Răscoala lui Absalom
151După
aceea, Absalom și-a pregătit care și cai și cincizeci de oameni care
alergau înaintea lui. 2Se scula dis-de-dimineaţă și stătea la marginea drumului, la poartă. Și ori de câte ori avea cineva vreo neînţelegere și se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema și zicea: „Din ce cetate ești?” După ce-i răspundea: „Sunt din cutare seminţie a lui Israel”, 3Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună și dreaptă, dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.” 4Absalom zicea: „De
m-ar pune pe mine judecător în ţară! Orice om care ar avea o neînţelegere și o judecată ar veni la mine, și i-aș face dreptate.” 5Și, când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca și-l săruta. 6Absalom se purta așa cu toţi aceia din Israel care se duceau la împărat să ceară dreptate. Și Absalom câștiga
inima oamenilor lui Israel. 7După trecere de patruzeci15:7 Sau: patru. de ani, Absalom a zis împăratului: „Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruinţă pe care am făcut-o Domnului. 8Căci robul
tău a făcut o juruinţă
, când
locuiam la Gheșur, în Siria, și am zis: Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului.” 9Împăratul i-a zis: „Du-te în pace.” Absalom s-a sculat și a plecat la Hebron. 10Absalom a trimis iscoade în toate seminţiile lui Israel să spună: „Când veţi auzi sunetul trâmbiţei, să ziceţi: ‘Absalom s-a făcut împărat la Hebron!’” 11Două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiţi
16:3,5
, au însoţit pe Absalom, și l-au însoţit în prostia
lor fără să știe nimic. 12Pe când aducea Absalom jertfele, a trimis în cetatea Ghilo după Ahitofel Ghilonitul
, sfetnicul
55:12-14
lui David. Uneltirea căpăta putere și poporul se îndrepta în număr tot mai mare
de partea lui Absalom.
Fuga lui David
13Cineva a venit și a dat de știre lui David și a zis: „Inima
oamenilor lui Israel s-a întors spre Absalom.” 14Și David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: „Sculaţi-vă să fugim
, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiţi-vă de plecare, altfel, nu va întârzia să ne ajungă și va arunca nenorocirea peste noi și va trece cetatea prin ascuţișul sabiei.” 15Slujitorii împăratului i-au zis: „Slujitorii tăi vor face tot ce va voi domnul nostru, împăratul.” 16Împăratul
a ieșit, și toată casa lui mergea după el, și a lăsat zece
ţiitoare pentru paza casei. 17Împăratul a ieșit astfel și tot poporul îl urma. Și s-au oprit la cea din urmă casă. 18Toţi slujitorii lui, toţi cheretiţii
și toţi peletiţii au trecut alături de el și toţi gatiţii, în număr de șase sute de oameni, veniţi din Gat după el, au trecut înaintea împăratului. 19Împăratul a zis lui Itai
din Gat: „Pentru ce să vii și tu cu noi? Întoarce-te și rămâi cu împăratul, căci ești străin și ai fost luat chiar din ţara ta. 20De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești cu noi încoace și încolo, când nici eu însumi nu știu unde
mă duc! Întoarce-te și ia și pe fraţii tăi cu tine. Domnul să se poarte cu tine cu bunătate și credincioșie!” 21Itai a răspuns împăratului și a zis: „Viu
18:24
este Domnul și viu este domnul meu, împăratul, că în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi și robul tău.” 22David a zis atunci lui Itai: „Du-te și treci!” Și Itai din Gat a trecut înainte, cu toţi oamenii lui și toţi copiii care erau cu el. 23Tot ţinutul plângea și scotea ţipete mari la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi și el pârâul Chedron și tot poporul a apucat pe drumul care duce în
pustie. 24Ţadoc era și el acolo și, cu el, toţi leviţii, ducând
chivotul legământului lui Dumnezeu, și au așezat jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieșit din cetate. 25Împăratul a zis lui Ţadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi
și mă va face să văd chivotul și locașul lui. 26Dar dacă va zice: ‘Nu-mi place
de tine’, iată-mă, să facă ce va crede cu
mine.” 27Împăratul a mai zis preotului Ţadoc: „Înţelegi? Întoarce-te
în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaţ și cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii
ai voștri. 28Vedeţi, voi aștepta
în câmpiile pustiei până ce-mi vor veni vești din partea voastră.” 29Astfel, Ţadoc și Abiatar au dus înapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim și au rămas acolo. 30David a suit dealul măslinilor. Suia plângând și cu capul
acoperit și mergea cu picioarele goale
, și toţi cei ce erau cu el și-au acoperit
și ei capul și suiau plângând
. 31Au venit și au spus lui David: „Ahitofel
55:12
este împreună cu Absalom printre uneltitori.” Și David a zis: „Doamne, nimicește
sfaturile lui Ahitofel!” 32Când a ajuns David pe vârf, unde s-a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că Hușai, Architul, a venit înaintea lui, cu haina sfâșiată
și capul acoperit cu ţărână. 33David i-a zis: „Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o
povară. 34Dimpotrivă, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel dacă te vei întoarce în cetate și vei zice lui Absalom: ‘Împărate, eu voi fi robul
tău; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sunt robul tău.’ 35Preoţii Ţadoc și Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa împăratului spune
preoţilor Ţadoc și Abiatar. 36Și fiindcă ei au acolo la
ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, și pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei îmi veţi trimite tot ce veţi afla.” 37Hușai, prietenul
lui David, s-a întors dar în cetate. Și Absalom
a intrat în Ierusalim.
