1
a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a
2:5
Gal. 4:12
întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult. 6Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost dată de
2:6
1 Cor. 5:4,51 Tim. 5:20
cei mai mulţi; 7așa că acum
2:7
Gal. 1:6
este mai bine să-l iertaţi și să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire. 8De aceea, vă rog să vă arătaţi iarăși dragostea faţă de el, 9căci v-am scris și cu gândul ca să vă pun la încercare și să văd dacă sunteţi
2:9
Cap. 7:15;
ascultători în totul. 10Dar pe cine iertaţi voi, îl iert și eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos, 11ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câștig de la noi, căci nu suntem în neștiinţă despre planurile lui. 12Când am ajuns
2:12
Fapte 16:8
20:6
la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o ușă
2:12
1 Cor. 16:9
în Domnul, 13n-am
2:13
Cap. 7:5,6.
avut liniște în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit; de aceea mi-am luat ziua bună de la fraţi și am plecat în Macedonia.

Slujba apostolului

14Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos și care răspândește prin noi în orice loc mireasma

2:14
Cânt. 1:3
cunoștinţei Lui. 15În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre
2:15
1 Cor. 1:18
cei ce sunt pe calea mântuirii și printre
2:15
Cap. 4:3.
cei ce sunt pe calea pierzării: 16pentru aceștia
2:16
Luca 2:34Ioan 9:391 Pet. 2:7,8
, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Și cine
2:16
1 Cor. 15:10
este de ajuns pentru aceste lucruri? 17Căci noi nu stricăm
2:17
Cap. 4:2;
Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.

3

Destoinicia apostolului

31Începem

3:1
Cap. 5:12;
noi iarăși să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole
3:1
Fapte 18:27
de laudă către voi sau de la voi? 2Voi
3:2
1 Cor. 9:2
sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toţi oamenii. 3Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă
3:3
1 Cor. 3:5
de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște
3:3
Exod 24:12
34:1
table de piatră, ci pe niște
3:3
Ps. 40:8Ier. 31:33Ezec. 11:19
36:26Evr. 8:10
table care sunt inimi de carne. 4Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. 5Nu
3:5
Ioan 15:5
că noi, prin noi înșine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia
3:5
1 Cor. 15:10Filip. 2:13
noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, 6care ne-a și făcut în stare să fim slujitori
3:6
1 Cor. 3:5
15:10Efes. 3:7Col. 1:25,291 Tim. 1:11,122 Tim. 1:11
ai unui legământ
3:6
Ier. 31:31Mat. 26:28Evr. 8:6,8
nou, nu al slovei
3:6
Rom. 2:27,29
7:6
, ci al Duhului, căci slova
3:6
Rom. 3:20
4:15
7:9-11Gal. 3:10
omoară, dar
3:6
Ioan 6:63Rom. 8:2
Duhul dă viaţa.

Legământul cel nou și cel vechi

7Acum, dacă slujba

3:7
Rom. 7:10
aducătoare de moarte, scrisă
3:7
Exod 34:1,28Deut. 10:1
și săpată în pietre, era cu atâta slavă încât
3:7
Exod 34:29,30,35
fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feţei lui Moise din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, 8cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba
3:8
Gal. 3:5
Duhului? 9Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba
3:9
Rom. 1:17
3:21
aducătoare de neprihănire? 10Și în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! 12Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm
3:12
Cap. 7:4.
cu multă îndrăzneală 13și nu facem ca Moise, care
3:13
Exod 34:33,35
își punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-și pironească ochii asupra sfârșitului a ceea ce era trecător
3:13
Rom. 10:4Gal. 3:23
. 14Dar ei au rămas greoi la minte
3:14
Is. 6:10Mat. 13:11,14Ioan 12:40Fapte 28:26Rom. 11:7,8,25
: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. 15Da, până astăzi, când se citește Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. 16Dar ori de câte ori
3:16
Exod 34:34Rom. 11:23,26
vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată
3:16
Is. 25:7
. 17Căci Domnul
3:17
1 Cor. 15:45
este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. 18Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca
3:18
1 Cor. 13:12
într-o oglindă, slava
3:18
Cap. 4:4,6.
Domnului și suntem schimbaţi
3:18
Rom. 8:291 Cor. 15:49Col. 3:10
în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

4

Propovăduirea Evangheliei

41De aceea, fiindcă avem slujba aceasta

4:1
Cap. 3:6.
, după îndurarea
4:1
1 Cor. 7:251 Tim. 1:18
pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. 2Ca unii care am lepădat meșteșugirile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm
4:2
Cap. 2:17.
Cuvântul lui Dumnezeu. Ci
4:2
Cap. 6:4,7;
, prin arătarea adevărului, ne
4:2
Cap. 5:11.
facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. 3Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită
4:3
1 Cor. 1:182 Tes. 2:10
pentru cei ce sunt pe calea pierzării, 4a căror
4:4
Ioan 12:31
14:30
16:11Efes. 6:12
minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul
4:4
Is. 6:10Ioan 12:40
veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina
4:4
Cap. 3:8,9,11,18. Vers. 6.
Evangheliei slavei lui Hristos, care
4:4
Ioan 1:18
12:45
14:9Filip. 2:6Col. 1:15Evr. 1:3
este chipul lui Dumnezeu. 5Căci
4:5
1 Cor. 1:13,23
10:33
noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi
4:5
1 Cor. 9:19
suntem robii voștri, pentru Isus. 6Căci Dumnezeu, care
4:6
Gen. 1:3
a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a
4:6
2 Pet. 1:19
luminat inimile, pentru ca să facem
4:6
Vers. 4.
să strălucească lumina cunoștinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.

Greutăţile slujbei

7Comoara aceasta o purtăm în niște vase

4:7
Cap. 5:1.
de lut, pentru ca
4:7
1 Cor. 2:3
această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. 8Suntem încolţiţi
4:8
Cap. 7:5.
în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; 9prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos
4:9
Ps. 37:24
, dar nu omorâţi. 10Purtăm întotdeauna
4:10
1 Cor. 15:31Gal. 6:17Filip. 3:10
cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca
4:10
Rom. 8:172 Tim. 2:11,121 Pet. 4:13
și viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. 11Căci noi cei vii totdeauna
4:11
Ps. 44:22Rom. 8:361 Cor. 15:31,49
suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca și viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. 12Astfel că în noi lucrează moartea
4:12
Cap. 13:9.
, iar în voi, viaţa. 13Însă fiindcă avem același
4:13
Rom. 1:122 Pet. 1:1
duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut
4:13
Ps. 116:10
, de aceea am vorbit!” și noi credem, și de aceea vorbim. 14Și știm că Cel
4:14
Rom. 8:111 Cor. 6:14
ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia și pe noi împreună cu Isus și ne va face să ne înfăţișăm împreună cu voi. 15Căci toate
4:15
1 Cor. 3:21Col. 1:242 Tim. 2:10
aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul
4:15
Cap. 1:11;
mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.

Pricinile de încredere

16De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru

4:16
Rom. 7:22Efes. 3:16Col. 3:101 Pet. 3:4
se înnoiește din zi în zi. 17Căci întristările noastre ușoare
4:17
Mat. 5:12Rom. 8:181 Pet. 1:6
5:10
de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. 18Pentru că noi nu ne uităm
4:18
Rom. 8:24Evr. 11:1
la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.