51Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru
trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică. 2Și gemem
în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc, 3negreșit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi
16:15
nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. 4Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi, nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi
cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă. 5Și Cel
ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a
4:30
dat arvuna Duhului. 6Așadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci știm că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, 7pentru că umblăm
prin credinţă, nu prin vedere. 8Da, suntem plini de încredere și ne place
mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. 9De aceea ne și silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă. 10Căci
toţi trebuie să ne înfăţișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca
fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.
Făptura cea nouă
11Ca unii care cunoaștem deci frica
de Domnul, pe oameni căutăm să-i încredinţăm, dar Dumnezeu
ne cunoaște bine și nădăjduiesc că și voi ne cunoașteţi bine în cugetele voastre. 12Cu aceasta nu
ne lăudăm singuri iarăși înaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă
cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora care se laudă cu ce este în înfăţișare, și nu cu ce este în inimă. 13În adevăr, dacă
ne-am ieșit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieșit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. 14Căci dragostea lui Hristos ne strânge, fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit
pentru toţi, toţi deci au murit. 15Și El a murit pentru toţi, pentru ca
14:7,81 Cor. 6:19Gal. 2:201 Tes. 5:101 Pet. 4:2
cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei. 16Așa că
, de acum încolo, nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii, și chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuși
acum nu-L mai cunoaștem în felul acesta. 17Căci, dacă este
16:7Gal. 6:15
cineva în Hristos, este o făptură
6:15
5:17 Sau: zidire. nouă. Cele
65:17Efes. 2:15Apoc. 21:5
vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. 18Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care
4:10
ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos și ne-a încredinţat slujba împăcării; 19că adică, Dumnezeu
era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. 20Noi dar, suntem trimiși
împuterniciţi ai lui Hristos; și, ca și cum
Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21Pe
Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El
5:19
10:3
.
Râvna lui Pavel pentru slujba lui
61Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu
, vă
sfătuim să
faceţi așa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. 2Căci El zice: „La
vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” 3Noi
10:32
nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. 4Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem niște vrednici slujitori
ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, 5în
bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; 6prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, 7prin
cuvântul adevărului, prin puterea
lui Dumnezeu, prin armele
de lovire și de apărare pe care le dă neprihănirea; 8în slavă și în ocară, în vorbire de rău și în vorbire de bine. Suntem priviţi ca niște înșelători, măcar
că spunem adevărul; 9ca niște necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca
unii care murim și iată că trăim; ca
niște pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; 10ca niște întristaţi și totdeauna suntem veseli; ca niște săraci, și totuși îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, și totuși stăpânind toate lucrurile.
Dragostea apostolului pentru ei
11Am dat drumul gurii faţă de voi, corintenilor! Ni s-a lărgit inima
. 12Voi nu sunteţi la strâmtoare în noi; dar inima
voastră s-a strâns pentru noi. 13Faceţi-ne și voi la fel: vă vorbesc
ca unor copii ai mei – lărgiţi-vă și voi!
Credincioșii și necredincioșii
14Nu
7:39
vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce
legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? 15Ce înţelegere poate fi între Hristos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? 16Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi
6:19Efes. 2:21,22Evr. 3:6
suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi
32:38Ezec. 11:20
36:28
37:26Zah. 8:8
13:9
locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu.” 17De aceea
: „Ieșiţi din mijlocul lor și despărţiţi-vă de ei, zice Domnul. Nu vă atingeţi de ce este necurat și vă voi primi. 18Eu vă
voi fi Tată, și voi Îmi veţi fi fii și fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”
71Deci
, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.
Bucuria lui Pavel
2Înţelegeţi-ne bine! N-am nedreptăţit pe
nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am înșelat pe nimeni. 3Nu spun aceste lucruri ca să vă osândesc, căci
am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre pe viaţă și pe moarte. 4Am o mare
încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin
de mângâiere
, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre. 5Căci și după venirea
noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nicio odihnă. Am
fost necăjiţi în toate chipurile: de
afară lupte, dinăuntru temeri. 6Dar Dumnezeu
, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit. 7Și nu numai prin venirea
lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat și el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre râvna voastră pentru mine, așa că bucuria mea a fost și mai mare. 8Măcar
că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău și chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcar că pentru puţină vreme) – 9totuși acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi
după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nicio pagubă din partea noastră. 10În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire și de care cineva nu se căiește niciodată, pe când
întristarea lumii aduce moartea. 11Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu ce frământare a trezit în voi! Și ce cuvinte de dezvinovăţire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sunteţi curaţi în privinţa aceasta. 12Așa că, dacă v-am scris, nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci
ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu. 13De aceea am fost mângâiaţi. Dar, pe lângă mângâierea aceasta a noastră, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a
fost răcorit de voi toţi. 14Și dacă m-am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n-am fost dat de rușine. Ci, după cum în orice lucru v-am spus adevărul, tot așa și lauda noastră cu voi înaintea lui Tit s-a adeverit. 15El are o și mai mare dragoste pentru voi, când își aduce aminte de ascultarea
voastră a tuturor și de primirea pe care i-aţi făcut-o, cu frică și cutremur. 16Mă bucur că mă pot încrede în voi în
toate privinţele.
