Manase împăratul lui Iuda
211Manase avea doisprezece
ani când a ajuns împărat și a domnit cincizeci și cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se numea Hefţiba. 2El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile
neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 3El a zidit din nou înălţimile pe care
le dărâmase tatăl său, Ezechia, a ridicat altare lui Baal, a făcut un idol al Astarteei, cum făcuse Ahab
, împăratul lui Israel, și s-a închinat
17:3
înaintea întregii oștiri a cerurilor și i-a slujit. 4A
zidit astfel altare în Casa Domnului, măcar că Domnul spusese: „În Ierusalim
9:3
Îmi voi pune Numele.” 5A zidit altare întregii oștiri a cerurilor în cele două curţi ale Casei Domnului. 6Și-a
20:2
trecut pe fiul său prin foc; se îndeletnicea cu ghicirea
și vrăjitoria și a ţinut la el oameni care chemau duhurile și ghiceau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L. 7A pus idolul Astarteei pe care-l făcuse în casa despre care Domnul spusese lui David și fiului său Solomon: „În casa
9:3Ps. 132:13,14Ier. 32:34
aceasta și în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, vreau să pun pentru totdeauna Numele Meu. 8Nu voi
mai muta piciorul lui Israel afară din ţara pe care am dat-o părinţilor lui, numai să aibă grijă să împlinească tot ce le-am poruncit și toată legea pe care le-a dat-o robul Meu Moise.” 9Dar ei n-au ascultat; și Manase a fost pricina pentru
care s-au rătăcit și au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 10Atunci, Domnul a vorbit astfel prin robii Săi, prorocii: 11„Pentru că
Manase, împăratul lui Iuda, a săvârșit aceste urâciuni, pentru că a făcut mai
rău decât tot ce făcuseră înaintea lui amoriţii și pentru că a făcut
și pe Iuda să păcătuiască prin idolii lui, 12iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Voi aduce peste Ierusalim și peste Iuda nenorociri care vor asurzi
urechile oricui va auzi vorbindu-se de ele. 13Voi întinde asupra Ierusalimului frânghia
ca asupra Samariei și cumpăna ca asupra casei lui Ahab și voi curăţa Ierusalimul ca o farfurie care se curăţește și se răstoarnă cu faţa în jos după ce a fost curăţită. 14Voi părăsi rămășiţa moștenirii Mele și-i voi da în mâinile vrăjmașilor lor; și vor ajunge de jaful și prada tuturor vrăjmașilor lor, 15pentru că au făcut ce este rău înaintea Mea și M-au mâniat din ziua când au ieșit părinţii lor din Egipt până în ziua de azi!’” 16Manase
a vărsat de asemenea mult sânge nevinovat, până acolo încât a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul, afară de păcatele pe care le-a săvârșit și în care a târât și pe Iuda, făcând ce este rău înaintea Domnului. 17Celelalte
fapte ale lui Manase, tot ce a făcut el și păcatele la care s-a dedat, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 18Manase a adormit
cu părinţii săi și a fost îngropat în grădina casei, în grădina lui Uza. Și în locul lui a domnit fiul său Amon.
Amon împăratul lui Iuda
19Amon avea douăzeci și doi
de ani când a ajuns împărat și a domnit doi ani la Ierusalim. Mama sa se chema Meșulemet, fata lui Haruţ, din Iotba. 20El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum
făcuse tatăl său Manase; 21a umblat în toată calea în care umblase tatăl său, a slujit idolilor cărora slujise și tatăl său și s-a închinat înaintea lor; 22a părăsit
pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi și n-a umblat în calea Domnului. 23Slujitorii lui Amon au uneltit
împotriva lui și au omorât pe împărat în casa lui. 24Dar poporul ţării a lovit pe toţi cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon și poporul ţării a pus împărat, în locul său, pe fiul său Iosia. 25Celelalte fapte ale lui Amon și ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 26L-au îngropat în mormântul său, în grădina lui Uza. Și în locul lui a domnit fiul său Iosia.
Iosia împăratul lui Iuda
221Iosia avea opt
ani când s-a făcut împărat și a domnit treizeci și unu de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boţcat
. 2El a făcut ce este bine înaintea Domnului și a umblat în toată calea tatălui său David; nu
s-a abătut de la ea nici la dreapta, nici la stânga. 3În anul
al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis în Casa Domnului pe Șafan, logofătul, fiul lui Aţalia, fiul lui Meșulam. El i-a zis: 4„Suie-te la marele preot Hilchia și spune-i să strângă argintul adus
în Casa Domnului, pe care l-au primit de la popor cei ce păzesc
pragul. 5Să se dea argintul acesta în mâinile
meșterilor însărcinaţi cu lucrarea în Casa Domnului. Și să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, 6anume: dulgherilor, zidarilor și pietrarilor, pentru cumpărăturile de lemn și de pietre cioplite trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei. 7Dar să
nu li se ceară socoteală de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează cinstit.”
