81Elisei a zis femeii pe al cărei
fiu îl înviase: „Scoală-te, du-te, tu și casa ta, și locuiește pentru o vreme unde vei putea, căci Domnul va trimite o foamete
de șapte ani peste ţară, și foametea a și început.” 2Femeia s-a sculat și a făcut după cuvântul omului lui Dumnezeu: a plecat, ea și casa ei, și a locuit șapte ani în ţara filistenilor. 3După șapte ani, femeia s-a întors din ţara filistenilor și s-a dus să roage pe împărat pentru casa și ogorul ei. 4Împăratul stătea de vorbă cu Ghehazi
, slujitorul omului lui Dumnezeu, și zicea: „Istorisește-mi, te rog, toate lucrurile mari pe care le-a făcut Elisei.” 5Și, pe când istorisea împăratului cum înviase
pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa și ogorul ei. Ghehazi a zis: „Împărate, domnul meu, iată femeia și iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei.” 6Împăratul a întrebat pe femeie, și ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: „Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua când a părăsit ţara și până acum!”
7Elisei s-a întors la Damasc. Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav. Și l-au înștiinţat zicând: „Omul lui Dumnezeu a venit aici!” 8Împăratul a zis lui Hazael:
„Ia cu tine
un dar și du-te înaintea omului lui Dumnezeu. Întreabă
prin el pe Domnul și zi: ‘Mă voi tămădui de boala aceasta?’” 9Hazael s-a dus înaintea lui Elisei, luând cu el un dar – tot ce era mai bun în Damasc: patruzeci de cămile încărcate. Când a ajuns, s-a înfăţișat înaintea lui și a zis: „Fiul tău Ben-Hadad, împăratul Siriei, mă trimite la tine să te întreb: ‘Mă voi tămădui de boala aceasta?’” 10Elisei i-a răspuns: „Du-te și spune-i: ‘Te vei tămădui’, măcar că Domnul mi-a descoperit că va
muri.” 11Omul lui Dumnezeu și-a pironit privirea asupra lui Hazael și s-a uitat ţintă la el multă vreme, apoi a
plâns. 12Hazael a zis: „Pentru ce plânge domnul meu?” Și Elisei a răspuns: „Pentru că știu răul
pe care-l vei face copiilor lui Israel: vei pune foc cetăţilor întărite ale lor, vei ucide cu sabia pe tinerii lor, vei zdrobi pe pruncii
lor și vei spinteca pântecele femeilor însărcinate.” 13Hazael a zis: „Dar ce este robul tău
, câinele acesta, ca să facă lucruri așa de mari?” Și Elisei a zis: „Domnul
mi-a descoperit că vei fi împărat al Siriei.” 14Hazael a plecat de la Elisei și s-a întors la stăpânul său, care i-a zis: „Ce ţi-a spus Elisei?” Și el a răspuns: „Mi-a spus că te vei tămădui!” 15A doua zi, Hazael a luat o învelitoare, pe care a înmuiat-o în apă, și a întins-o pe faţa împăratului, care a murit. Și, în locul lui, a domnit Hazael.
16În al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ioram
, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda. 17Avea treizeci și doi
de ani când s-a făcut împărat și a domnit opt ani la Ierusalim. 18El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată
a lui Ahab, și a făcut ce este rău înaintea Domnului. 19Dar Domnul n-a voit să nimicească pe Iuda, din pricina robului Său David, după făgăduinţa
15:42 Cron. 21:7
pe care i-o făcuse că-i va da totdeauna o lumină printre fiii săi. 20Pe vremea sa, Edom
s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda și au pus
un împărat peste ei. 21Ioram a trecut la Ţair cu toate carele lui. Sculându-se noaptea, a bătut pe edomiţi, care-l înconjurau, și pe căpeteniile carelor, și poporul a fugit în corturi. 22Răscoala Edomului împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Libna
s-a răsculat tot în același timp. 23Celelalte fapte ale lui Ioram și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 24Ioram a adormit cu părinţii săi și a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Și, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia
.
25În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda. 26Ahazia
avea douăzeci și doi de ani când a ajuns împărat și a domnit un an la Ierusalim. Mama sa se chema Atalia, fata lui Omri, împăratul lui Israel. 27El a umblat
în calea casei lui Ahab și a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca și casa lui Ahab, căci era ginerele casei lui Ahab. 28El a mers cu Ioram
, fiul lui Ahab, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot din Galaad. Și sirienii au rănit pe Ioram. 29Împăratul Ioram s-a întors
să se tămăduiască la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii la Rama, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Ahazia
, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s-a coborât să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav.
