Amnon curvește cu soră-sa
131După aceea, iată ce s-a întâmplat. Absalom
, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar
, și Amnon, fiul lui David, a iubit-o. 2Amnon era atât de chinuit din această pricină, încât a căzut bolnav după soră-sa Tamar, căci era fecioară și-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva. 3Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șimea
, fratele lui David. Și Ionadab era un om foarte șiret. 4El i-a zis: „Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?” Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.” 5Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat și fă-te bolnav. Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: ‘Dă voie surorii mele Tamar să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească sub ochii mei o mâncare, ca s-o văd și s-o iau din mâna ei.’” 6Amnon s-a culcat și s-a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, și Amnon a zis împăratului: „Te rog, să vină soră-mea Tamar să facă două
turte sub ochii mei și să le mănânc din mâna ei.” 7David a trimis să spună Tamarei înăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon și pregătește-i o mâncare.” 8Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat-o, a pregătit turte înaintea lui și le-a copt; 9luând apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis: „Scoateţi
pe toată lumea afară.” Și toată lumea a ieșit de la el. 10Atunci, Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mâncarea în odaie și s-o mănânc din mâna ta.” Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le-a dus fratelui său Amnon, în odaie. 11Pe când i le dădea ea să le mănânce, el a apucat-o
și i-a zis: „Vino, soro, și culcă-te cu mine.” 12Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face așa
20:17
în Israel; nu face mișelia
20:6
aceasta. 13Unde mă voi duce eu cu rușinea mea? Și tu vei trece drept un mișel în Israel. Acum, vorbește, te rog, împăratului, și nu
se va împotrivi să fiu a ta.” 14Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o
și s-a culcat cu ea. 15Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise. Și i-a zis: „Scoală-te și du-te!” 16Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut izgonindu-mă.” 17El n-a vrut s-o asculte și, chemând băiatul care-i slujea, a zis: „Izgonește de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară și încuie ușa după ea!” 18Ea avea o rochie pestriţă
, căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului câtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară și a încuiat ușa după ea. 19Tamar și-a presărat cenușă
pe cap și și-a sfâșiat haina pestriţă; a pus mâna
în cap și a plecat ţipând. 20Fratele ei Absalom i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.” Și Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. 21Împăratul David a aflat toate aceste lucruri și s-a mâniat foarte tare. 22Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău
31:24
cu Amnon, dar a început să-l urască
, pentru că necinstise pe soră-sa Tamar.
Amnon omorât
23După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor
la Baal-Haţor, lângă Efraim, a poftit pe toţi fiii împăratului. 24Absalom s-a dus la împărat și a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul și slujitorii lui la robul tău.” 25Și împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu.” Absalom a stăruit de el, dar împăratul n-a vrut să se ducă și l-a binecuvântat. 26Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.” Împăratul i-a răspuns: „Pentru ce să vină el cu tine?” 27În urma stăruinţelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon și toţi fiii săi. 28Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luaţi seama, când se va veseli
inima lui Amnon de vin și când vă voi zice: ‘Loviţi pe Amnon!’ atunci să-l omorâţi; să nu vă temeţi de nimic. Oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari și arătaţi-vă oameni de inimă!” 29Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toţi fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit. 30Pe când erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom a ucis pe toţi fiii împăratului și că n-a mai rămas niciunul din ei. 31Împăratul s-a sculat, și-a rupt hainele
și s-a culcat
pe pământ, și toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfâșiate. 32Ionadab
, fiul lui Șimea, fratele lui David, a luat cuvântul și a zis: „Să nu creadă domnul meu că toţi tinerii, fiii împăratului, au fost uciși, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărâri a lui Absalom din ziua când Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar. 33Să nu
se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gândul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.” 34Absalom
a fugit.
