Vestirea lui Elisei
71Elisei a zis: „Ascultaţi cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul: ‘Mâine
, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu.’” 2Călăreţul pe braţul căruia se rezema împăratul a răspuns
omului lui Dumnezeu: „Chiar
dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Și Elisei a zis: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.” 3La intrarea
porţii erau patru leproși, care au zis unul către altul: „La ce să ședem aici până vom muri? 4Dacă ne vom gândi să intrăm în cetate, în cetate este foamete și vom muri și, dacă vom sta aici, de asemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra sirienilor: dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar, dacă ne vor omorî, vom muri.” 5Au plecat dar în amurg să se ducă în tabăra sirienilor. Și, când au ajuns la intrarea taberei sirienilor, iată că nu era nimeni. 6Domnul făcuse să se audă
în tabăra sirienilor un vuiet de care și un vuiet de cai, vuietul unei mari oștiri, și își ziseseră unul către altul: „Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împăraţii hetiţilor
și pe împăraţii egiptenilor ca să vină să lupte împotriva noastră.” 7Și s-au sculat
și au luat-o la fugă în amurg. Și-au lăsat corturile, caii și măgarii, tabăra așa cum era și au fugit ca să-și scape viaţa. 8Leproșii, ajungând la intrarea taberei, au pătruns într-un cort, au mâncat și au băut, au luat din el argint, aur și haine și s-au dus și le-au ascuns. S-au întors iarăși, au pătruns într-un alt cort și au luat și de acolo lucruri pe care s-au dus și le-au ascuns. 9Apoi, și-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea și dacă vom aștepta până la lumina zilei de mâine, vom fi pedepsiţi. Veniţi acum și haidem să dăm de știre casei împăratului!” 10Au plecat și au chemat pe străjerii de la poarta cetăţii și le-au spus așa: „Am intrat în tabăra sirienilor și iată că nu este nimeni, nu se aude niciun glas de om; n-am găsit decât cai legaţi și măgari legaţi și corturile așa cum erau.” 11Străjerii de la poartă au strigat și au trimis vestea aceasta înăuntrul casei împăratului. 12Împăratul s-a sculat noaptea și a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac sirienii. Fiindcă știu că suntem flămânzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare și și-au zis: ‘Când vor ieși din cetate, îi vom prinde vii și vom intra în cetate.’” 13Unul din slujitorii împăratului a răspuns: „Să se ia cinci din caii care au mai rămas în cetate – li se va întâmpla doar cum s-a întâmplat la toată mulţimea lui Israel care a mai rămas, toată mulţimea lui Israel care se istovește – și să trimitem să vedem ce se petrece.” 14Au luat două care cu caii lor și împăratul a trimis niște soli pe urmele oștirii sirienilor, zicând: „Duceţi-vă și vedeţi!” 15S-au dus după ei până la Iordan și iată că tot drumul era plin cu haine și lucruri pe care le aruncaseră sirienii în goana lor. Solii s-au întors și au spus împăratului. 16Poporul a ieșit și a jefuit tabăra sirienilor. Și s-a vândut o măsură de floare de făină cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu, după
cuvântul Domnului. 17Împăratul încredinţase paza porţii în mâna călăreţului pe braţul căruia se rezemase atunci. Dar călăreţul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă și a murit, după cuvântul
pe care-l rostise omul lui Dumnezeu când se coborâse împăratul la el. 18Omul lui Dumnezeu spusese atunci împăratului: „Mâine, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei două
măsuri de orz cu un siclu și o măsură de floare de făină cu un siclu.” 19Iar călăreţul răspunsese omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Și Elisei zisese: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.” 20În adevăr, așa i s-a și întâmplat: a fost călcat în picioare, la poartă, de popor și a murit.
