Ioram, împăratul lui Israel
31Ioram
, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doisprezece ani. 2El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuși nu ca tatăl său și ca mama sa. A răsturnat stâlpii lui Baal pe
care-i făcuse tatăl său, 3dar s-a dedat la păcatele
lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, și nu s-a abătut de la ele. 4Meșa, împăratul Moabului, avea turme mari și plătea împăratului lui Israel un bir de o sută de mii de miei
și o sută de mii de berbeci cu lâna lor. 5La moartea
lui Ahab, împăratul Moabului s-a răsculat împotriva împăratului lui Israel. 6Împăratul Ioram a ieșit atunci din Samaria și a numărat pe tot Israelul. 7A pornit și a trimis să spună lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Împăratul Moabului s-a răsculat împotriva mea. Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?” Iosafat a răspuns: „Voi merge, eu ca
tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.” 8Și a zis: „Pe care drum să ne suim?” Ioram a zis: „Pe drumul care duce în Pustia Edomului.” 9Împăratul lui Israel, împăratul lui Iuda și împăratul Edomului au plecat și, după un drum de șapte zile, n-au avut apă pentru oștire și pentru vitele care veneau după ea. 10Atunci, împăratul lui Israel a zis: „Vai! Domnul a chemat pe acești trei împăraţi ca să-i dea în mâinile Moabului!” 11Dar Iosafat
a zis: „Nu este aici niciun proroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?” Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: „Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie.” 12Și Iosafat a zis: „Cuvântul Domnului este cu el.” Împăratul lui Israel, Iosafat, și împăratul Edomului s-au coborât
la el. 13Elisei a zis împăratului lui Israel: „Ce am
eu a face cu tine? Du-te
la prorocii
tatălui tău și la prorocii mamei tale.” Și împăratul lui Israel i-a zis: „Nu, căci Domnul a chemat pe acești trei împăraţi ca să-i dea în mâinile Moabului!” 14Elisei a zis: „Viu este
Domnul oștirilor, al cărui slujitor sunt, că, dacă n-aș avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aș băga deloc în seamă și nici nu m-aș uita la tine. 15Acum aduceţi-mi un cântăreţ
cu harpa.” Și, pe când cânta cântăreţul din harpă, mâna Domnului a fost
3:14,22
8:1
peste Elisei. 16Și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Faceţi gropi
în valea aceasta, groapă lângă groapă!’ 17Căci așa vorbește Domnul: ‘Nu veţi vedea vânt și nu veţi vedea ploaie, dar totuși valea aceasta se va umple de apă și veţi bea voi, turmele voastre și vitele voastre.’ 18Dar aceasta este puţin lucru înaintea Domnului. El va da pe Moab în mâinile voastre; 19veţi sfărâma toate cetăţile întărite și toate cetăţile alese, veţi tăia toţi copacii cei buni, veţi astupa toate izvoarele de apă și veţi strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune.” 20Și dimineaţa, în clipa când se aducea
jertfa, iată că a venit apa de pe drumul Edomului și s-a umplut ţara de apă. 21Însă toţi moabiţii, auzind că împăraţii se suie să lupte împotriva lor, au chemat pe toţi cei în vârstă să poarte armele, și mai mari chiar, și au stat la hotar. 22S-au sculat dis-de-dimineaţă și, când a strălucit soarele peste ape, moabiţii au văzut în faţa lor apele roșii ca sângele. 23Ei au zis: „Este sânge! Împăraţii au scos sabia între ei, s-au tăiat unii pe alţii. Acum, la pradă, moabiţi!” 24Și au mers împotriva taberei lui Israel. Dar Israel s-a sculat și a bătut pe Moab, care a luat-o la fugă dinaintea lor. Au pătruns în ţară și au bătut pe Moab. 25Au sfărâmat cetăţile, au aruncat, fiecare, pietre în toate ogoarele cele mai bune și le-au umplut cu pietre, au astupat toate izvoarele de apă și au tăiat toţi copacii cei buni; prăștiașii au înconjurat și au bătut Chir-Haresetul
, din care n-au lăsat decât pietrele. 26Împăratul Moabului, văzând că fusese înfrânt în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni care scoteau sabia să-și croiască drum până la împăratul Edomului, dar n-au putut. 27A luat atunci pe fiul său întâi născut, care trebuia să domnească în locul lui, și l-a adus ca ardere-de-tot pe zid. Și o mare mânie a cuprins pe Israel, care s-a depărtat de împăratul Moabului și s-a întors în ţară.