91Prorocul Elisei a chemat pe unul din fiii
prorocilor și i-a zis: „Încinge-ţi
mijlocul, ia cu tine sticluţa aceasta cu untdelemn și du-te
la Ramot în Galaad. 2Când vei ajunge acolo, să cauţi să vezi pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimși. Să te duci să-l ridici din mijlocul fraţilor săi
și să-l aduci într-o odaie, deoparte. 3Să iei
sticluţa cu untdelemn, să-l torni pe capul lui și să zici: ‘Așa
zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel!»’ Apoi să deschizi ușa și să fugi fără să te oprești.” 4Tânărul, slujitorul prorocului, a plecat în Ramot din Galaad. 5Când a ajuns, căpeteniile oștirii ședeau jos. El a zis: „Căpetenie, am să-ţi spun o vorbă.” Și Iehu a zis: „Căruia dintre noi toţi?” El a răspuns: „Ţie, căpetenie.” 6Iehu s-a sculat și a intrat în casă, și tânărul i-a turnat untdelemnul pe cap, zicându-i: „Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Te ung împărat al lui Israel, al poporului Domnului. 7Să nimicești casa stăpânului tău Ahab, și voi răzbuna asupra Izabelei
21:15
sângele robilor Mei, prorocii, și sângele tuturor slujitorilor Domnului. 8Toată casa lui Ahab va pieri; voi nimici
21:21
pe oricine ţine
de Ahab, fie rob
, fie slobod în Israel, 9și voi face casa lui Ahab asemenea casei lui Ieroboam
15:29
21:22
, fiul lui Nebat, și casei lui Baeșa
, fiul lui Ahia. 10Câinii vor mânca pe Izabela
în ogorul din Izreel și nu va fi cine s-o îngroape.’” Apoi tânărul a deschis ușa și a fugit. 11Când a ieșit Iehu la slujitorii stăpânului său, ei i-au zis: „Toate bune? Pentru ce a venit nebunul
acesta la tine?” Iehu le-a răspuns: „Voi cunoașteţi bine pe omul acesta și ce poate spune.” 12Dar ei au zis: „Minciună! Spune-ne dar!” Și el a zis: „Mi-a vorbit așa și așa, zicând: ‘Așa zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel.»’” 13Îndată și-au luat, fiecare
, hainele și le-au pus sub Iehu, pe treptele goale. Apoi au sunat din trâmbiţă și au zis: „Iehu este împărat!” 14Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimși, împotriva lui Ioram. Și Ioram și tot Israelul apărau Ramotul din Galaad împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. 15Dar împăratul Ioram
se întorsese să se vindece la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Iehu a zis: „Dacă voiţi, să nu lăsaţi pe nimeni să scape din cetate, ca să se ducă să dea de veste la Izreel.” 16Și Iehu s-a suit în carul lui și a plecat la Izreel, căci Ioram era bolnav în pat acolo, și Ahazia
, împăratul lui Iuda, se coborâse să-l vadă. 17Caraula pusă pe turnul lui Izreel a văzut ceata lui Iehu venind și a zis: „Văd o ceată de oameni.” Ioram a zis: „Ia un călăreţ și trimite-l înaintea lor să întrebe dacă este pace.” 18Călăreţul s-a dus înaintea lui Iehu și a zis: „Așa zice împăratul: ‘Veniţi cu pace?’” Și Iehu a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.” Caraula a dat de știre și a zis: „Solul s-a dus până la ei și nu se mai întoarce.” 19Ioram a trimis un al doilea călăreţ, care a ajuns la ei și a zis: „Așa zice împăratul: ‘Veniţi cu pace?’” Și Iehu a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.” 20Caraula a dat de știre și a zis: „S-a dus până la ei și nu se întoarce. Și alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimși, căci mână ca un nebun.” 21Atunci, Ioram a zis: „Înhamă!” Și au pus caii la car. Ioram
, împăratul lui Israel, și Ahazia, împăratul lui Iuda, au ieșit, fiecare în carul lui, înaintea lui Iehu și l-au întâlnit în ogorul lui Nabot din Izreel. 22Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: „Pace, Iehu?” Iehu a răspuns: „Ce pace, câtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale Izabela și mulţimea vrăjitoriilor ei!” 23Ioram a sucit frânele și a fugit zicând lui Ahazia: „Vânzare, Ahazia!” 24Dar Iehu a pus mâna pe arc și a lovit pe Ioram între umeri. Săgeata a ieșit prin inimă, și Ioram a căzut în car. 25Iehu a zis căpeteniei sale Bidcar: „Ia-l și aruncă-l în ogorul lui Nabot din Izreel, căci adu-ţi aminte că, atunci când stăteam împreună, eu și tu, călare pe cai înapoia tatălui său Ahab, Domnul
a rostit împotriva lui hotărârea aceasta: 26‘Am văzut ieri sângele lui Nabot și sângele fiilor lui’, zice Domnul, ‘și-ţi voi face la fel chiar în ogorul
acesta’, zice Domnul. Ia-l dar și aruncă-l în ogor, după cuvântul Domnului.” 27Ahazia, împăratul lui Iuda, când a văzut lucrul acesta, a fugit pe drumul care duce la casa din grădină. Iehu l-a urmărit și a zis: „Lovește-l și pe el în car!” Și l-au lovit la suișul Gur, lângă Ibleam. El a fugit la Meghido
și a murit acolo. 28Slujitorii lui l-au dus într-un car la Ierusalim și l-au îngropat în mormântul lui, cu părinţii lui, în cetatea lui David. 29Ahazia se făcuse împărat al lui Iuda în anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab.