Ţiba înnegrește pe Mefiboșet
161Când
trecuse David puţin de vârf, iată că Ţiba
, slujitorul lui Mefiboșet, a venit înaintea lui cu doi măgari înșeuaţi, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară și un burduf cu vin. 2Împăratul a zis lui Ţiba: „Ce vrei să faci cu acestea?” Și Ţiba a răspuns: „Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie, pâinile și roadele de vară sunt pentru hrana tinerilor și vinul, pentru potolirea setei celor
ce vor fi obosiţi în pustie.” 3Împăratul a zis: „Unde este fiul stăpânului tău?” Și
Ţiba a răspuns împăratului: „Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: ‘Astăzi, casa lui Israel îmi va da înapoi împărăţia tatălui meu.’” 4Împăratul
a zis lui Ţiba: „Tot ce este al lui Mefiboșet este al tău.” Și Ţiba a zis: „Mă închin cu plecăciune! Să capăt trecere înaintea ta, împărate, domnul meu!”
Șimei blestemă
5David ajunsese până la Bahurim. Și de acolo a ieșit un om din familia și din casa lui Saul, numit Șimei
, fiul lui Ghera. El înainta blestemând 6și a aruncat cu pietre după David și după toţi slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul și toţi vitejii stăteau la dreapta și la stânga împăratului. 7Șimei vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om
al sângelui, om rău! 8Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa
pentru tot sângele
casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, și Domnul a dat împărăţia în mâinile fiului tău Absalom, și iată-te nenorocit, căci ești un om al sângelui!” 9Atunci, Abișai, fiul Ţeruiei, a zis împăratului: „Pentru ce blestemă
acest câine
mort pe domnul meu, împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.” 10Dar împăratul a zis: „Ce
aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă blestemă, înseamnă că Domnul
i-a zis: ‘Blestemă pe David!’ Cine-i
va zice dar: ‘Pentru ce faci așa?’” 11Și David a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu
, care
a ieșit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa, cu cât mai mult beniamitul acesta! Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. 12Poate că Domnul Se va uita la necazul meu și-mi va
face bine în locul blestemelor de azi.” 13David și oamenii lui și-au văzut de drum. Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, și, mergând, blestema, arunca cu pietre împotriva lui și vântura praf. 14Împăratul și tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim și acolo s-au odihnit.
Hușai la Absalom
15Absalom
și tot poporul, bărbaţii lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era și el cu Absalom. 16Când a ajuns Hușai, Architul, prietenul
lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!” 17Și Absalom a zis lui Hușai: „Iată cât de mult ţii tu la prietenul tău! Pentru ce nu
te-ai dus cu prietenul tău?” 18Hușai a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul și tot poporul acesta și toţi bărbaţii lui Israel și cu el vreau să rămân. 19De altfel, cui
îi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, așa îţi voi sluji și ţie.”
Absalom ascultă de Ahitofel
20Absalom a zis lui Ahitofel: „Sfătuiţi-vă împreună. Ce avem de făcut?” 21Și Ahitofel a zis lui Absalom: „Intră la ţiitoarele
pe care le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel tot Israelul va ști că te-ai făcut urât
tatălui tău și mâinile tuturor
celor ce sunt cu tine se vor întări.” 22Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiș, și Absalom a intrat la ţiitoarele tatălui său, în faţa întregului
Israel. 23Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atâta putere ca și când ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu. Tot așa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru
David, fie pentru Absalom.
