Ierusalimul scăpat
191Când a auzit împăratul Ezechia
lucrul acesta, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu un sac și s-a dus în Casa Domnului. 2A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Șebna, logofătul, și pe preoţii cei mai bătrâni, acoperiţi cu saci, la prorocul
Isaia, fiul lui Amoţ. 3Și i-au zis: „Așa vorbește Ezechia: ‘Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei, și nu este putere pentru naștere. 4Poate
că Domnul Dumnezeul tău a auzit toate cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimis împăratul
Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu și poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi
pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru ceilalţi care au mai rămas.’” 5Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus dar la Isaia. 6Și Isaia
le-a zis: „Iată ce să spuneţi stăpânului vostru: ‘Așa vorbește Domnul: «Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care M-au batjocorit slujitorii
împăratului Asiriei. 7Voi pune în el un duh
care îl va face ca, la auzul unei vești pe care o va primi, să se întoarcă în ţara lui și-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui.»’” 8Rabșache, plecând, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din
Lachis. 9Atunci, împăratul Asiriei a primit o veste
cu privire la Tirhaca, împăratul Etiopiei. I s-a spus: „Iată că acela a pornit cu război împotriva ta.” Și împăratul Asiriei a trimis soli din nou lui Ezechia, zicând: 10„Așa să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda: ‘Să nu te înșele Dumnezeul tău, în care
te încrezi, zicând: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei.» 11Iată, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor și cum le-au nimicit. Și tu să fii izbăvit?! 12Dumnezeii
neamurilor pe care le-au nimicit părinţii mei au izbăvit ei pe Gozan, pe Haran, pe Reţef și pe fiii lui
Eden din Telasar? 13Unde
sunt împăratul Hamatului, împăratul Arpadului și împăratul cetăţilor Sefarvaim, Hena și Iva?’” 14Ezechia
a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului și a întins-o înaintea Domnului, 15căruia I-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care șezi
pe heruvimi! Tu
ești singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul. 16Doamne, pleacă-Ţi
urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ţi
ochii și privește! Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimis
pe Rabșache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu! 17Da, Doamne, este adevărat că împăraţii Asiriei au nimicit neamurile și le-au pustiit ţările 18și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor, dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări
făcute de mâna omului, erau lemn și piatră, și i-au nimicit. 19Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui Sanherib, ca să știe toate împărăţiile
pământului că numai Tu ești Dumnezeu, Doamne!” 20Atunci, Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis să spună lui Ezechia: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Am auzit
rugăciunea
pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.’
21Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui:
‘Fecioara, fiica
Sionului, te dispreţuiește și râde de tine;
fata Ierusalimului dă
din cap după tine.
22Pe cine ai batjocorit și ai ocărât tu? Împotriva cui ai ridicat glasul?
Și împotriva cui ţi-ai ridicat ochii?
Împotriva Sfântului
lui Israel!
23Prin solii
tăi ai batjocorit pe Domnul și ai zis:
«Cu
mulţimea carelor mele, am suit
vârful munţilor, coastele Libanului!
Voi tăia cei mai înalţi cedri ai lui, cei mai frumoși chiparoși ai lui
și voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame;
24am săpat și am băut ape străine
și voi seca cu talpa picioarelor mele toate râurile Egiptului.»
25N-ai auzit că Eu demult am pregătit aceste lucruri
și că le-am hotărât din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească
și să prefaci
cetăţi întărite în mormane de dărâmături.
26Locuitorii lor sunt neputincioși,
îngroziţi și înmărmuriţi;
au ajuns ca iarba
de pe câmp și ca verdeaţa fragedă,
ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul care se usucă înainte de a-i da spicul.
27Dar știu
când stai jos, când ieși și când intri
și când ești furios împotriva Mea.
28Pentru că ești furios împotriva Mea și pentru că trufia ta a ajuns până la urechile Mele,
de aceea voi pune belciugul
38:4Amos 4:2
Meu în nările tale
și zăbala Mea, între buzele tale
și te voi face să te întorci pe drumul
pe care ai venit.
29Acesta să-ţi fie
semnul:
Anul acesta veţi mânca ce crește de la sine
și al doilea an, ce va răsări din rădăcinile rămase,
dar în al treilea an veţi semăna, veţi secera,
veţi sădi vii și veţi mânca din rodul lor.