Și tânărul pus de strajă a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte. 35Ionadab a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adeverește ce spunea robul tău.” 36Pe când isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul și au plâns, și împăratul și toţi slujitorii lui au plâns mult. 37Absalom fugise și s-a dus la Talmai
, fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jelea în fiecare zi pe fiul său. 38Absalom a stat trei ani la Gheșur
, unde se dusese după ce fugise. 39Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mângâiase
de moartea lui Amnon.
Ioab trimite pe o femeie din Tecoa la David
141Ioab, fiul Ţeruiei, a băgat de seamă că inima împăratului era aprinsă de dor după
Absalom. 2A trimis să aducă din Tecoa
o femeie iscusită și i-a zis: „Fă-te că plângi și îmbracă-te
în haine de jale; nu te unge cu untdelemn și fii ca o femeie care de multă vreme plânge după un mort. 3Să te duci astfel la împărat și să-i vorbești așa și așa.” Și Ioab
i-a spus ce trebuia să zică. 4Femeia aceea din Tecoa s-a dus să vorbească împăratului. A căzut
cu faţa la pământ, s-a închinat și a zis: „Împărate, scapă-mă
!” 5Împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Da, sunt văduvă
, bărbatul mi-a murit! 6Roaba ta avea doi fii; amândoi s-au certat pe câmp și n-a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celălalt și l-a omorât. 7Și iată că toată familia
s-a ridicat împotriva roabei tale, zicând: ‘Scoate încoace pe ucigașul fratelui său! Vrem să-l omorâm pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar și pe moștenitor!’ Ei ar stinge astfel și tăciunele care-mi mai rămâne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume, nici urmaș viu pe faţa pământului.” 8Împăratul a zis femeii: „Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.” 9Femeia din Tecoa a zis împăratului: „Asupra mea
, împărate, domnul meu, și asupra casei tatălui meu să cadă pedeapsa; împăratul
și scaunul lui de domnie să nu aibă nimic de suferit.” 10Împăratul a zis: „Dacă va vorbi cineva împotriva ta, să-l aduci la mine și nu se va mai atinge de tine.” 11Ea a zis: „Să-și aducă aminte împăratul de Domnul Dumnezeul tău, pentru ca răzbunătorul sângelui
să nu mărească prăpădul și să nu mi se nimicească fiul!” Și el a zis: „Viu este
Domnul că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ!” 12Femeia a zis: „Dă voie roabei tale să spună o vorbă domnului meu, împăratul.” Și el a zis: „Vorbește!” 13Femeia a zis: „Pentru ce gândești tu astfel cu privire la poporul
lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele împăratului că împăratul este ca și vinovat când nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a
izgonit? 14Trebuie negreșit să murim
și vom fi ca niște ape vărsate pe pământ, care nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viaţa, ci dorește
ca fugarul să nu rămână izgonit dinaintea Lui. 15Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnul meu, am venit pentru că poporul m-a înspăimântat. Și roaba ta a zis: ‘Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce va zice roaba sa.’ 16Da, împăratul va asculta pe roaba sa ca să scape din mâna celor ce caută să ne nimicească, pe mine și pe fiul meu, din moștenirea lui Dumnezeu. 17Roaba ta a zis: ‘Cuvântul domnului meu, împăratul, să-mi dea odihnă. Căci domnul meu, împăratul, este ca un înger
al lui Dumnezeu, gata să audă binele și răul.’ Și Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine.” 18Împăratul a răspuns și a zis femeii: „Nu-mi ascunde ce te voi întreba.” Și femeia a zis: „Să vorbească domnul meu, împăratul!” 19Împăratul a zis atunci: „Oare mâna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?” Și femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, împărate, domnul meu, că nu este cu putinţă nicio abatere, nici la dreapta, nici la stânga, de la tot ce a zis domnul meu, împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit și a pus în
gura roabei tale toate aceste cuvinte. 20Ca să dea o altă înfăţișare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atât de înţelept
ca și un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pământ.”