Sfatul lui Ahitofel zădărnicit de Hușai
171Ahitofel a zis lui Absalom: „Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mă voi scula și voi urmări pe David chiar în noaptea aceasta. 2Îl voi lua pe neașteptate, când va fi obosit
și va avea mâinile slăbite, îl voi înspăimânta și tot poporul care este cu el va fugi. Voi lovi numai pe împărat
3și voi aduce înapoi la tine pe tot poporul; moartea omului pe care-l urmărești va face ca toţi să se întoarcă și tot poporul va fi în pace.” 4Cuvintele acestea au plăcut lui Absalom și tuturor bătrânilor lui Israel. 5Dar Absalom a zis: „Chemaţi și pe Hușai, Architul, și să auzim și ce va zice el.” 6Hușai a venit la Absalom, și Absalom i-a zis: „Iată cum a vorbit Ahitofel. Trebuie să facem ce a zis el sau nu? Spune tu!” 7Hușai a răspuns lui Absalom: „De data aceasta, sfatul pe care ţi l-a dat Ahitofel nu este bun.” 8Și Hușai a zis: „Tu cunoști vitejia tatălui tău și a oamenilor lui; sunt înfuriaţi ca o ursoaică
de pe câmp căreia i s-au răpit puii. Tatăl tău este un om de război și nu va petrece noaptea cu poporul; 9iată, acum stă ascuns în vreo groapă sau în vreun alt loc. Și dacă, de la început, vor cădea unii sub loviturile lor, se va auzi îndată și se va zice: ‘Poporul care urma pe Absalom a fost înfrânt!’ 10Atunci, cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu, se va înspăimânta
, căci tot Israelul știe că tatăl tău este un viteaz și că are niște viteji cu el. 11Sfatul meu este dar ca tot Israelul să se strângă la tine, de la Dan
până la Beer-Șeba, o mulţime ca nisipul
de pe marginea mării. Și tu însuţi să mergi la luptă. 12Dacă vom ajunge la el în vreun loc unde l-am găsi, vom cădea peste el cum cade roua pe pământ, și nu va scăpa niciunul, nici el, nici vreunul din oamenii care sunt cu el. 13Dacă va fugi într-o cetate, tot Israelul va duce funii la cetatea aceea și o vom trage în pârâu până când nu va mai rămâne nicio piatră în ea.” 14Absalom și toţi oamenii lui Israel au zis: „Sfatul lui Hușai, Architul, este mai bun decât sfatul lui Ahitofel.” Dar Domnul
hotărâse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom.
Moartea lui Ahitofel
15Hușai
a zis preoţilor Ţadoc și Abiatar: „Ahitofel a dat cutare și cutare sfat lui Absalom și bătrânilor lui Israel, și eu i-am sfătuit cutare și cutare lucru. 16Acum trimiteţi îndată știre lui David și spuneţi-i: ‘Nu sta noaptea în câmpiile
pustiei, ci du-te mai departe, ca nu cumva împăratul și tot poporul care este cu el să fie în primejdie să piară.’” 17Ionatan
și Ahimaaţ stăteau lângă fântâna Roguel
18:16
. Slujnica venea și le aducea știri, iar ei se duceau să dea de veste împăratului David, căci nu îndrăzneau să se arate și să intre în cetate. 18Dar odată i-a zărit un tânăr și a spus lui Absalom. Ei au plecat amândoi în grabă și au ajuns la Bahurim
, la casa unui om care avea o fântână în curte, și s-au coborât în ea. 19Femeia
a luat o învelitoare, a întins-o peste gura fântânii și a împrăștiat urluială pe ea, ca să nu dea nimic de bănuit. 20Slujitorii lui Absalom au intrat în casă la femeia aceasta și au zis: „Unde sunt Ahimaaţ și Ionatan?” Femeia
le-a răspuns: „Au trecut pârâul.” Au căutat și, negăsindu-i, s-au întors la Ierusalim. 21După plecarea lor, Ahimaaţ și Ionatan au ieșit din fântână și s-au dus să dea de știre împăratului David. Au zis lui David: „Sculaţi-vă
și grăbiţi-vă de treceţi apa, căci Ahitofel a plănuit cutare și cutare lucru împotriva voastră.” 22David și tot poporul care era cu el s-au sculat și au trecut Iordanul; când se lumina de ziuă, nu rămăsese niciunul care să nu fi trecut Iordanul. 23Ahitofel, când a văzut că sfatul lui n-a fost urmat, a pus șaua pe măgar și a plecat acasă, în cetatea
lui. Și-a pus casa în rânduială și s-a spânzurat
. Când a murit, l-au îngropat în mormântul tatălui său.
David la Mahanaim
24David ajunsese la Mahanaim
când a trecut Absalom Iordanul, însoţit de toţi bărbaţii lui Israel. 25Absalom a pus pe Amasa în fruntea oștirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui om numit Itra, Israelitul, care intrase la Abigal
, fata lui Nahaș și sora Ţeruiei, mama lui Ioab. 26Israel și Absalom au tăbărât în ţara Galaadului. 27Când a ajuns David la Mahanaim, Șobi
, fiul lui Nahaș, din Raba fiilor lui Amon, Machir
, fiul lui Amiel, din Lodebar, și Barzilai
, Galaaditul, din Roghelim, 28au adus paturi, lighene, vase de pământ, grâu, orz, făină, grâu prăjit, bob, linte, uscături, 29miere, unt, oi și brânză de vacă. Au adus aceste lucruri lui David și poporului care era cu el, ca să mănânce, căci ziceau: „Poporul acesta trebuie să fi suferit de foame, de oboseală și de sete, în pustie
.”
