Destoinicia apostolului
31Începem
noi iarăși să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole
de laudă către voi sau de la voi? 2Voi
sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toţi oamenii. 3Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă
de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște
34:1
table de piatră, ci pe niște
36:26Evr. 8:10
table care sunt inimi de carne. 4Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. 5Nu
că noi, prin noi înșine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia
noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, 6care ne-a și făcut în stare să fim slujitori
15:10Efes. 3:7Col. 1:25,291 Tim. 1:11,122 Tim. 1:11
ai unui legământ
nou, nu al slovei
7:6
, ci al Duhului, căci slova
4:15
7:9-11Gal. 3:10
omoară, dar
Duhul dă viaţa.
Legământul cel nou și cel vechi
7Acum, dacă slujba
aducătoare de moarte, scrisă
și săpată în pietre, era cu atâta slavă încât
fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feţei lui Moise din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, 8cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba
Duhului? 9Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba
3:21
aducătoare de neprihănire? 10Și în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! 12Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm
cu multă îndrăzneală 13și nu facem ca Moise, care
își punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-și pironească ochii asupra sfârșitului a ceea ce era trecător
. 14Dar ei au rămas greoi la minte
: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. 15Da, până astăzi, când se citește Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. 16Dar ori de câte ori
vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată
. 17Căci Domnul
este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. 18Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca
într-o oglindă, slava
Domnului și suntem schimbaţi
în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
Propovăduirea Evangheliei
41De aceea, fiindcă avem slujba aceasta
, după îndurarea
pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. 2Ca unii care am lepădat meșteșugirile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm
Cuvântul lui Dumnezeu. Ci
, prin arătarea adevărului, ne
facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. 3Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită
pentru cei ce sunt pe calea pierzării, 4a căror
14:30
16:11Efes. 6:12
minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul
veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina
Evangheliei slavei lui Hristos, care
12:45
14:9Filip. 2:6Col. 1:15Evr. 1:3
este chipul lui Dumnezeu. 5Căci
10:33
noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi
suntem robii voștri, pentru Isus. 6Căci Dumnezeu, care
a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a
luminat inimile, pentru ca să facem
să strălucească lumina cunoștinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.
Greutăţile slujbei
7Comoara aceasta o purtăm în niște vase
de lut, pentru ca
această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. 8Suntem încolţiţi
în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; 9prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos
, dar nu omorâţi. 10Purtăm întotdeauna
cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca
și viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. 11Căci noi cei vii totdeauna
suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca și viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. 12Astfel că în noi lucrează moartea
, iar în voi, viaţa. 13Însă fiindcă avem același
duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut
, de aceea am vorbit!” și noi credem, și de aceea vorbim. 14Și știm că Cel
ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia și pe noi împreună cu Isus și ne va face să ne înfăţișăm împreună cu voi. 15Căci toate
aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul
mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.
Pricinile de încredere
16De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru
se înnoiește din zi în zi. 17Căci întristările noastre ușoare
5:10
de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. 18Pentru că noi nu ne uităm
la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.
51Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru
trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică. 2Și gemem
în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc, 3negreșit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi
16:15
nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. 4Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi, nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi
cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă. 5Și Cel
ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a
4:30
dat arvuna Duhului. 6Așadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci știm că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, 7pentru că umblăm
prin credinţă, nu prin vedere. 8Da, suntem plini de încredere și ne place
mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. 9De aceea ne și silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă. 10Căci
toţi trebuie să ne înfăţișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca
fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.
Făptura cea nouă
11Ca unii care cunoaștem deci frica
de Domnul, pe oameni căutăm să-i încredinţăm, dar Dumnezeu
ne cunoaște bine și nădăjduiesc că și voi ne cunoașteţi bine în cugetele voastre. 12Cu aceasta nu
ne lăudăm singuri iarăși înaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă
cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora care se laudă cu ce este în înfăţișare, și nu cu ce este în inimă. 13În adevăr, dacă
ne-am ieșit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieșit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. 14Căci dragostea lui Hristos ne strânge, fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit
pentru toţi, toţi deci au murit. 15Și El a murit pentru toţi, pentru ca
14:7,81 Cor. 6:19Gal. 2:201 Tes. 5:101 Pet. 4:2
cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei. 16Așa că
, de acum încolo, nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii, și chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuși
acum nu-L mai cunoaștem în felul acesta. 17Căci, dacă este
16:7Gal. 6:15
cineva în Hristos, este o făptură
6:15
5:17 Sau: zidire. nouă. Cele
65:17Efes. 2:15Apoc. 21:5
vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. 18Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care
4:10
ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos și ne-a încredinţat slujba împăcării; 19că adică, Dumnezeu
era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. 20Noi dar, suntem trimiși
împuterniciţi ai lui Hristos; și, ca și cum
Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21Pe
Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El
5:19
10:3
.