Sunamita e ajutată de Elisei
81Elisei a zis femeii pe al cărei
fiu îl înviase: „Scoală-te, du-te, tu și casa ta, și locuiește pentru o vreme unde vei putea, căci Domnul va trimite o foamete
de șapte ani peste ţară, și foametea a și început.” 2Femeia s-a sculat și a făcut după cuvântul omului lui Dumnezeu: a plecat, ea și casa ei, și a locuit șapte ani în ţara filistenilor. 3După șapte ani, femeia s-a întors din ţara filistenilor și s-a dus să roage pe împărat pentru casa și ogorul ei. 4Împăratul stătea de vorbă cu Ghehazi
, slujitorul omului lui Dumnezeu, și zicea: „Istorisește-mi, te rog, toate lucrurile mari pe care le-a făcut Elisei.” 5Și, pe când istorisea împăratului cum înviase
pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa și ogorul ei. Ghehazi a zis: „Împărate, domnul meu, iată femeia și iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei.” 6Împăratul a întrebat pe femeie, și ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: „Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua când a părăsit ţara și până acum!”
Hazael, împărat al Siriei
7Elisei s-a întors la Damasc. Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav. Și l-au înștiinţat zicând: „Omul lui Dumnezeu a venit aici!” 8Împăratul a zis lui Hazael:
„Ia cu tine
un dar și du-te înaintea omului lui Dumnezeu. Întreabă
prin el pe Domnul și zi: ‘Mă voi tămădui de boala aceasta?’” 9Hazael s-a dus înaintea lui Elisei, luând cu el un dar – tot ce era mai bun în Damasc: patruzeci de cămile încărcate. Când a ajuns, s-a înfăţișat înaintea lui și a zis: „Fiul tău Ben-Hadad, împăratul Siriei, mă trimite la tine să te întreb: ‘Mă voi tămădui de boala aceasta?’” 10Elisei i-a răspuns: „Du-te și spune-i: ‘Te vei tămădui’, măcar că Domnul mi-a descoperit că va
muri.” 11Omul lui Dumnezeu și-a pironit privirea asupra lui Hazael și s-a uitat ţintă la el multă vreme, apoi a
plâns. 12Hazael a zis: „Pentru ce plânge domnul meu?” Și Elisei a răspuns: „Pentru că știu răul
pe care-l vei face copiilor lui Israel: vei pune foc cetăţilor întărite ale lor, vei ucide cu sabia pe tinerii lor, vei zdrobi pe pruncii
lor și vei spinteca pântecele femeilor însărcinate.” 13Hazael a zis: „Dar ce este robul tău
, câinele acesta, ca să facă lucruri așa de mari?” Și Elisei a zis: „Domnul
mi-a descoperit că vei fi împărat al Siriei.” 14Hazael a plecat de la Elisei și s-a întors la stăpânul său, care i-a zis: „Ce ţi-a spus Elisei?” Și el a răspuns: „Mi-a spus că te vei tămădui!” 15A doua zi, Hazael a luat o învelitoare, pe care a înmuiat-o în apă, și a întins-o pe faţa împăratului, care a murit. Și, în locul lui, a domnit Hazael.
Domnia lui Ioram
16În al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ioram
, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda. 17Avea treizeci și doi
de ani când s-a făcut împărat și a domnit opt ani la Ierusalim. 18El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată
a lui Ahab, și a făcut ce este rău înaintea Domnului. 19Dar Domnul n-a voit să nimicească pe Iuda, din pricina robului Său David, după făgăduinţa
15:42 Cron. 21:7
pe care i-o făcuse că-i va da totdeauna o lumină printre fiii săi. 20Pe vremea sa, Edom
s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda și au pus
un împărat peste ei. 21Ioram a trecut la Ţair cu toate carele lui. Sculându-se noaptea, a bătut pe edomiţi, care-l înconjurau, și pe căpeteniile carelor, și poporul a fugit în corturi. 22Răscoala Edomului împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Libna
s-a răsculat tot în același timp. 23Celelalte fapte ale lui Ioram și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 24Ioram a adormit cu părinţii săi și a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Și, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia
.
