DOMNIA LUI DAVID
(Faptele Apostolilor 13:22.)
Știrea morţii lui Saul
11După moartea lui Saul, David, după ce bătuse
pe amaleciţi, se întorsese
de două zile la Ţiclag. 2A treia zi, a venit un om
din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate
și cu capul presărat cu ţărână. Când a ajuns în faţa lui David, s-a aruncat cu faţa la pământ și s-a închinat. 3David i-a zis: „De unde vii?” Și el i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel.” 4David i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat?” Și el a răspuns: „Poporul a fugit de pe câmpul de bătaie și un mare număr de oameni au căzut și au pierit; chiar și Saul și fiul său Ionatan au murit.” 5David a zis tânărului care-i aducea aceste vești: „De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?” 6Și tânărul care-i aducea aceste vești a răspuns: „Am venit din întâmplare pe muntele Ghilboa
și Saul
stătea rezemat în suliţa lui, și carele și călăreţii erau aproape să-l ajungă. 7Întorcându-se, m-a văzut și m-a chemat. Eu am zis: ‘Iată-mă!’ 8Și el mi-a zis: ‘Cine ești?’ I-am răspuns: ‘Eu sunt amalecit.’ 9Și a zis: ‘Apropie-te dar și omoară-mă, căci m-a apucat ameţeala, măcar că sunt încă plin de viaţă.’ 10M-am apropiat de el și l-am omorât
, știind bine că n-avea să mai rămână cu viaţă în urma înfrângerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui și brăţara pe care o avea la braţ și le-am adus aici, domnului meu.” 11David și-a apucat hainele și le-a sfâșiat
și toţi oamenii care erau lângă el au făcut același lucru. 12Au jelit, au plâns și au postit până seara de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiaţi cu sabia. 13David a zis tânărului care-i adusese aceste vești: „De unde ești?” Și el a răspuns: „Sunt fiul unui străin, al unui amalecit.” 14David i-a zis: „Cum
nu ţi-a fost frică
să pui mâna
26:9Ps. 105:15
pe unsul Domnului și să-l omori?” 15Și David
a chemat pe unul din oamenii lui și a zis: „Apropie-te și omoară-l!” Omul acela a lovit pe amalecit, care a murit. 16Și David i-a zis: „Sângele
tău să cadă asupra capului tău, căci gura
ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: ‘Am omorât pe unsul Domnului!’”
Cântarea de jale a lui David pentru Saul și Ionatan
17Iată cântarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul și fiul său Ionatan 18și pe care a poruncit s-o înveţe copiii lui Iuda. Este numită Cântarea Arcului și se află scrisă în Cartea
Dreptului.
19„Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale!
Cum
au căzut vitejii!
20Nu
spuneţi lucrul acesta în Gat, nu răspândiţi vestea aceasta în uliţele Ascalonului,
ca să nu se bucure fetele
filistenilor,
ca să nu se laude fetelor celor netăiaţi
împrejur.
21Munţi
din Ghilboa! Nici rouă
, nici ploaie să nu cadă pe voi!
Să nu fie pe voi nici câmpii care să dea pârgă pentru darurile de mâncare!
Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor,
scutul lui Saul, ca și când n-ar fi fost uns
cu untdelemn.
22De la sângele celor răniţi,
de la grăsimea celor mai voinici,
arcul
lui Ionatan nu da înapoi niciodată
și sabia lui Saul nu se învârtea niciodată în vânt.
23Saul și Ionatan, care s-au plăcut și s-au iubit în timpul vieţii lor,
n-au fost despărţiţi nici la moarte;
erau mai ușori decât vulturii,
mai tari
decât leii.
24Fiicele lui Israel, plângeţi pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu și alte podoabe,
care vă punea găteli de aur pe hainele voastre!
25Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!
Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!
26Mă doare după tine, frate Ionatane!
Tu erai plăcerea mea;
dragostea ta pentru mine era minunată,
mai presus de dragostea
19:2
20:17,41
23:16
femeiască.
27Cum
au căzut vitejii! Cum li s-au pierdut armele!”
David, împărat al lui Iuda la Hebron
21După aceea, David a întrebat
30:7,8
pe Domnul: „Să mă sui în vreuna din cetăţile lui Iuda?” Domnul i-a răspuns: „Suie-te.” David a zis: „Unde să mă sui?” Și Domnul a răspuns: „La
Hebron.” 2David s-a suit acolo cu cele două neveste
ale sale: Ahinoam din Izreel și Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal. 3David a luat cu el și pe oamenii
30:11 Cron. 12:1
care erau la el, pe fiecare cu casa lui, și au locuit în cetăţile Hebronului. 4Bărbaţii lui Iuda au
venit și au uns acolo pe David ca împărat peste casa lui Iuda.