Cartea legii găsită
8Atunci, marele preot Hilchia a zis lui Șafan, logofătul: „Am găsit
cartea legii în Casa Domnului.” Și Hilchia a dat cartea lui Șafan, și Șafan a citit-o. 9Apoi, logofătul Șafan s-a dus să dea socoteală împăratului și a zis: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în casă și l-au dat în mâinile meșterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului.” 10Șafan, logofătul, a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Și Șafan a citit-o înaintea împăratului. 11Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, și-a sfâșiat hainele. 12Și împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Șafan, lui Acbor
, fiul lui Mica, lui Șafan, logofătul, și lui Asaia, slujitorul împăratului: 13„Duceţi-vă și întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor și pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit, căci mare este mânia
Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinţii noștri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia și n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.” 14Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Șafan și Asaia s-au dus la prorociţa Hulda, nevasta lui Șalum, fiul lui Ticva
, fiul lui Harhas, păzitorul veșmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. După ce i-au vorbit, 15ea le-a zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Spuneţi omului care v-a trimis la mine: 16«Așa vorbește Domnul: ‹Iată, voi trimite nenorociri
asupra locului acestuia și asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărţii pe care a citit-o împăratul lui Iuda. 17Pentru că M-au
părăsit și au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia și nu se va stinge.›» 18Dar să spuneţi împăratului
lui Iuda, care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: «Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel despre cuvintele pe care le-ai auzit: 19‹Pentru că ţi s-a mișcat
inima, pentru că te-ai smerit
înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă
și de blestem
44:22
, și pentru că ţi-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea Mea, și Eu am auzit›, zice Domnul. 20‹De aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat
în pace în mormântul tău și nu-ţi vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia.›»’” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.
Nimicirea închinării la idoli
231Împăratul Iosia a strâns
la el pe toţi bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului. 2Apoi s-a suit în Casa Domnului, cu toţi bărbaţii lui Iuda și cu toţi locuitorii Ierusalimului, preoţii, prorocii și tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea legământului, pe care o găsiseră în Casa
Domnului. 3Împăratul stătea
pe scaunul lui împărătesc și a făcut legământ înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul și să păzească poruncile, învăţăturile și legile Lui din toată inima și din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea aceasta. Și tot poporul a intrat în legământ. 4Împăratul a poruncit marelui preot Hilchia, preoţilor de al doilea rând și celor ce păzeau pragul să scoată din Templul Domnului toate sculele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Astarteea
și pentru toată oștirea cerurilor și le-a ars afară din Ierusalim, în ogoarele Chedronului, și a pus să le ducă cenușa la Betel. 5A izgonit pe preoţii idolilor, puși de împăraţii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi în cetăţile lui Iuda și în împrejurimile Ierusalimului, și pe cei ce aduceau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, zodiilor și întregii oștiri
a cerurilor. 6A scos din Casa Domnului idolul Astarteei
și l-a dus afară din Ierusalim, la pârâul Chedron; l-a ars la pârâul Chedron și l-a prefăcut în cenușă, iar cenușa i-a aruncat-o pe mormintele copiilor poporului. 7A dărâmat casele sodomiţilor
15:12Ezec. 16:16
care erau în Casa Domnului și unde femeile împleteau corturi pentru Astarteea. 8A adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda; a pângărit înălţimile unde ardeau preoţii tămâie, de la Gheba
până la Beer-Șeba, și a dărâmat înălţimile de la porţi, cea care era la intrarea porţii lui Iosua, căpetenia cetăţii, și cea care era la stânga porţii cetăţii. 9Totuși preoţii înălţimilor
nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim, ci mâncau
azime în mijlocul fraţilor lor. 10Împăratul a pângărit Tofetul
19:6,11-13
, în valea
fiilor lui Hinom, ca nimeni
să nu-și mai treacă fiul sau fiica prin foc în cinstea lui Moloh. 11A îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care împăraţii lui Iuda îi închinaseră soarelui, lângă odaia dregătorului Netan-Melec, care locuia în mahala, și a ars în foc carele soarelui. 12Împăratul a dărâmat altarele de pe
acoperișul odăii de sus a lui Ahaz, pe care le
făcuseră împăraţii lui Iuda, și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului; după ce le-a sfărâmat și le-a luat de acolo, le-a aruncat ţărâna în pârâul Chedron. 13Împăratul a pângărit înălţimile care
erau în faţa Ierusalimului, pe partea dreaptă a Muntelui Pierzării, și pe care le zidise Solomon, împăratul lui Israel, Astarteei, urâciunea sidonienilor, lui Chemoș, urâciunea Moabului, și lui Milcom, urâciunea fiilor lui Amon. 14A sfărâmat
stâlpii idolești și a dărâmat astarteele, și locul lor l-a umplut cu oase omenești. 15A dărâmat și altarul de la Betel și înălţimea
făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălţimea și a prefăcut-o în ţărână și a ars idolul Astarteei.