Înmulţirea untdelemnului
41O femeie dintre nevestele fiilor
prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit și știi că robul tău se temea de Domnul; și cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi
copii ai mei și să-i facă robi.” 2Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai acasă?” Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.” 3Și el a zis: „Du-te de cere vase de afară, de la toţi vecinii tăi, vase goale, și nu cere
puţine. 4Când te vei întoarce, închide ușa după tine și după copiii tăi, toarnă din untdelemn în toate aceste vase și pune deoparte pe cele pline.” 5Atunci, ea a plecat de la el. A închis ușa după ea și după copiii ei; ei îi apropiau vasele și ea turna din untdelemn în ele. 6Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.” Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.” Și n-a mai curs untdelemn. 7Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Și el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul și plătește-ţi datoria, iar cu ce va rămâne vei trăi tu și fiii tăi.”
Fiul sunamitei
8Într-o zi, Elisei trecea prin Sunem
. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Și ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. 9Ea a zis bărbatului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu. 10Să facem o mică odaie sus, cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo când va veni la noi.” 11Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus și s-a culcat acolo. 12El a zis slujitorului său Ghehazi: „Cheamă pe sunamita aceasta!” Ghehazi a chemat-o și ea a venit înaintea lui. 13Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Spune-i: ‘Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată tulburarea aceasta. Noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oștirii?’” Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniștită în mijlocul poporului meu.” 14Și el a zis: „Ce să fac pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ea n-are fiu și bărbatul ei este bătrân.” 15Și el a zis: „Cheam-o!” Ghehazi a chemat-o și ea a venit la ușă. 16Elisei i-a zis: „La anul
, pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu.” Și ea a zis: „Nu, domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi
pe roaba ta!” 17Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei. 18Copilul s-a făcut mare. Și, într-o zi, când s-a dus pe la tatăl său la secerători, 19a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!” Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!” 20Slujitorul l-a luat și l-a dus la mama sa. Și copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază și apoi a murit. 21Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după ea și a ieșit. 22A chemat pe bărbatul ei și a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu și apoi mă voi întoarce.” 23Și el a zis: „Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.” Ea a răspuns: „Fii pe pace!” 24Apoi a pus șaua pe măgăriţă și a zis slujitorului său: „Mână și pleacă, să nu oprești pe drum decât când ţi-oi spune.” 25Ea a plecat deci și s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele
Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe și a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe sunamita aceea! 26Acum, aleargă dar înaintea ei și spune-i: ‘Ești bine? Bărbatul tău și copilul sunt bine?’” Ea a răspuns: „Bine.” 27Și, cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţișat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, căci este tare amărâtă și Domnul mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi l-a făcut cunoscut.” 28Atunci, ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis
eu: ‘Nu mă amăgi’?” 29Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ţi
mijlocul, ia toiagul meu în mână și pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi
de sănătate și, dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul
14:16Fapte 19:12
meu pe faţa copilului.” 30Mama copilului a zis: „Viu
este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Și el s-a sculat și a mers după ea. 31Ghehazi le-o luase înainte și pusese toiagul pe faţa copilului, dar n-a dat nici glas, nici semn de simţire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta și a zis: „Copilul nu
s-a trezit.” 32Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui. 33Elisei a intrat
și a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului. 34S-a suit și s-a culcat pe copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui și s-a întins
peste el. Și trupul copilului s-a încălzit. 35Elisei a plecat, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s-a suit iarăși și s-a întins
peste copil. Și copilul a strănutat
de șapte ori și a deschis ochii. 36Elisei a chemat pe Ghehazi și a zis: „Cheamă pe sunamită.” Ghehazi a chemat-o și ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ţi fiul!” 37Ea s-a dus și s-a aruncat la picioarele lui și s-a închinat până la pământ. Și și-a luat
fiul și a ieșit afară.
Moartea în oală
38Elisei s-a întors la Ghilgal
, și în ţară bântuia o foamete
. Pe când fiii prorocilor ședeau
înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe o ciorbă pentru fiii prorocilor!” 39Unul din ei a ieșit pe câmp să culeagă verdeţuri; a găsit viţă sălbatică și a cules din ea curcubete4:39 Un fel de castraveţi. sălbatice, până și-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăţi în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea. 40Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea
este în oală!” Și n-au putut să mănânce. 41Elisei a zis: „Luaţi făină.” A aruncat făină
în oală și a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce.” Și nu mai era nimic vătămător în oală.