Au dat de știre lui David că oamenii
din Iabesul Galaadului au îngropat pe Saul. 5David a trimis niște soli oamenilor din Iabesul Galaadului să le spună: „Binecuvântaţi
3:10Ps. 115:15
să fiţi de Domnul, fiindcă aţi arătat astfel bunăvoinţă faţă de Saul, stăpânul vostru, și l-aţi îngropat! 6Și acum, Domnul
să vă arate bunătate și credincioșie! Vă voi face și eu bine, pentru că v-aţi purtat astfel. 7Să vi se întărească mâinile și fiţi viteji, căci stăpânul vostru Saul a murit, și pe mine m-a uns casa lui Iuda împărat peste ea.”
Iș-Boșet, împărat al lui Israel la Mahanaim
8Însă Abner
, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui Saul, a luat pe Iș-Boșet, fiul lui Saul, și l-a trecut la Mahanaim. 9L-a pus împărat peste Galaad, peste gheșuriţi, peste Izreel, peste Efraim, peste Beniamin, peste tot Israelul. 10Iș-Boșet, fiul lui Saul, era în vârstă de patruzeci de ani când s-a făcut împărat al lui Israel și a domnit doi ani. Numai casa lui Iuda a rămas lipită de David. 11Timpul
cât a domnit David la Hebron peste casa lui Iuda a fost de șapte ani și șase luni.
Abner ucide pe Asael
12Abner, fiul lui Ner, și oamenii lui Iș-Boșet, fiul lui Saul, au ieșit din Mahanaim ca să meargă asupra Gabaonului
. 13Ioab, fiul Ţeruiei, și oamenii lui David au pornit și ei. S-au întâlnit la iazul
din Gabaon și s-au oprit unii dincoace de iaz și ceilalţi dincolo. 14Abner a zis lui Ioab: „Să se scoale tinerii aceștia și să se bată înaintea noastră!” Ioab a răspuns: „Să se scoale!” 15S-au sculat și au înaintat în același număr: doisprezece din Beniamin pentru Iș-Boșet, fiul lui Saul, și doisprezece inși ai lui David. 16Fiecare, apucând pe potrivnicul lui de cap, i-a împlântat sabia în coastă și au căzut toţi deodată. Și locul acela de lângă Gabaon s-a numit Helcat-Haţurim (Locul Săbiilor). 17În ziua aceea a fost o luptă foarte aprigă, în care Abner și bărbaţii lui Israel au fost bătuţi de oamenii lui David. 18Acolo se aflau cei
trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abișai și Asael. Asael era iute
de picioare, ca
8:14
o căprioară de câmp. 19El a urmărit pe Abner fără să se abată la dreapta sau la stânga. 20Abner s-a uitat înapoi și a zis: „Tu ești, Asael?” Și el a răspuns: „Eu.” 21Abner i-a zis: „Abate-te la dreapta sau la stânga, pune mâna pe unul din tinerii aceștia și ia-i armele.” Dar Asael n-a vrut să se abată dindărătul lui. 22Abner a zis iarăși lui Asael: „Abate-te dinapoia mea. Pentru ce să te lovesc și să te trântesc la pământ? Cum voi ridica apoi faţa înaintea fratelui tău Ioab?” 23Și Asael n-a vrut să se abată. Atunci, Abner l-a lovit în pântece
cu capătul de jos al suliţei și suliţa a ieșit pe dinapoi. A căzut și a murit pe loc. Toţi cei ce ajungeau în locul unde căzuse Asael mort se opreau. 24Ioab și Abișai au urmărit pe Abner. Și, la asfinţitul soarelui, au ajuns la coasta Ama, care este în dreptul Ghiahului, pe drumul care duce în pustia Gabaonului. 25Fiii lui Beniamin s-au adunat în urma lui Abner, au făcut o ceată și s-au oprit pe vârful unui deal. 26Abner a chemat pe Ioab și a zis: „Oare mereu are să sfâșie sabia? Nu știi că la sfârșit va fi amar? Până când vei pregeta să spui poporului să nu mai urmărească pe fraţii lui?” 27Ioab a răspuns: „Viu este Dumnezeu că, dacă n-ai
fi vorbit, poporul n-ar fi încetat până mâine dimineaţă să urmărească pe fraţii lui.” 28Și Ioab a sunat din trâmbiţă și tot poporul s-a oprit; n-au mai urmărit pe Israel și nici nu s-au mai bătut. 29Abner și oamenii lui au mers toată noaptea în câmpie; au trecut Iordanul, au străbătut în întregime Bitronul și au ajuns la Mahanaim. 30Ioab s-a întors de la urmărirea lui Abner și a adunat tot poporul: lipseau nouăsprezece inși din oamenii lui David și Asael. 31Dar oamenii lui David omorâseră trei sute șaizeci de inși din bărbaţii lui Beniamin și ai lui Abner. 32Au luat pe Asael și l-au îngropat în mormântul tatălui său, la Betleem. Ioab și oamenii lui au mers toată noaptea și li s-au revărsat zorile în Hebron.