Absalom este iertat și adus înapoi
21Împăratul a zis lui Ioab: „Iată, vreau să fac lucrul acesta; du-te dar de adu înapoi pe tânărul Absalom.” 22Ioab a căzut cu faţa la pământ, s-a închinat și a binecuvântat pe împăratul. Apoi a zis: „Robul tău cunoaște azi că am căpătat trecere înaintea ta, împărate, domnul meu, fiindcă împăratul lucrează după cuvântul robului său.” 23Ioab s-a sculat, a plecat în Gheșur
și a adus pe Absalom înapoi la Ierusalim. 24Dar împăratul a zis: „Să se ducă în casa lui și să nu-mi vadă
faţa.” Și Absalom s-a dus în casa lui și n-a văzut faţa împăratului. 25Nu era om în tot Israelul așa de vestit ca Absalom în privinţa frumuseţii lui; din talpa
piciorului până în creștetul capului n-avea niciun cusur. 26Când își tundea capul – și-l tundea în fiecare an, pentru că părul îi era greu – greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după greutatea împăratului. 27Lui Absalom i s-au născut
trei fii și o fiică, numită Tamar, care era o femeie frumoasă la chip. 28Absalom a locuit doi ani la Ierusalim fără să vadă
faţa împăratului. 29Apoi a chemat pe Ioab să-l trimită la împărat, dar Ioab n-a voit să vină la el. L-a chemat a doua oară, și Ioab tot n-a vrut să vină. 30Absalom a zis atunci slujitorilor lui: „Vedeţi, ogorul lui Ioab este lângă al meu; are orz pe el; duceţi-vă și puneţi-i foc.” Și slujitorii lui Absalom au pus foc câmpului. 31Ioab s-a sculat și s-a dus la Absalom acasă. Și i-a zis: „Pentru ce au pus slujitorii tăi foc câmpului meu?” 32Absalom a răspuns lui Ioab: „Iată, ţi-am trimis vorbă și ţi-am zis: ‘Vino aici și te voi trimite la împărat să-i spui: «Pentru ce m-am întors din Gheșur? Ar fi fost mai bine pentru mine să fiu și acum acolo.» Doresc acum să văd faţa împăratului și, dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare.’” 33Ioab s-a dus la împărat și i-a spus lucrul acesta. Și împăratul a chemat pe Absalom, care a venit la el și s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. Împăratul a sărutat
45:15Luca 15:20
pe Absalom.
Răscoala lui Absalom
151După
aceea, Absalom și-a pregătit care și cai și cincizeci de oameni care
alergau înaintea lui. 2Se scula dis-de-dimineaţă și stătea la marginea drumului, la poartă. Și ori de câte ori avea cineva vreo neînţelegere și se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema și zicea: „Din ce cetate ești?” După ce-i răspundea: „Sunt din cutare seminţie a lui Israel”, 3Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună și dreaptă, dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.” 4Absalom zicea: „De
m-ar pune pe mine judecător în ţară! Orice om care ar avea o neînţelegere și o judecată ar veni la mine, și i-aș face dreptate.” 5Și, când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca și-l săruta. 6Absalom se purta așa cu toţi aceia din Israel care se duceau la împărat să ceară dreptate. Și Absalom câștiga
inima oamenilor lui Israel. 7După trecere de patruzeci15:7 Sau: patru. de ani, Absalom a zis împăratului: „Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruinţă pe care am făcut-o Domnului. 8Căci robul
tău a făcut o juruinţă
, când
locuiam la Gheșur, în Siria, și am zis: Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului.” 9Împăratul i-a zis: „Du-te în pace.” Absalom s-a sculat și a plecat la Hebron. 10Absalom a trimis iscoade în toate seminţiile lui Israel să spună: „Când veţi auzi sunetul trâmbiţei, să ziceţi: ‘Absalom s-a făcut împărat la Hebron!’” 11Două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiţi
16:3,5
, au însoţit pe Absalom, și l-au însoţit în prostia
lor fără să știe nimic. 12Pe când aducea Absalom jertfele, a trimis în cetatea Ghilo după Ahitofel Ghilonitul
, sfetnicul
55:12-14
lui David. Uneltirea căpăta putere și poporul se îndrepta în număr tot mai mare
de partea lui Absalom.
