Războiul cu amoniţii
101După aceea, împăratul
fiilor lui Amon a murit, și în locul lui a domnit fiul său Hanun. 2David a zis: „Voi arăta bunăvoinţă lui Hanun, fiul lui Nahaș, cum a arătat și tatăl lui faţă de mine.” Și David a trimis pe slujitorii săi să-l mângâie pentru moartea tatălui său. Când au ajuns slujitorii lui David în ţara fiilor lui Amon, 3căpeteniile fiilor lui Amon au zis stăpânului lor Hanun: „Crezi că David îţi trimite oameni să te mângâie, ca să cinstească pe tatăl tău? Ori ca să cunoască și să cerceteze cetatea, ca s-o nimicească își trimite el slujitorii la tine?” 4Atunci, Hanun a luat pe slujitorii lui David, le-a ras barba pe jumătate și le-a tăiat hainele pe jumătate până la coapse
47:2
. Apoi le-a dat drumul. 5David, înștiinţat de lucrul acesta, a trimis niște oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriţi, și împăratul a spus să le spună: „Rămâneţi la Ierihon până vă va crește barba și pe urmă să vă întoarceţi.” 6Fiii lui Amon, văzând că se făcuseră urâţi
lui David, au tocmit douăzeci de mii de pedeștri de la sirienii din Bet-Rehob și de la sirienii din Ţoba, o mie de oameni de la împăratul din Maaca și douăsprezece mii de oameni de la oamenii din Tob. 7La auzul acestei vești, David a trimis împotriva lor pe Ioab și toată oștirea, numai
oameni viteji. 8Fiii lui Amon au ieșit și s-au așezat în șiruri de bătaie la intrarea porţii; sirienii
din Ţoba și din Rehob și oamenii din Tob și din Maaca erau deoparte, în câmpie. 9Ioab a văzut că avea să lupte și înainte, și înapoi. A ales atunci din toţi aleșii lui Israel o ceată, pe care a așezat-o împotriva sirienilor, 10și a pus sub porunca fratelui său Abișai ce mai rămăsese din popor, ca să ţină piept fiilor lui Amon. 11El a zis: „Dacă sirienii vor fi mai tari decât mine, să vii în ajutorul meu; și dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, voi veni eu să te ajut. 12Fii tare
și să ne arătăm plini
de bărbăţie pentru poporul nostru și pentru cetăţile Dumnezeului nostru, și Domnul
să facă ce va crede!” 13Ioab, cu poporul lui, a înaintat la luptă împotriva sirienilor, și ei au luat-o la fugă dinaintea lui. 14Și când au văzut fiii lui Amon că sirienii o luaseră la fugă, au fugit și ei dinaintea lui Abișai și au intrat în cetate. Ioab a plecat de la fiii lui Amon și s-a întors la Ierusalim. 15Sirienii, văzând că fuseseră bătuţi de Israel, și-au strâns puterile. 16Hadadezer a trimis după sirienii care erau de cealaltă parte a râului și au venit la Helam, în frunte cu Șobac, căpetenia oștirii lui Hadadezer. 17Au dat de veste lui David, care a strâns tot Israelul, a trecut Iordanul și a venit la Helam: sirienii s-au pregătit de au ieșit înaintea lui David și au început lupta cu el. 18Dar sirienii au fugit dinaintea lui Israel. Și David le-a tăiat șapte sute de cai de trăsură și patruzeci de mii de călăreţi
; a lovit și pe căpetenia oștirii lor Șobac, care a murit pe loc. 19Toţi împăraţii supuși lui Hadarezer, văzându-se bătuţi de Israel, au făcut pace cu Israel și i s-au supus
. Și sirienii n-au mai îndrăznit să ajute pe fiii lui Amon.