30Iehu a intrat în Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, și-a uns sprâncenele
, și-a împodobit capul și se uita pe fereastră. 31Pe când intra Iehu pe poartă, ea a zis: „Pace
, noule Zimri, ucigașul stăpânului său?” 32El a ridicat faţa spre fereastră și a zis: „Cine este pentru mine? Cine?” Și doi sau trei dregători s-au uitat la el, apropiindu-se de fereastră. 33El a zis: „Aruncaţi-o jos!” Ei au aruncat-o jos și i-a ţâșnit sângele pe zid și pe cai. Iehu a călcat-o în picioare. 34Apoi a intrat, a mâncat și a băut și a zis: „Duceţi-vă de vedeţi pe blestemata aceea și îngropaţi-o, căci este fată
de împărat.” 35S-au dus s-o îngroape, dar n-au găsit din ea decât ţeasta capului, picioarele și palmele mâinilor. 36S-au întors și au spus lui Iehu, care a zis: „Așa spusese Domnul prin robul său Ilie, Tișbitul: ‘Câinii vor mânca în ogorul din Izreel
carnea Izabelei; 37și hoitul Izabelei va fi ca gunoiul
pe faţa ogoarelor, în ogorul din Izreel, așa încât nu se va mai putea zice: «Aceasta este Izabela!»’”
101În Samaria erau șaptezeci de fii ai lui Ahab. Iehu a scris scrisori și le-a trimis la Samaria căpeteniilor din Izreel, bătrânilor și îngrijitorilor copiilor lui Ahab. În ele zicea: 2„Acum, când veţi primi scrisoarea aceasta – fiindcă aveţi cu voi pe fiii stăpânului vostru, carele și caii, o cetate întărită și arme –, 3vedeţi care din fiii stăpânului vostru este cel mai bun și mai vrednic, puneţi-l pe scaunul de domnie al tatălui său și luptaţi pentru casa stăpânului vostru!” 4Ei s-au temut foarte mult și au zis: „Iată că doi împăraţi n-au putut să-i stea împotrivă. Cum îi vom sta noi împotrivă?” 5Și căpetenia casei împărătești, căpetenia cetăţii, bătrânii și îngrijitorii copiilor au trimis să spună lui Iehu: „Noi suntem slujitorii tăi și vom face tot ce ne vei spune; nu vom pune pe nimeni împărat, fă ce vei crede.” 6Iehu le-a scris o a doua scrisoare, în care spunea: „Dacă sunteţi ai mei și dacă ascultaţi de glasul meu, luaţi capetele oamenilor acelora, fiii stăpânului vostru, și veniţi la mine mâine, la ceasul acesta, la Izreel.” Și cei șaptezeci de fii ai împăratului erau la mai-marii cetăţii, care-i creșteau. 7Când au primit scrisoarea, au luat pe fiii împăratului și au tăiat
pe acești șaptezeci de oameni; apoi le-au pus capetele în coșuri și le-au trimis lui Iehu, la Izreel. 8Solul a venit să-i spună, zicând: „Au adus capetele fiilor împăratului.” Și el a zis: „Faceţi-le două grămezi la intrarea porţii, până dimineaţă.” 9Dimineaţa a ieșit și, venind înaintea întregului popor, a zis: „Voi sunteţi fără vină! Eu am
uneltit împotriva stăpânului meu și l-am omorât. Dar cine a lovit pe toţi aceștia? 10Să știţi
dar că nu va cădea nimic la pământ din cuvântul Domnului, din cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva casei lui Ahab; Domnul împlinește ce a spus prin robul
Său Ilie.” 11Și Iehu a lovit pe toţi cei ce mai rămăseseră din casa lui Ahab la Izreel, pe toţi mai-marii lui, pe prietenii și pe preoţii lui și n-a lăsat să scape niciunul. 12Apoi s-a sculat și a plecat la Samaria. Când a ajuns la coliba de întâlnire a unor ciobani, pe drum, 13Iehu a dat
peste fraţii lui Ahazia, împăratul lui Iuda, și a zis: „Cine sunteţi voi?” Ei au răspuns: „Suntem fraţii lui Ahazia și ne coborâm să urăm de bine fiilor împăratului și fiilor împărătesei.” 14Iehu a zis: „Prindeţi-i de vii.” Și i-au prins de vii și i-au tăiat în număr de patruzeci și doi, la fântâna colibei de întâlnire. Iehu n-a lăsat să scape niciunul. 15Plecând de acolo, a întâlnit pe Ionadab
, fiul lui Recab
, care venea înaintea lui. L-a întrebat de sănătate și i-a zis: „Inima ta este tot așa de curată cum este inima mea faţă de a ta?” Și Ionadab a răspuns: „Este.” „Dacă este”, a zis Iehu, „dă-mi
mâna.” Ionadab i-a dat mâna. Și Iehu l-a suit la el în car 16și a zis: „Vino cu mine și vei vedea râvna mea pentru Domnul
.” L-a luat astfel în carul său.