Fuga lui David
13Cineva a venit și a dat de știre lui David și a zis: „Inima
oamenilor lui Israel s-a întors spre Absalom.” 14Și David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: „Sculaţi-vă să fugim
, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiţi-vă de plecare, altfel, nu va întârzia să ne ajungă și va arunca nenorocirea peste noi și va trece cetatea prin ascuţișul sabiei.” 15Slujitorii împăratului i-au zis: „Slujitorii tăi vor face tot ce va voi domnul nostru, împăratul.” 16Împăratul
a ieșit, și toată casa lui mergea după el, și a lăsat zece
ţiitoare pentru paza casei. 17Împăratul a ieșit astfel și tot poporul îl urma. Și s-au oprit la cea din urmă casă. 18Toţi slujitorii lui, toţi cheretiţii
și toţi peletiţii au trecut alături de el și toţi gatiţii, în număr de șase sute de oameni, veniţi din Gat după el, au trecut înaintea împăratului. 19Împăratul a zis lui Itai
din Gat: „Pentru ce să vii și tu cu noi? Întoarce-te și rămâi cu împăratul, căci ești străin și ai fost luat chiar din ţara ta. 20De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești cu noi încoace și încolo, când nici eu însumi nu știu unde
mă duc! Întoarce-te și ia și pe fraţii tăi cu tine. Domnul să se poarte cu tine cu bunătate și credincioșie!” 21Itai a răspuns împăratului și a zis: „Viu
18:24
este Domnul și viu este domnul meu, împăratul, că în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi și robul tău.” 22David a zis atunci lui Itai: „Du-te și treci!” Și Itai din Gat a trecut înainte, cu toţi oamenii lui și toţi copiii care erau cu el. 23Tot ţinutul plângea și scotea ţipete mari la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi și el pârâul Chedron și tot poporul a apucat pe drumul care duce în
pustie. 24Ţadoc era și el acolo și, cu el, toţi leviţii, ducând
chivotul legământului lui Dumnezeu, și au așezat jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieșit din cetate. 25Împăratul a zis lui Ţadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi
și mă va face să văd chivotul și locașul lui. 26Dar dacă va zice: ‘Nu-mi place
de tine’, iată-mă, să facă ce va crede cu
mine.” 27Împăratul a mai zis preotului Ţadoc: „Înţelegi? Întoarce-te
în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaţ și cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii
ai voștri. 28Vedeţi, voi aștepta
în câmpiile pustiei până ce-mi vor veni vești din partea voastră.” 29Astfel, Ţadoc și Abiatar au dus înapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim și au rămas acolo. 30David a suit dealul măslinilor. Suia plângând și cu capul
acoperit și mergea cu picioarele goale
, și toţi cei ce erau cu el și-au acoperit
și ei capul și suiau plângând
. 31Au venit și au spus lui David: „Ahitofel
55:12
este împreună cu Absalom printre uneltitori.” Și David a zis: „Doamne, nimicește
sfaturile lui Ahitofel!” 32Când a ajuns David pe vârf, unde s-a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că Hușai, Architul, a venit înaintea lui, cu haina sfâșiată
și capul acoperit cu ţărână. 33David i-a zis: „Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o
povară. 34Dimpotrivă, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel dacă te vei întoarce în cetate și vei zice lui Absalom: ‘Împărate, eu voi fi robul
tău; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sunt robul tău.’ 35Preoţii Ţadoc și Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa împăratului spune
preoţilor Ţadoc și Abiatar. 36Și fiindcă ei au acolo la
ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, și pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei îmi veţi trimite tot ce veţi afla.” 37Hușai, prietenul
lui David, s-a întors dar în cetate. Și Absalom
a intrat în Ierusalim.
