Propovăduirea Evangheliei
41De aceea, fiindcă avem slujba aceasta
, după îndurarea
pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. 2Ca unii care am lepădat meșteșugirile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm
Cuvântul lui Dumnezeu. Ci
, prin arătarea adevărului, ne
facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. 3Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită
pentru cei ce sunt pe calea pierzării, 4a căror
14:30
16:11Efes. 6:12
minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul
veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina
Evangheliei slavei lui Hristos, care
12:45
14:9Filip. 2:6Col. 1:15Evr. 1:3
este chipul lui Dumnezeu. 5Căci
10:33
noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi
suntem robii voștri, pentru Isus. 6Căci Dumnezeu, care
a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a
luminat inimile, pentru ca să facem
să strălucească lumina cunoștinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.
Greutăţile slujbei
7Comoara aceasta o purtăm în niște vase
de lut, pentru ca
această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. 8Suntem încolţiţi
în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; 9prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos
, dar nu omorâţi. 10Purtăm întotdeauna
cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca
și viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. 11Căci noi cei vii totdeauna
suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca și viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. 12Astfel că în noi lucrează moartea
, iar în voi, viaţa. 13Însă fiindcă avem același
duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut
, de aceea am vorbit!” și noi credem, și de aceea vorbim. 14Și știm că Cel
ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia și pe noi împreună cu Isus și ne va face să ne înfăţișăm împreună cu voi. 15Căci toate
aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul
mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.
Pricinile de încredere
16De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru
se înnoiește din zi în zi. 17Căci întristările noastre ușoare
5:10
de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. 18Pentru că noi nu ne uităm
la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.
51Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru
trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică. 2Și gemem
în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc, 3negreșit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi
16:15
nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. 4Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi, nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi
cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă. 5Și Cel
ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a
4:30
dat arvuna Duhului. 6Așadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci știm că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, 7pentru că umblăm
prin credinţă, nu prin vedere. 8Da, suntem plini de încredere și ne place
mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. 9De aceea ne și silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă. 10Căci
toţi trebuie să ne înfăţișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca
fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.
Făptura cea nouă
11Ca unii care cunoaștem deci frica
de Domnul, pe oameni căutăm să-i încredinţăm, dar Dumnezeu
ne cunoaște bine și nădăjduiesc că și voi ne cunoașteţi bine în cugetele voastre. 12Cu aceasta nu
ne lăudăm singuri iarăși înaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă
cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora care se laudă cu ce este în înfăţișare, și nu cu ce este în inimă. 13În adevăr, dacă
ne-am ieșit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieșit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. 14Căci dragostea lui Hristos ne strânge, fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit
pentru toţi, toţi deci au murit. 15Și El a murit pentru toţi, pentru ca
14:7,81 Cor. 6:19Gal. 2:201 Tes. 5:101 Pet. 4:2
cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei. 16Așa că
, de acum încolo, nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii, și chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuși
acum nu-L mai cunoaștem în felul acesta. 17Căci, dacă este
16:7Gal. 6:15
cineva în Hristos, este o făptură
6:15
5:17 Sau: zidire. nouă. Cele
65:17Efes. 2:15Apoc. 21:5
vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. 18Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care
4:10
ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos și ne-a încredinţat slujba împăcării; 19că adică, Dumnezeu
era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. 20Noi dar, suntem trimiși
împuterniciţi ai lui Hristos; și, ca și cum
Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21Pe
Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El
5:19
10:3
.
Râvna lui Pavel pentru slujba lui
61Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu
, vă
sfătuim să
faceţi așa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. 2Căci El zice: „La
vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” 3Noi
10:32
nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. 4Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem niște vrednici slujitori
ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, 5în
bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; 6prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, 7prin
cuvântul adevărului, prin puterea
lui Dumnezeu, prin armele
de lovire și de apărare pe care le dă neprihănirea; 8în slavă și în ocară, în vorbire de rău și în vorbire de bine. Suntem priviţi ca niște înșelători, măcar
că spunem adevărul; 9ca niște necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca
unii care murim și iată că trăim; ca
niște pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; 10ca niște întristaţi și totdeauna suntem veseli; ca niște săraci, și totuși îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, și totuși stăpânind toate lucrurile.
Dragostea apostolului pentru ei
11Am dat drumul gurii faţă de voi, corintenilor! Ni s-a lărgit inima
. 12Voi nu sunteţi la strâmtoare în noi; dar inima
voastră s-a strâns pentru noi. 13Faceţi-ne și voi la fel: vă vorbesc
ca unor copii ai mei – lărgiţi-vă și voi!
Credincioșii și necredincioșii
14Nu
7:39
vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce
legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? 15Ce înţelegere poate fi între Hristos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? 16Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi
6:19Efes. 2:21,22Evr. 3:6
suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi
32:38Ezec. 11:20
36:28
37:26Zah. 8:8
13:9
locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu.” 17De aceea
: „Ieșiţi din mijlocul lor și despărţiţi-vă de ei, zice Domnul. Nu vă atingeţi de ce este necurat și vă voi primi. 18Eu vă
voi fi Tată, și voi Îmi veţi fi fii și fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”
