Osea cel din urmă împărat al lui Israel
171În al doisprezecelea an al lui Ahaz, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel, la Samaria, Osea
, fiul lui Ela. A domnit nouă ani. 2El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuși nu ca împăraţii lui Israel dinaintea lui. 3Salmanasar
, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva lui; și Osea i s-a supus și i-a plătit un bir. 4Dar împăratul Asiriei a descoperit o uneltire la Osea, căci trimisese soli lui So, împăratul Egiptului, și nu mai plătea pe fiecare an birul împăratului Asiriei. Împăratul Asiriei l-a închis și l-a pus în lanţuri într-o temniţă. 5Și împăratul
Asiriei a străbătut toată ţara și s-a suit împotriva Samariei, pe care a împresurat-o timp de trei ani. 6În al nouălea
an al lui Osea, împăratul Asiriei a luat Samaria și a dus pe
29:27,28
Israel în robie în Asiria, l-a pus
să locuiască la Halah și la Habor, lângă râul Gozan și în cetăţile mezilor.
Robia asiriană
7Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că copiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lor, care-i scosese din ţara Egiptului, de sub mâna lui Faraon, împăratul Egiptului, și pentru că s-au închinat la alţi dumnezei. 8Au urmat
obiceiurile neamurilor pe care Domnul le izgonise dinaintea copiilor lui Israel și obiceiurile rânduite de împăraţii lui Israel. 9Copiii lui Israel au făcut pe ascuns împotriva Domnului Dumnezeului lor lucruri care nu sunt bune. Și-au zidit înălţimi în toate cetăţile lor, de la turnurile
străjerilor până la cetăţile întărite. 10Și-au ridicat
stâlpi idolești și astartee
pe orice
deal și sub orice copac verde. 11Și acolo au ars tămâie pe toate înălţimile, ca și neamurile pe care le izgonise Domnul dinaintea lor, și au făcut lucruri rele, prin care au mâniat pe Domnul. 12Au slujit idolilor
, despre care Domnul le zisese: „Să
nu faceţi lucrul acesta!” 13Domnul a înștiinţat pe Israel și Iuda prin toţi prorocii Lui, prin toţi văzătorii
, și le-a zis: „Întoarceţi-vă
25:5
35:15
de la căile voastre cele rele și păziţi poruncile și rânduielile Mele, urmând în totul legea pe care am dat-o părinţilor voștri și pe care v-am trimis-o prin robii Mei, prorocii.” 14Dar ei n-au ascultat, și-au înţepenit
grumazul, ca și părinţii lor, care nu crezuseră în Domnul Dumnezeul lor. 15N-au vrut să știe de legile Lui, de legământul
pe care-l făcuse cu părinţii lor și de înștiinţările pe care li le dăduse. S-au luat după lucruri de nimic
– și ei înșiși n-au fost decât
nimic – și după neamurile în mijlocul cărora trăiau, măcar că Domnul le poruncise să nu
se ia după ele. 16Au părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor, și-au făcut
viţei turnaţi, au făcut idoli de-ai Astarteei
15:13
16:33
, s-au închinat înaintea întregii oștiri a cerurilor și au slujit
22:53
lui Baal. 17Au trecut
prin foc pe fiii și fiicele lor, s-au dedat la
ghicire și vrăjitorii și s-au vândut
ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L. 18De aceea Domnul S-a mâniat foarte tare împotriva lui Israel și i-a îndepărtat de la Faţa Lui. N-a rămas
decât seminţia lui Iuda, 19și chiar Iuda
nu păzise poruncile Domnului Dumnezeului lui, ci se luase după obiceiurile rânduite de Israel. 20Domnul a lepădat tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat
în mâinile jefuitorilor și a sfârșit prin a-i izgoni dinaintea Feţei Lui. 21Căci Israel
se dezlipise de casa lui David și făcuse împărat
pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care-l abătuse de la Domnul și făcuse pe Israel să săvârșească un mare păcat. 22Copiii lui Israel se dăduseră la toate păcatele pe care le făcuse Ieroboam; nu s-au abătut de la ele 23până ce Domnul a izgonit pe Israel dinaintea Lui, cum
vestise prin toţi slujitorii Săi proroci. Și Israel a fost
dus în robie departe de ţara lui, în Asiria, unde a rămas până în ziua de azi.