17Când a ajuns Iehu la Samaria, a ucis
pe toţi cei rămași din Ahab în Samaria și i-a nimicit cu desăvârșire, după cuvântul pe
care-l spusese lui Ilie Domnul. 18Apoi, a strâns tot poporul și le-a zis: „Ahab
a slujit puţin lui Baal, Iehu însă îi va sluji mult. 19Acum chemaţi la mine pe toţi prorocii
lui Baal, pe toţi slujitorii lui și pe toţi preoţii lui, fără să lipsească unul, căci vreau să aduc o mare jertfă lui Baal: oricine va lipsi va muri.” Iehu lucra cu viclenie, ca să omoare pe toţi slujitorii lui Baal. 20El a zis: „Vestiţi o sărbătoare în cinstea lui Baal!” Și au vestit-o. 21A trimis soli în tot Israelul. Și au venit toţi slujitorii lui Baal; n-a fost unul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal
, așa încât templul lui Baal s-a umplut de la un capăt până la celălalt. 22Iehu a zis celui ce păzea odaia cu veșmintele: „Scoate veșminte pentru toţi slujitorii lui Baal.” Și omul acela a scos veșminte pentru ei. 23Atunci, Iehu a venit în templul lui Baal cu Ionadab, fiul lui Recab, și a zis slujitorilor lui Baal: „Căutaţi și vedeţi să nu fie niciun slujitor al Domnului aici, ci să fie numai slujitori de-ai lui Baal.” 24Și au intrat să aducă jertfe și arderi-de-tot. Iehu pusese afară optzeci de oameni și le zisese: „Cine va lăsa să scape vreunul din oamenii pe care-i dau pe mâna voastră va răspunde
de viaţa lui cu a sa.” 25Când au isprăvit de adus arderile-de-tot, Iehu a zis alergătorilor și căpeteniilor: „Intraţi și loviţi-i – unul să nu iasă.” Și i-au lovit cu ascuţișul sabiei. Alergătorii și căpeteniile i-au aruncat acolo și s-au dus până la odaia din fund a templului lui Baal. 26Au scos afară stâlpii
Astarteei din casa lui Baal și i-au ars. 27Au sfărâmat stâlpul lui Baal, au dărâmat și templul lui Baal și l-au prefăcut într-o hazna
3:29
de gunoi, care a rămas în picioare până în ziua de azi.
28Iehu a nimicit pe Baal din mijlocul lui Israel, 29dar nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, n-a părăsit viţeii
de aur din Betel și Dan. 30Domnul a zis lui Iehu: „Pentru că ai adus bine la îndeplinire ce este plăcut înaintea Mea și ai făcut casei lui Ahab tot ce era după voia Mea, fiii tăi
până la al patrulea neam vor ședea pe scaunul de domnie al lui Israel.” 31Totuși Iehu n-a luat seama să umble din toată inima lui în legea Domnului Dumnezeului lui Israel și nu s-a abătut de la păcatele
în care târâse Ieroboam pe Israel. 32Pe vremea aceea, Domnul a început să taie câte o bucată din ţinutul lui Israel; și Hazael
i-a bătut la toate hotarele lui Israel. 33De la Iordan spre soare-răsare, a bătut toată ţara Galaadului, pe gadiţi, rubeniţi și manasiţi, de la Aroer, care este pe pârâul Arnon, până la Galaad
și Basan. 34Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el și toate isprăvile lui nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? 35Iehu a adormit cu părinţii săi și a fost îngropat la Samaria. Și în locul lui a domnit fiul său Ioahaz. 36Iehu domnise douăzeci și opt de ani peste Israel la Samaria.