CEI DIN URMĂ ÎMPĂRAŢI
AI LUI IUDA, DE LA EZECHIA PÂNĂ LA NIMICIREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI IUDA
CAPITOLELE 18—25
(2 Cronici 29—36. Ieremia 3:8-10. Amos 2:4,5. Ţefania 3:1-4.)
Ezechia împăratul lui Iuda
181În al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, a început să domnească Ezechia
29:1Mat. 1:9
, fiul lui Ahaz, împăratul lui Iuda. 2Avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Abi
, fata lui Zaharia. 3El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. 4A îndepărtat
înălţimile, a sfărâmat stâlpii idolești, a tăiat astarteele și a sfărâmat în bucăţi șarpele
de aramă pe care-l făcuse Moise, căci copiii lui Israel arseseră până atunci tămâie înaintea lui: îl numeau Nehuștan. 5El și-a pus
încrederea în Domnul Dumnezeul lui Israel; și, dintre toţi împăraţii lui Iuda care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost
niciunul ca el. 6El s-a
alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El și a păzit poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. 7Și Domnul
a fost cu Ezechia, care a izbutit
în tot ce a făcut. El s-a răsculat
împotriva împăratului Asiriei și nu i-a mai fost supus. 8A bătut
pe filisteni până la Gaza și le-a pustiit ţinutul, de la toate turnurile
de pază până la cetăţile întărite.
Luarea Samariei de asirieni
9În al
patrulea an al împăratului Ezechia, care era al șaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva Samariei și a împresurat-o. 10După trei ani a luat-o, în al șaselea an al lui Ezechia, care era al nouălea
an al lui Osea, împăratul lui Israel – atunci a fost luată Samaria. 11Împăratul
Asiriei a dus pe Israel rob în Asiria și l-a așezat la Halah
și Habor, lângă râul Gozan, și în cetăţile mezilor, 12pentru că n-ascultaseră
de glasul Domnului Dumnezeului lor și călcaseră legământul Lui; pentru că nici n-ascultaseră, nici nu împliniseră tot ce poruncise Moise, robul Domnului.
Năvălirea lui Sanherib
13În al
paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăţilor întărite din Iuda și a pus stăpânire pe ele. 14Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună împăratului Asiriei la Lachis: „Am greșit! Depărtează-te de mine. Ce vei pune asupra mea, voi purta.” Și împăratul Asiriei a cerut lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanţi de argint și treizeci de talanţi de aur. 15Ezechia
a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului și în vistieriile casei împăratului. 16Atunci a luat Ezechia, împăratul lui Iuda, și a dat împăratului Asiriei aurul cu care acoperise ușile și ușorii Templului Domnului.
Împresurarea Ierusalimului
17Împăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Tartan, pe Rab-Saris și pe Rabșache cu o oștire puternică. S-au suit și au ajuns la Ierusalim. Când s-au suit și au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul
care duce în ogorul înălbitorului. 18Au chemat pe împărat, și Eliachim, fiul lui Hilchia, mai-marele peste casa împăratului, s-a dus la ei cu Șebna, logofătul, și cu Ioah, fiul lui Asaf, arhivarul. 19Rabșache le-a zis: „Spuneţi lui Ezechia: ‘Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «Ce este încrederea
aceasta pe care te bizuiești? 20Tu ai zis: ‹Pentru război trebuie chibzuinţă și putere.› Dar acestea sunt doar vorbe în vânt. În cine dar ţi-ai pus încrederea de te-ai răsculat împotriva mea? 21Iată
, ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frântă, care înţeapă și străpunge mâna oricui se sprijină pe ea: așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el. 22Poate că îmi veţi spune: ‹În Domnul Dumnezeul nostru ne încredem.› Dar nu este El Acela ale cărui înălţimi
și altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: ‹Să vă închinaţi înaintea altarului acestuia la Ierusalim›?»’ 23Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: îţi voi da două mii de cai, să vedem dacă poţi din partea ta să dai atâţia călăreţi ca să încalece pe ei. 24Și cum ai putea îndepărta o căpetenie din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu? Îţi pui încrederea în Egipt pentru care și călăreţi. 25De altfel, oare fără voia Domnului m-am suit eu împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: ‘Suie-te împotriva ţării acesteia și nimicește-o.’” 26Eliachim, fiul lui Hilchia, Șebna și Ioah au zis lui Rabșache: „Vorbește robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid.” 27Rabșache le-a răspuns: „Oare stăpânului tău și ţie m-a trimis stăpânul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-și mănânce balega și să-și bea udul cu voi?” 28Atunci, Rabșache, înaintând, a strigat cu glas tare în limba iudaică și a zis: „Ascultaţi cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei! 29Așa vorbește împăratul: ‘Să nu vă înșele
Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din mâna mea. 30Să nu vă facă Ezechia să vă încredeţi în Domnul zicând: «Domnul ne va izbăvi și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei.»’ 31N-ascultaţi de Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: ‘Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie și fiecare din voi va mânca din via lui și din smochinul lui, fiecare va bea apă din fântâna lui 32până voi veni și vă voi duce într-o ţară ca a voastră, într-o ţară cu grâu
și cu vin, o ţară cu pâine și vii, o ţară cu măslini de untdelemn și miere și veţi trăi, și nu veţi muri. N-ascultaţi dar de Ezechia, care vă amăgește zicând: «Domnul ne va izbăvi.» 33Oare dumnezeii
neamurilor au izbăvit ei, fiecare ţara lui, din mâna împăratului Asiriei? 34Unde
sunt dumnezeii Hamatului și Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, Henei și
Ivei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea? 35Care dintre toţi dumnezeii acestor ţări și-a izbăvit ţara din mâna mea, pentru ca și Domnul
să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?’” 36Poporul a tăcut și nu i-a răspuns o vorbă, căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeţi.” 37Și Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Șebna, logofătul, și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate
și i-au spus cuvintele lui Rabșache.