Ahazia
25În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda. 26Ahazia
avea douăzeci și doi de ani când a ajuns împărat și a domnit un an la Ierusalim. Mama sa se chema Atalia, fata lui Omri, împăratul lui Israel. 27El a umblat
în calea casei lui Ahab și a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca și casa lui Ahab, căci era ginerele casei lui Ahab. 28El a mers cu Ioram
, fiul lui Ahab, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot din Galaad. Și sirienii au rănit pe Ioram. 29Împăratul Ioram s-a întors
să se tămăduiască la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii la Rama, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Ahazia
, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s-a coborât să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav.
Împăraţii lui Israel și Iuda, uciși de Iehu
91Prorocul Elisei a chemat pe unul din fiii
prorocilor și i-a zis: „Încinge-ţi
mijlocul, ia cu tine sticluţa aceasta cu untdelemn și du-te
la Ramot în Galaad. 2Când vei ajunge acolo, să cauţi să vezi pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimși. Să te duci să-l ridici din mijlocul fraţilor săi
și să-l aduci într-o odaie, deoparte. 3Să iei
sticluţa cu untdelemn, să-l torni pe capul lui și să zici: ‘Așa
zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel!»’ Apoi să deschizi ușa și să fugi fără să te oprești.” 4Tânărul, slujitorul prorocului, a plecat în Ramot din Galaad. 5Când a ajuns, căpeteniile oștirii ședeau jos. El a zis: „Căpetenie, am să-ţi spun o vorbă.” Și Iehu a zis: „Căruia dintre noi toţi?” El a răspuns: „Ţie, căpetenie.” 6Iehu s-a sculat și a intrat în casă, și tânărul i-a turnat untdelemnul pe cap, zicându-i: „Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Te ung împărat al lui Israel, al poporului Domnului. 7Să nimicești casa stăpânului tău Ahab, și voi răzbuna asupra Izabelei
21:15
sângele robilor Mei, prorocii, și sângele tuturor slujitorilor Domnului. 8Toată casa lui Ahab va pieri; voi nimici
21:21
pe oricine ţine
de Ahab, fie rob
, fie slobod în Israel, 9și voi face casa lui Ahab asemenea casei lui Ieroboam
15:29
21:22
, fiul lui Nebat, și casei lui Baeșa
, fiul lui Ahia. 10Câinii vor mânca pe Izabela
în ogorul din Izreel și nu va fi cine s-o îngroape.’” Apoi tânărul a deschis ușa și a fugit. 11Când a ieșit Iehu la slujitorii stăpânului său, ei i-au zis: „Toate bune? Pentru ce a venit nebunul
acesta la tine?” Iehu le-a răspuns: „Voi cunoașteţi bine pe omul acesta și ce poate spune.” 12Dar ei au zis: „Minciună! Spune-ne dar!” Și el a zis: „Mi-a vorbit așa și așa, zicând: ‘Așa zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel.»’” 13Îndată și-au luat, fiecare
, hainele și le-au pus sub Iehu, pe treptele goale. Apoi au sunat din trâmbiţă și au zis: „Iehu este împărat!” 14Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimși, împotriva lui Ioram. Și Ioram și tot Israelul apărau Ramotul din Galaad împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. 15Dar împăratul Ioram
se întorsese să se vindece la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Iehu a zis: „Dacă voiţi, să nu lăsaţi pe nimeni să scape din cetate, ca să se ducă să dea de veste la Izreel.” 16Și Iehu s-a suit în carul lui și a plecat la Izreel, căci Ioram era bolnav în pat acolo, și Ahazia