Samaritenii
24Împăratul Asiriei a adus
oameni din Babilon, din
Cuta, din Ava
, din Hamat și din Sefarvaim și i-a așezat în cetăţile Samariei în locul copiilor lui Israel. Au pus stăpânire pe Samaria și au locuit în cetăţile ei. 25Când au început să locuiască aici, nu se temeau de Domnul, și Domnul a trimis împotriva lor niște lei, care-i omorau. 26Atunci au spus împăratului Asiriei: „Neamurile pe care le-ai strămutat și le-ai așezat în cetăţile Samariei nu cunosc felul în care să slujească Dumnezeului ţării, și El a trimis împotriva lor niște lei care le omoară, pentru că nu cunosc felul în care trebuie să slujească Dumnezeului ţării.” 27Împăratul Asiriei a dat următoarea poruncă: „Trimiteţi pe unul din preoţii pe care i-aţi luat de acolo în robie; să plece să se așeze acolo și să le înveţe felul în care să slujească Dumnezeului ţării.” 28Unul din preoţii care fuseseră luaţi robi din Samaria a venit de s-a așezat la Betel și le-a învăţat cum să se teamă de Domnul. 29Dar neamurile și-au făcut, fiecare, dumnezeii lor în cetăţile pe care le locuiau și i-au așezat în templele idolești din înălţimile zidite de samariteni. 30Oamenii din Babilon
au făcut pe Sucot-Benot, oamenii din Cut au făcut pe Nergal, cei din Hamat au făcut pe Așima, 31cei din Ava
au făcut pe Nibhaz și Tartac, cei din Sefarvaim își ardeau
copiii în foc în cinstea lui Adramelec și Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim. 32Totodată se închinau și Domnului și și-au făcut preoţi ai înălţimilor, luaţi
din tot poporul: preoţii aceștia aduceau pentru ei jertfe în templele din înălţimi. 33Astfel se închinau
Domnului, dar slujeau în același timp și dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor de unde fuseseră mutaţi. 34Până în ziua de astăzi își urmează ei obiceiurile de la început: nu se închină Domnului și nu se ţin nici de legile și rânduielile lor, nici de legile și poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, căruia i-a pus numele
35:101 Împ. 11:31
Israel. 35Domnul făcuse legământ cu ei și le dăduse porunca aceasta: „Să nu vă temeţi
de alţi dumnezei; să nu vă închinaţi
înaintea lor, să nu le slujiţi și să nu le aduceţi jertfe. 36Ci să vă temeţi de Domnul, care v-a scos din ţara Egiptului cu o mare putere și cu braţul întins
; înaintea Lui să vă
închinaţi și Lui să-I aduceţi jertfe. 37Să păziţi și să împliniţi
totdeauna învăţăturile, rânduielile, legea și poruncile pe care vi le-a scris El și să nu vă temeţi de alţi dumnezei. 38Să nu
uitaţi legământul pe care l-am făcut cu voi și să nu vă temeţi de alţi dumnezei. 39Ci să vă temeţi de Domnul Dumnezeul vostru, și El vă va izbăvi din mâna tuturor vrăjmașilor voștri.” 40Ei n-au ascultat și au urmat obiceiurile lor de la început. 41Neamurile acestea
se temeau de Domnul și slujeau și chipurilor lor cioplite, și copiii lor și copiii copiilor lor fac până în ziua de azi ce au făcut părinţii lor.
CEI DIN URMĂ ÎMPĂRAŢI
AI LUI IUDA, DE LA EZECHIA PÂNĂ LA NIMICIREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI IUDA
CAPITOLELE 18—25
(2 Cronici 29—36. Ieremia 3:8-10. Amos 2:4,5. Ţefania 3:1-4.)
Ezechia împăratul lui Iuda
181În al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, a început să domnească Ezechia
29:1Mat. 1:9
, fiul lui Ahaz, împăratul lui Iuda. 2Avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Abi
, fata lui Zaharia. 3El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. 4A îndepărtat
înălţimile, a sfărâmat stâlpii idolești, a tăiat astarteele și a sfărâmat în bucăţi șarpele
de aramă pe care-l făcuse Moise, căci copiii lui Israel arseseră până atunci tămâie înaintea lui: îl numeau Nehuștan. 5El și-a pus
încrederea în Domnul Dumnezeul lui Israel; și, dintre toţi împăraţii lui Iuda care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost
niciunul ca el. 6El s-a
alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El și a păzit poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. 7Și Domnul
a fost cu Ezechia, care a izbutit
în tot ce a făcut. El s-a răsculat
împotriva împăratului Asiriei și nu i-a mai fost supus. 8A bătut
pe filisteni până la Gaza și le-a pustiit ţinutul, de la toate turnurile
de pază până la cetăţile întărite.
Luarea Samariei de asirieni
9În al
patrulea an al împăratului Ezechia, care era al șaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva Samariei și a împresurat-o. 10După trei ani a luat-o, în al șaselea an al lui Ezechia, care era al nouălea
an al lui Osea, împăratul lui Israel – atunci a fost luată Samaria. 11Împăratul
Asiriei a dus pe Israel rob în Asiria și l-a așezat la Halah
și Habor, lângă râul Gozan, și în cetăţile mezilor, 12pentru că n-ascultaseră
de glasul Domnului Dumnezeului lor și călcaseră legământul Lui; pentru că nici n-ascultaseră, nici nu împliniseră tot ce poruncise Moise, robul Domnului.