Păcătuirea lui David cu Bat-Șeba
111În anul următor, pe vremea când porneau împăraţii la război, David a trimis
pe Ioab, cu slujitorii lui și tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon și să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim. 2Într-o după-amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat și, pe când se plimba
pe acoperișul casei împărătești, a zărit
de acolo o femeie care se scălda și care era foarte frumoasă la chip. 3David a întrebat cine este femeia aceasta și i-au spus: „Este Bat-Șeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie
, Hetitul.” 4Și David a trimis niște oameni s-o aducă. Ea a venit la el, și el s-a culcat
cu ea. După ce s-a curăţit
18:19
de necurăţia ei, ea s-a întors acasă. 5Femeia a rămas însărcinată și a trimis vorbă lui David zicând: „Sunt însărcinată.” 6Atunci, David a trimis următoarea poruncă lui Ioab: „Trimite-mi pe Urie, Hetitul.” Și Ioab a trimis pe Urie la David. 7Urie a venit la David, care l-a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului și despre mersul războiului. 8Apoi David a zis lui Urie: „Coboară-te acasă și spală-ţi
19:2
picioarele.” Urie a ieșit din casa împărătească și a fost urmat de un dar din partea împăratului. 9Dar Urie s-a culcat la poarta casei împărătești, cu toţi slujitorii stăpânului său, și nu s-a coborât acasă la el. 10Au dat de știre lui David despre aceasta și i-au spus: „Urie nu s-a coborât la el acasă.” Și David a zis lui Urie: „Nu vii tu oare din călătorie? Pentru ce nu te-ai coborât acasă?” 11Urie a răspuns lui David: „Chivotul
și Israel și Iuda locuiesc în corturi, domnul
meu Ioab și slujitorii domnului meu sunt tăbărâţi în câmp, și eu să intru în casă să mănânc și să beau și să mă culc cu nevastă-mea?! Viu ești tu și viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta.” 12David a zis lui Urie: „Mai rămâi și astăzi aici, și mâine îţi voi da drumul.” Și Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea și a doua zi. 13David l-a poftit să mănânce și să bea cu el și l-a îmbătat
; și seara, Urie a ieșit și s-a culcat cu slujitorii
stăpânului său, dar nu s-a coborât acasă. 14A doua zi dimineaţa, David a scris
o scrisoare lui Ioab și a trimis-o prin Urie. 15În scrisoarea aceasta scria: „Puneţi pe Urie în locul cel mai greu al luptei și trageţi-vă înapoi de la el, ca să fie lovit
și să moară.” 16Ioab, împresurând cetatea, a pus pe Urie în locul pe care-l știa apărat de ostași viteji. 17Oamenii din cetate au făcut o ieșire și s-au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulţi din popor, din slujitorii lui David și a fost ucis și Urie, Hetitul. 18Ioab a trimis un sol să istorisească lui David tot ce se petrecuse în luptă. 19Și a dat solului următoarea poruncă: „Când vei isprăvi de istorisit împăratului toate amănuntele luptei, 20poate că se va mânia și va zice: ‘Pentru ce v-aţi apropiat de cetate să luptaţi împotriva ei? Nu știaţi că se aruncă săgeţi din vârful zidului? 21Cine a omorât pe Abimelec
, fiul lui Ierubeșet
? Nu o femeie, care a aruncat peste el din vârful zidului o piatră de moară, și n-a murit el la Tebeţ? Pentru ce v-aţi apropiat de zid?’ Atunci să-i spui: ‘A murit și robul tău Urie, Hetitul.’” 22Solul a plecat și, la sosire, a istorisit lui David tot ce-i poruncise Ioab. 23Solul a zis lui David: „Oamenii aceia au fost mai tari decât noi; făcuseră o ieșire împotriva noastră în câmp, și i-am dat înapoi, până la intrarea porţii, 24dar arcașii au tras de pe vârful zidului asupra slujitorilor tăi, și mulţi din slujitorii împăratului au fost uciși și a murit și robul tău Urie, Hetitul.” 25David a zis solului: „Iată ce să spui lui Ioab: ‘Nu te munci pentru întâmplarea aceasta, căci sabia doboară când pe unul, când pe altul; bate cetatea cu putere, dărâm-o.’ Și tu, îmbărbătează-l!” 26Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise și a plâns pe bărbatul ei. 27După ce au trecut zilele de jale, David a trimis s-o ia și a primit-o în casa lui. Ea i-a fost nevastă
și i-a născut un fiu. Fapta lui David n-a plăcut Domnului.