, împăratul lui Iuda, se coborâse să-l vadă. 17Caraula pusă pe turnul lui Izreel a văzut ceata lui Iehu venind și a zis: „Văd o ceată de oameni.” Ioram a zis: „Ia un călăreţ și trimite-l înaintea lor să întrebe dacă este pace.” 18Călăreţul s-a dus înaintea lui Iehu și a zis: „Așa zice împăratul: ‘Veniţi cu pace?’” Și Iehu a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.” Caraula a dat de știre și a zis: „Solul s-a dus până la ei și nu se mai întoarce.” 19Ioram a trimis un al doilea călăreţ, care a ajuns la ei și a zis: „Așa zice împăratul: ‘Veniţi cu pace?’” Și Iehu a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.” 20Caraula a dat de știre și a zis: „S-a dus până la ei și nu se întoarce. Și alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimși, căci mână ca un nebun.” 21Atunci, Ioram a zis: „Înhamă!” Și au pus caii la car. Ioram
, împăratul lui Israel, și Ahazia, împăratul lui Iuda, au ieșit, fiecare în carul lui, înaintea lui Iehu și l-au întâlnit în ogorul lui Nabot din Izreel. 22Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: „Pace, Iehu?” Iehu a răspuns: „Ce pace, câtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale Izabela și mulţimea vrăjitoriilor ei!” 23Ioram a sucit frânele și a fugit zicând lui Ahazia: „Vânzare, Ahazia!” 24Dar Iehu a pus mâna pe arc și a lovit pe Ioram între umeri. Săgeata a ieșit prin inimă, și Ioram a căzut în car. 25Iehu a zis căpeteniei sale Bidcar: „Ia-l și aruncă-l în ogorul lui Nabot din Izreel, căci adu-ţi aminte că, atunci când stăteam împreună, eu și tu, călare pe cai înapoia tatălui său Ahab, Domnul
a rostit împotriva lui hotărârea aceasta: 26‘Am văzut ieri sângele lui Nabot și sângele fiilor lui’, zice Domnul, ‘și-ţi voi face la fel chiar în ogorul
acesta’, zice Domnul. Ia-l dar și aruncă-l în ogor, după cuvântul Domnului.” 27Ahazia, împăratul lui Iuda, când a văzut lucrul acesta, a fugit pe drumul care duce la casa din grădină. Iehu l-a urmărit și a zis: „Lovește-l și pe el în car!” Și l-au lovit la suișul Gur, lângă Ibleam. El a fugit la Meghido
și a murit acolo. 28Slujitorii lui l-au dus într-un car la Ierusalim și l-au îngropat în mormântul lui, cu părinţii lui, în cetatea lui David. 29Ahazia se făcuse împărat al lui Iuda în anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab.
Izabela, aruncată de pe fereastră
30Iehu a intrat în Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, și-a uns sprâncenele
, și-a împodobit capul și se uita pe fereastră. 31Pe când intra Iehu pe poartă, ea a zis: „Pace
, noule Zimri, ucigașul stăpânului său?” 32El a ridicat faţa spre fereastră și a zis: „Cine este pentru mine? Cine?” Și doi sau trei dregători s-au uitat la el, apropiindu-se de fereastră. 33El a zis: „Aruncaţi-o jos!” Ei au aruncat-o jos și i-a ţâșnit sângele pe zid și pe cai. Iehu a călcat-o în picioare. 34Apoi a intrat, a mâncat și a băut și a zis: „Duceţi-vă de vedeţi pe blestemata aceea și îngropaţi-o, căci este fată
de împărat.” 35S-au dus s-o îngroape, dar n-au găsit din ea decât ţeasta capului, picioarele și palmele mâinilor. 36S-au întors și au spus lui Iehu, care a zis: „Așa spusese Domnul prin robul său Ilie, Tișbitul: ‘Câinii vor mânca în ogorul din Izreel
carnea Izabelei; 37și hoitul Izabelei va fi ca gunoiul
pe faţa ogoarelor, în ogorul din Izreel, așa încât nu se va mai putea zice: «Aceasta este Izabela!»’”