Năvălirea lui Sanherib
13În al
paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăţilor întărite din Iuda și a pus stăpânire pe ele. 14Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună împăratului Asiriei la Lachis: „Am greșit! Depărtează-te de mine. Ce vei pune asupra mea, voi purta.” Și împăratul Asiriei a cerut lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanţi de argint și treizeci de talanţi de aur. 15Ezechia
a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului și în vistieriile casei împăratului. 16Atunci a luat Ezechia, împăratul lui Iuda, și a dat împăratului Asiriei aurul cu care acoperise ușile și ușorii Templului Domnului.
Împresurarea Ierusalimului
17Împăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Tartan, pe Rab-Saris și pe Rabșache cu o oștire puternică. S-au suit și au ajuns la Ierusalim. Când s-au suit și au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul
care duce în ogorul înălbitorului. 18Au chemat pe împărat, și Eliachim, fiul lui Hilchia, mai-marele peste casa împăratului, s-a dus la ei cu Șebna, logofătul, și cu Ioah, fiul lui Asaf, arhivarul. 19Rabșache le-a zis: „Spuneţi lui Ezechia: ‘Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «Ce este încrederea
aceasta pe care te bizuiești? 20Tu ai zis: ‹Pentru război trebuie chibzuinţă și putere.› Dar acestea sunt doar vorbe în vânt. În cine dar ţi-ai pus încrederea de te-ai răsculat împotriva mea? 21Iată
, ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frântă, care înţeapă și străpunge mâna oricui se sprijină pe ea: așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el. 22Poate că îmi veţi spune: ‹În Domnul Dumnezeul nostru ne încredem.› Dar nu este El Acela ale cărui înălţimi
și altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: ‹Să vă închinaţi înaintea altarului acestuia la Ierusalim›?»’ 23Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: îţi voi da două mii de cai, să vedem dacă poţi din partea ta să dai atâţia călăreţi ca să încalece pe ei. 24Și cum ai putea îndepărta o căpetenie din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu? Îţi pui încrederea în Egipt pentru care și călăreţi. 25De altfel, oare fără voia Domnului m-am suit eu împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: ‘Suie-te împotriva ţării acesteia și nimicește-o.’” 26Eliachim, fiul lui Hilchia, Șebna și Ioah au zis lui Rabșache: „Vorbește robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid.” 27Rabșache le-a răspuns: „Oare stăpânului tău și ţie m-a trimis stăpânul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-și mănânce balega și să-și bea udul cu voi?” 28Atunci, Rabșache, înaintând, a strigat cu glas tare în limba iudaică și a zis: „Ascultaţi cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei! 29Așa vorbește împăratul: ‘Să nu vă înșele
Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din mâna mea. 30Să nu vă facă Ezechia să vă încredeţi în Domnul zicând: «Domnul ne va izbăvi și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei.»’ 31N-ascultaţi de Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: ‘Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie și fiecare din voi va mânca din via lui și din smochinul lui, fiecare va bea apă din fântâna lui 32până voi veni și vă voi duce într-o ţară ca a voastră, într-o ţară cu grâu
și cu vin, o ţară cu pâine și vii, o ţară cu măslini de untdelemn și miere și veţi trăi, și nu veţi muri. N-ascultaţi dar de Ezechia, care vă amăgește zicând: «Domnul ne va izbăvi.» 33Oare dumnezeii
neamurilor au izbăvit ei, fiecare ţara lui, din mâna împăratului Asiriei? 34Unde
sunt dumnezeii Hamatului și Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, Henei și
Ivei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea? 35Care dintre toţi dumnezeii acestor ţări și-a izbăvit ţara din mâna mea, pentru ca și Domnul
să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?’” 36Poporul a tăcut și nu i-a răspuns o vorbă, căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeţi.” 37Și Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Șebna, logofătul, și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate
și i-au spus cuvintele lui Rabșache.