Cele douăzeci de pâini de orz
42A venit un om din Baal-Șalișa
. A adus
pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, și anume douăzeci de pâini de orz și spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce.” 43Slujitorul său a răspuns: „Cum
pot să dau din ele la o sută de inși?” Dar Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănânce, căci așa vorbește Domnul: ‘Vor
mânca, și va mai rămâne.’” 44Atunci le-a pus pâinile înainte și au mâncat și le-a mai
15:37Ioan 6:13
și rămas, după cuvântul Domnului.
Naaman vindecat de lepră
51Naaman
, căpetenia oștirii împăratului Siriei, avea trecere
înaintea stăpânului său și mare vază, căci prin el izbăvise Domnul pe sirieni. Dar omul acesta tare și viteaz era lepros. 2Și sirienii ieșiseră în cete la o luptă și aduseseră roabă pe o fetiţă din ţara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman. 3Și ea a zis stăpânei sale: „O, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tămădui de lepra lui!” 4Naaman s-a dus și a spus stăpânului său: „Fata aceea din ţara lui Israel a vorbit așa și așa.” 5Și împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria și voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel.” A plecat luând cu el zece
talanţi de argint, șase mii de sicli de aur și zece haine de schimb. 6A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia așa: „Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei ști că îţi trimit pe slujitorul meu Naaman ca să-l vindeci de lepra lui.” 7După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel și-a rupt hainele și a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu
, ca să omor și să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să știţi dar și să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.” 8Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel și-a sfâșiat hainele, a trimis să spună împăratului: „Pentru ce ţi-ai sfâșiat hainele? Lasă-l să vină la mine și va ști că este un proroc în Israel.” 9Naaman a venit cu caii și cu carul lui și s-a oprit la poarta casei lui Elisei. 10Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te și scaldă-te
de șapte ori în Iordan; și carnea ţi se va face sănătoasă și vei fi curat.” 11Naaman s-a mâniat și a plecat zicând: „Eu credeam că va ieși la mine, se va înfăţișa el însuși, va chema Numele Domnului Dumnezeului lui, își va duce mâna pe locul rănii și va vindeca lepra. 12Nu sunt oare râurile Damascului, Abana și Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aș fi putut oare să mă spăl în ele și să mă fac curat?” Și s-a întors și a plecat plin de mânie. 13Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească și au zis: „Părinte, dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: ‘Scaldă-te și vei fi curat.’” 14S-a coborât atunci și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, și carnea
lui s-a făcut iarăși cum este carnea unui copilaș și s-a
curăţit. 15Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfăţișat înaintea lui și a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu
3:29
6:26,27
pe tot pământul decât în Israel. Și acum, primește, rogu-te, un dar
din partea robului tău.” 16Elisei a răspuns: „Viu este
Domnul, al cărui slujitor sunt, că nu
voi primi.” Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut. 17Atunci, Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primești tu, îngăduie să se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri, căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere-de-tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului. 18Iată totuși ce rog pe Domnul să ierte robului tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo și se sprijină
pe mâna mea, mă închin și eu în casa lui Rimon – să ierte Domnul pe robul tău când mă voi închina în casa lui Rimon!” 19Elisei i-a zis: „Du-te în pace!”
Ghehazi, lovit cu lepră
După ce a plecat Naaman de la Elisei și a fost la o depărtare bunicică, 20Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpânul meu a cruţat pe sirianul acela, Naaman, și n-a primit din mâna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el și voi căpăta ceva de la el.” 21Și Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, când l-a văzut alergând după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă înainte și a zis: „Este bine totul?” 22El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu mă trimite să-ţi spun: ‘Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii prorocilor, dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint și două haine de schimb.’” 23Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea și ia doi talanţi.” A stăruit de el și a legat doi talanţi de argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, și a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi. 24Ajungând la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor și le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora, care au plecat. 25După aceea s-a dus și s-a înfăţișat înaintea stăpânului său. Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Robul tău nu s-a dus nicăieri.” 26Dar Elisei i-a zis: „Oare n-a fost duhul meu cu tine când a lăsat omul acela carul și a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi și roabe? 27Lepra lui Naaman se va lipi
de tine și de sămânţa ta pentru totdeauna.” Și Ghehazi a ieșit dinaintea lui Elisei plin
de lepră, alb ca zăpada.