Dumnezeu mustră pe David prin Natan
121Domnul a trimis pe Natan la David. Și Natan
a venit la el și i-a zis
: „Într-o cetate erau doi oameni: unul bogat și altul sărac. 2Bogatul avea foarte multe oi și foarte mulţi boi. 3Săracul n-avea nimic decât o mielușea, pe care o cumpărase; o hrănea și o creștea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeași bucată de pâine cu el, bea din același pahar cu el, dormea la sânul lui și el o privea ca pe fata lui. 4A venit un călător la omul acela bogat. Și bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el, ci a luat oaia săracului și a gătit-o pentru omul care venise la el.” 5David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva omului acestuia și a zis lui Natan: „Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte! 6Și să dea înapoi patru miei
, pentru că a săvârșit fapta aceasta și n-a avut milă.” 7Și Natan a zis lui David: „Tu ești omul acesta! Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Eu te-am uns
împărat peste Israel și te-am scăpat din mâna lui Saul; 8te-am făcut stăpân pe casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău și ţi-am dat casa lui Israel și Iuda. Și dacă ar fi fost puţin atâta, aș mai fi adăugat. 9Pentru ce
dar ai dispreţuit
tu Cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie
, Hetitul, ai luat de nevastă pe nevastă-sa și pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon. 10Acum, niciodată nu se va depărta sabia
din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit și pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.’ 11Așa vorbește Domnul: ‘Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta și voi lua de sub ochii tăi pe nevestele tale
și le voi da altuia, care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia. 12Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă
voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel și în faţa soarelui.’” 13David
a zis lui Natan: „Am
păcătuit împotriva Domnului!” Și Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul
, nu vei muri. 14Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmașii Domnului să-L hulească
săvârșind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut va muri.”
Moartea copilului. Solomon
15Și Natan a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Urie și a fost greu bolnav. 16David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil și a postit și, când a venit acasă, toată noaptea a stat culcat
pe pământ. 17Bătrânii casei au stăruit de el să se scoale de la pământ, dar n-a voit și n-a mâncat nimic cu ei. 18A șaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să-i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: „Când copilul trăia încă, i-am vorbit, și nu ne-a ascultat. Cum să îndrăznim să-i spunem: ‘A murit copilul’? Are să se întristeze și mai mult.” 19David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în șoaptă între ei și a înţeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: „A murit copilul?” Și ei au răspuns: „A murit.” 20Atunci, David s-a sculat de la pământ. S-a spălat, s-a uns
și și-a schimbat hainele, apoi s-a dus în Casa Domnului și s-a închinat
. Întorcându-se acasă, a cerut să i se dea să mănânce și a mâncat. 21Slujitorii lui i-au zis: „Ce înseamnă ceea ce faci? Când trăia copilul, posteai și plângeai, și acum, când a murit copilul, te scoli și mănânci!” 22El a răspuns: „Când trăia copilul, posteam și plângeam, căci
ziceam: ‘Cine știe dacă nu Se va îndura Domnul de mine și dacă nu va trăi copilul?’ 23Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va
întoarce la mine.” 24David a mângâiat pe nevastă-sa Bat-Șeba și a intrat la ea și s-a culcat cu ea. Ea
a născut un fiu, pe care l-a numit
Solomon și care a fost iubit de Domnul. 25El l-a încredinţat în mâinile prorocului Natan și Natan i-a pus numele Iedidia (Iubitul Domnului), pentru Domnul.
Luarea Rabei și supunerea amoniţilor
26Ioab
, care împresura Raba
fiilor lui Amon, a pus mâna pe cetatea împărătească 27și a trimis soli lui David să-i spună: „Am început lupta împotriva Rabei și am pus stăpânire pe cetatea apelor; 28strânge acum cealaltă parte a poporului, tăbărăște împotriva cetăţii și ia-o, ca să n-o iau eu și să vină asupra mea cinstea.” 29David a strâns tot poporul și a mers asupra cetăţii Raba; a bătut-o și a luat-o. 30A
luat cununa de pe capul împăratului ei, care cântărea un talant de aur și era împodobită cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o foarte mare pradă din cetate. 31A scos pe locuitori și i-a trecut prin fierăstraie, prin grape de fier și securi de fier și i-a pus în cuptoarele de cărămizi; așa a făcut tuturor cetăţilor fiilor lui Amon. David s-a întors la Ierusalim cu tot poporul.