30Rămășiţa
din casa lui Iuda, ce va mai rămâne,
va prinde iarăși rădăcini dedesubt și deasupra va da rod.
31Căci din Ierusalim va ieși o rămășiţă
și din muntele Sionului, cei scăpaţi.
Iată ce va face râvna
Domnului oștirilor.
32De aceea, așa vorbește Domnul asupra împăratului Asiriei:
Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeţi în ea,
nu va sta înaintea ei cu scuturi și nu va ridica întărituri de șanţuri împotriva ei.
33Se va întoarce pe drumul pe care a venit
și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul.
34Căci Eu voi ocroti
cetatea aceasta ca s-o mântuiesc,
din pricina Mea și din pricina robului
Meu David.’”
35În noaptea
aceea, a ieșit îngerul Domnului și a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și, când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi erau niște trupuri moarte. 36Atunci, Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra, a plecat și s-a întors și a locuit la Ninive
. 37Și, pe când se închina în casa dumnezeului său Nisroc, Adramelec
și Șareţer, fiii săi, l-au
ucis cu sabia și au fugit în ţara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon
.
Boala și însănătoșirea lui Ezechia
201În vremea
aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Rânduiește ce ai de rânduit casei tale, căci vei muri, și nu vei mai trăi.’” 2Ezechia s-a întors cu faţa la perete și a făcut Domnului următoarea rugăciune: 3„Doamne, adu-Ţi
aminte că am umblat
înaintea Feţei Tale cu credincioșie și curăţie de inimă și am făcut ce este bine înaintea Ta!” Și Ezechia a vărsat multe lacrimi. 4Isaia, care ieșise, n-ajunsese încă în curtea din mijloc când cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: 5„Întoarce-te și spune lui Ezechia, căpetenia
10:1
poporului Meu: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul tatălui tău David: «Ţi-am auzit
rugăciunea și ţi-am văzut lacrimile
56:8
. Iată că te voi face sănătos; a treia zi te vei sui la Casa Domnului. 6Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbăvi, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi ocroti
cetatea aceasta din pricina Mea și din pricina robului Meu David.»’” 7Isaia
a zis: „Luaţi o turtă de smochine.” Au luat-o și au pus-o pe umflătură. Și Ezechia s-a vindecat. 8Ezechia zisese lui Isaia: „După care semn
38:22
voi cunoaște că mă va vindeca Domnul și că mă voi sui a treia zi la Casa Domnului?” 9Și Isaia a zis: „Iată din partea Domnului semnul
după care vei cunoaște că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit. Cum vrei: să treacă umbra peste zece trepte înainte sau să dea înapoi cu zece trepte?” 10Ezechia a răspuns: „Nu este mare lucru ca umbra să treacă înainte peste zece trepte, ci mai bine să se dea înapoi cu zece trepte.” 11Atunci, Isaia, prorocul, s-a rugat Domnului, și Domnul a dat cu zece
trepte înapoi umbra din locul în care se coborâse pe cadranul soarelui lui Ahaz.
Fudulia lui Ezechia
12În același
timp, Berodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare și un dar lui Ezechia, căci auzise de boala lui Ezechia. 13Ezechia a ascultat
pe soli și le-a arătat locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul și aurul, mirodeniile și untdelemnul cel scump, casa lui cu arme și tot ce se afla în vistieriile lui: n-a fost nimic pe care să nu li-l fi arătat Ezechia în casa lui și în toate moșiile lui. 14Prorocul Isaia a venit în urmă la împăratul Ezechia și i-a zis: „Ce au zis oamenii aceia și de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit dintr-o ţară depărtată, din Babilon.” 15Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut
tot ce este în casa mea; n-a fost nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.” 16Atunci, Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvântul Domnului: 17‘Iată că vor veni vremuri când vor duce în Babilon
tot ce este în casa ta și ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi; nu va rămâne nimic, zice Domnul. 18Și vor
lua din fiii tăi, care vor ieși din tine, pe care-i vei naște, și-i vor face fameni slujitori în casa împăratului Babilonului.’” 19Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este
bun.” Și a adăugat: „Căci va fi pace și liniște în timpul vieţii mele!” 20Celelalte
fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui și cum a făcut iazul
și canalul de apă și a adus apele
în cetate nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 21Ezechia
a adormit cu părinţii săi. Și în locul lui a domnit fiul său Manase.