Mormântul prorocului din Iuda
16Iosia, întorcându-se și văzând mormintele care erau acolo în munte, a trimis să ia oasele din morminte și le-a ars pe altar și l-a pângărit, după cuvântul
Domnului rostit prin omul lui Dumnezeu care vestise aceste lucruri. 17El a zis: „Ce este mormântul acesta pe care-l văd?” Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul
omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda și a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe care le împlinești tu.” 18Și el a zis: „Lăsaţi-l; nimeni să nu-i miște oasele!” Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale prorocului
care venise din Samaria. 19Iosia a mai înlăturat toate templele idolești ale înălţimilor care se aflau în cetăţile
Samariei și pe care le făcuseră împăraţii lui Israel ca să mânie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel. 20A înjunghiat
pe altare
pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo și a ars pe ele oase
de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.
Prăznuirea Paștelor
21Împăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: „Prăznuiţi
Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului vostru, cum
este scris în această carte a legământului.” 22Paște ca acestea nu
se prăznuiseră din vremea când judecau judecătorii pe Israel și în tot timpul împăraţilor lui Israel și împăraţilor lui Iuda. 23Ci abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s-au prăznuit aceste Paște în cinstea Domnului, la Ierusalim. 24Mai mult, Iosia a stârpit pe cei ce chemau
duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii și toate urâciunile care se vedeau în ţara lui Iuda și la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legii
20:27Deut. 18:11
scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. 25Înainte de Iosia
, n-a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul ca el, din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise, și, chiar după el, n-a fost niciunul ca el. 26Totuși Domnul nu S-a întors din iuţimea mâniei Lui celei mari de care era aprins împotriva lui Iuda din pricina
tuturor celor ce făcuse Manase ca să-L mânie. 27Și Domnul a zis: „Voi lepăda și pe Iuda dinaintea Mea, cum am lepădat
pe Israel, și voi lepăda cetatea aceasta a Ierusalimului, pe care o alesesem, și casa despre care zisesem: ‘Acolo va fi Numele
9:3
Meu.’” 28Celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 29Pe vremea
sa, Faraon Neco, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva împăratului Asiriei, la râul Eufratului. Împăratul Iosia i-a ieșit înainte, și Faraon l-a omorât la Meghido
cum
l-a văzut. 30Slujitorii
lui l-au luat mort într-un car, l-au adus din Meghido la Ierusalim și l-au îngropat în mormântul său. Și poporul
ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia: ei l-au uns și l-au făcut împărat în locul tatălui său.
Ioahaz împăratul lui Iuda
31Ioahaz avea douăzeci și trei de ani când s-a făcut împărat și a domnit trei luni la Ierusalim. Mama sa se chema Hamutal
, fata lui Ieremia, din Libna. 32El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii lui. 33Faraon Neco l-a pus în lanţuri la Ribla
, în ţara Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim, și a pus asupra ţării o gloabă de o sută de talanţi de argint și de un talant de aur. 34Și Faraon Neco
a pus împărat pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său Iosia și i-a schimbat
numele în Ioiachim
. A luat pe Ioahaz, care a mers
în Egipt și a murit acolo. 35Ioiachim a dat lui Faraon argintul
și aurul, dar a trebuit să pună bir asupra ţării ca să scoată argintul acesta cerut de Faraon; a hotărât partea fiecăruia și a cerut de la poporul ţării argintul și aurul pe care trebuia să-l dea lui Faraon Neco.
Ioiachim împăratul lui Iuda
36Ioiachim
avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Zebuda, fata lui Pedaia, din Ruma. 37El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii săi.