Ierusalimul scăpat
191Când a auzit împăratul Ezechia
lucrul acesta, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu un sac și s-a dus în Casa Domnului. 2A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Șebna, logofătul, și pe preoţii cei mai bătrâni, acoperiţi cu saci, la prorocul
Isaia, fiul lui Amoţ. 3Și i-au zis: „Așa vorbește Ezechia: ‘Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei, și nu este putere pentru naștere. 4Poate
că Domnul Dumnezeul tău a auzit toate cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimis împăratul
Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu și poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi
pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru ceilalţi care au mai rămas.’” 5Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus dar la Isaia. 6Și Isaia
le-a zis: „Iată ce să spuneţi stăpânului vostru: ‘Așa vorbește Domnul: «Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care M-au batjocorit slujitorii
împăratului Asiriei. 7Voi pune în el un duh
care îl va face ca, la auzul unei vești pe care o va primi, să se întoarcă în ţara lui și-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui.»’” 8Rabșache, plecând, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din
Lachis. 9Atunci, împăratul Asiriei a primit o veste
cu privire la Tirhaca, împăratul Etiopiei. I s-a spus: „Iată că acela a pornit cu război împotriva ta.” Și împăratul Asiriei a trimis soli din nou lui Ezechia, zicând: 10„Așa să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda: ‘Să nu te înșele Dumnezeul tău, în care
te încrezi, zicând: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei.» 11Iată, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor și cum le-au nimicit. Și tu să fii izbăvit?! 12Dumnezeii
neamurilor pe care le-au nimicit părinţii mei au izbăvit ei pe Gozan, pe Haran, pe Reţef și pe fiii lui
Eden din Telasar? 13Unde
sunt împăratul Hamatului, împăratul Arpadului și împăratul cetăţilor Sefarvaim, Hena și Iva?’” 14Ezechia
a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului și a întins-o înaintea Domnului, 15căruia I-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care șezi
pe heruvimi! Tu
ești singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul. 16Doamne, pleacă-Ţi
urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ţi
ochii și privește! Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimis
pe Rabșache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu! 17Da, Doamne, este adevărat că împăraţii Asiriei au nimicit neamurile și le-au pustiit ţările 18și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor, dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări
făcute de mâna omului, erau lemn și piatră, și i-au nimicit. 19Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui Sanherib, ca să știe toate împărăţiile
pământului că numai Tu ești Dumnezeu, Doamne!” 20Atunci, Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis să spună lui Ezechia: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Am auzit
rugăciunea
pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.’
21Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui:
‘Fecioara, fiica
Sionului, te dispreţuiește și râde de tine;
fata Ierusalimului dă
din cap după tine.
22Pe cine ai batjocorit și ai ocărât tu? Împotriva cui ai ridicat glasul?
Și împotriva cui ţi-ai ridicat ochii?
Împotriva Sfântului
lui Israel!
23Prin solii
tăi ai batjocorit pe Domnul și ai zis:
«Cu
mulţimea carelor mele, am suit
vârful munţilor, coastele Libanului!
Voi tăia cei mai înalţi cedri ai lui, cei mai frumoși chiparoși ai lui
și voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame;
24am săpat și am băut ape străine
și voi seca cu talpa picioarelor mele toate râurile Egiptului.»
25N-ai auzit că Eu demult am pregătit aceste lucruri
și că le-am hotărât din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească
și să prefaci
cetăţi întărite în mormane de dărâmături.
26Locuitorii lor sunt neputincioși,
îngroziţi și înmărmuriţi;
au ajuns ca iarba
de pe câmp și ca verdeaţa fragedă,
ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul care se usucă înainte de a-i da spicul.
27Dar știu
când stai jos, când ieși și când intri
și când ești furios împotriva Mea.
28Pentru că ești furios împotriva Mea și pentru că trufia ta a ajuns până la urechile Mele,
de aceea voi pune belciugul
38:4Amos 4:2
Meu în nările tale
și zăbala Mea, între buzele tale
și te voi face să te întorci pe drumul
pe care ai venit.
29Acesta să-ţi fie
semnul:
Anul acesta veţi mânca ce crește de la sine
și al doilea an, ce va răsări din rădăcinile rămase,
dar în al treilea an veţi semăna, veţi secera,
veţi sădi vii și veţi mânca din rodul lor.
30Rămășiţa
din casa lui Iuda, ce va mai rămâne,
va prinde iarăși rădăcini dedesubt și deasupra va da rod.
31Căci din Ierusalim va ieși o rămășiţă
și din muntele Sionului, cei scăpaţi.
Iată ce va face râvna
Domnului oștirilor.
32De aceea, așa vorbește Domnul asupra împăratului Asiriei:
Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeţi în ea,
nu va sta înaintea ei cu scuturi și nu va ridica întărituri de șanţuri împotriva ei.
33Se va întoarce pe drumul pe care a venit
și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul.
34Căci Eu voi ocroti
cetatea aceasta ca s-o mântuiesc,
din pricina Mea și din pricina robului
Meu David.’”
35În noaptea
aceea, a ieșit îngerul Domnului și a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și, când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi erau niște trupuri moarte. 36Atunci, Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra, a plecat și s-a întors și a locuit la Ninive
. 37Și, pe când se închina în casa dumnezeului său Nisroc, Adramelec
și Șareţer, fiii săi, l-au
ucis cu sabia și au fugit în ţara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon
.