Manase împăratul lui Iuda
211Manase avea doisprezece
ani când a ajuns împărat și a domnit cincizeci și cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se numea Hefţiba. 2El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile
neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 3El a zidit din nou înălţimile pe care
le dărâmase tatăl său, Ezechia, a ridicat altare lui Baal, a făcut un idol al Astarteei, cum făcuse Ahab
, împăratul lui Israel, și s-a închinat
17:3
înaintea întregii oștiri a cerurilor și i-a slujit. 4A
zidit astfel altare în Casa Domnului, măcar că Domnul spusese: „În Ierusalim
9:3
Îmi voi pune Numele.” 5A zidit altare întregii oștiri a cerurilor în cele două curţi ale Casei Domnului. 6Și-a
20:2
trecut pe fiul său prin foc; se îndeletnicea cu ghicirea
și vrăjitoria și a ţinut la el oameni care chemau duhurile și ghiceau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L. 7A pus idolul Astarteei pe care-l făcuse în casa despre care Domnul spusese lui David și fiului său Solomon: „În casa
9:3Ps. 132:13,14Ier. 32:34
aceasta și în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, vreau să pun pentru totdeauna Numele Meu. 8Nu voi
mai muta piciorul lui Israel afară din ţara pe care am dat-o părinţilor lui, numai să aibă grijă să împlinească tot ce le-am poruncit și toată legea pe care le-a dat-o robul Meu Moise.” 9Dar ei n-au ascultat; și Manase a fost pricina pentru
care s-au rătăcit și au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 10Atunci, Domnul a vorbit astfel prin robii Săi, prorocii: 11„Pentru că
Manase, împăratul lui Iuda, a săvârșit aceste urâciuni, pentru că a făcut mai
rău decât tot ce făcuseră înaintea lui amoriţii și pentru că a făcut
și pe Iuda să păcătuiască prin idolii lui, 12iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Voi aduce peste Ierusalim și peste Iuda nenorociri care vor asurzi
urechile oricui va auzi vorbindu-se de ele. 13Voi întinde asupra Ierusalimului frânghia
ca asupra Samariei și cumpăna ca asupra casei lui Ahab și voi curăţa Ierusalimul ca o farfurie care se curăţește și se răstoarnă cu faţa în jos după ce a fost curăţită. 14Voi părăsi rămășiţa moștenirii Mele și-i voi da în mâinile vrăjmașilor lor; și vor ajunge de jaful și prada tuturor vrăjmașilor lor, 15pentru că au făcut ce este rău înaintea Mea și M-au mâniat din ziua când au ieșit părinţii lor din Egipt până în ziua de azi!’” 16Manase
a vărsat de asemenea mult sânge nevinovat, până acolo încât a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul, afară de păcatele pe care le-a săvârșit și în care a târât și pe Iuda, făcând ce este rău înaintea Domnului. 17Celelalte
fapte ale lui Manase, tot ce a făcut el și păcatele la care s-a dedat, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 18Manase a adormit
cu părinţii săi și a fost îngropat în grădina casei, în grădina lui Uza. Și în locul lui a domnit fiul său Amon.
Amon împăratul lui Iuda
19Amon avea douăzeci și doi
de ani când a ajuns împărat și a domnit doi ani la Ierusalim. Mama sa se chema Meșulemet, fata lui Haruţ, din Iotba. 20El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum
făcuse tatăl său Manase; 21a umblat în toată calea în care umblase tatăl său, a slujit idolilor cărora slujise și tatăl său și s-a închinat înaintea lor; 22a părăsit
pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi și n-a umblat în calea Domnului. 23Slujitorii lui Amon au uneltit
împotriva lui și au omorât pe împărat în casa lui. 24Dar poporul ţării a lovit pe toţi cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon și poporul ţării a pus împărat, în locul său, pe fiul său Iosia. 25Celelalte fapte ale lui Amon și ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 26L-au îngropat în mormântul său, în grădina lui Uza. Și în locul lui a domnit fiul său Iosia.
