Ţiba înnegrește pe Mefiboșet
161Când
trecuse David puţin de vârf, iată că Ţiba
, slujitorul lui Mefiboșet, a venit înaintea lui cu doi măgari înșeuaţi, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară și un burduf cu vin. 2Împăratul a zis lui Ţiba: „Ce vrei să faci cu acestea?” Și Ţiba a răspuns: „Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie, pâinile și roadele de vară sunt pentru hrana tinerilor și vinul, pentru potolirea setei celor
ce vor fi obosiţi în pustie.” 3Împăratul a zis: „Unde este fiul stăpânului tău?” Și
Ţiba a răspuns împăratului: „Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: ‘Astăzi, casa lui Israel îmi va da înapoi împărăţia tatălui meu.’” 4Împăratul
a zis lui Ţiba: „Tot ce este al lui Mefiboșet este al tău.” Și Ţiba a zis: „Mă închin cu plecăciune! Să capăt trecere înaintea ta, împărate, domnul meu!”
Șimei blestemă
5David ajunsese până la Bahurim. Și de acolo a ieșit un om din familia și din casa lui Saul, numit Șimei
, fiul lui Ghera. El înainta blestemând 6și a aruncat cu pietre după David și după toţi slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul și toţi vitejii stăteau la dreapta și la stânga împăratului. 7Șimei vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om
al sângelui, om rău! 8Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa
pentru tot sângele
casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, și Domnul a dat împărăţia în mâinile fiului tău Absalom, și iată-te nenorocit, căci ești un om al sângelui!” 9Atunci, Abișai, fiul Ţeruiei, a zis împăratului: „Pentru ce blestemă
acest câine
mort pe domnul meu, împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.” 10Dar împăratul a zis: „Ce
aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă blestemă, înseamnă că Domnul
i-a zis: ‘Blestemă pe David!’ Cine-i
va zice dar: ‘Pentru ce faci așa?’” 11Și David a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu
, care
a ieșit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa, cu cât mai mult beniamitul acesta! Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. 12Poate că Domnul Se va uita la necazul meu și-mi va
face bine în locul blestemelor de azi.” 13David și oamenii lui și-au văzut de drum. Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, și, mergând, blestema, arunca cu pietre împotriva lui și vântura praf. 14Împăratul și tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim și acolo s-au odihnit.
Hușai la Absalom
15Absalom
și tot poporul, bărbaţii lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era și el cu Absalom. 16Când a ajuns Hușai, Architul, prietenul
lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!” 17Și Absalom a zis lui Hușai: „Iată cât de mult ţii tu la prietenul tău! Pentru ce nu
te-ai dus cu prietenul tău?” 18Hușai a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul și tot poporul acesta și toţi bărbaţii lui Israel și cu el vreau să rămân. 19De altfel, cui
îi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, așa îţi voi sluji și ţie.”
Absalom ascultă de Ahitofel
20Absalom a zis lui Ahitofel: „Sfătuiţi-vă împreună. Ce avem de făcut?” 21Și Ahitofel a zis lui Absalom: „Intră la ţiitoarele
pe care le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel tot Israelul va ști că te-ai făcut urât
tatălui tău și mâinile tuturor
celor ce sunt cu tine se vor întări.” 22Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiș, și Absalom a intrat la ţiitoarele tatălui său, în faţa întregului
Israel. 23Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atâta putere ca și când ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu. Tot așa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru
David, fie pentru Absalom.