Jalea împăratului
191Au venit și au spus lui Ioab: „Iată că împăratul plânge și se jelește din pricina lui Absalom.” 2Și, în ziua aceea, biruinţa s-a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea, poporul auzea zicându-se: „Împăratul este mâhnit din pricina fiului său.” 3În aceeași zi, poporul a intrat în cetate
pe furiș, ca niște oameni rușinaţi că au fugit din luptă. 4Împăratul își acoperise
faţa și striga în gura mare: „Fiul
meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!” 5Ioab a intrat în odaia unde era împăratul și a zis: „Tu acoperi azi de rușine faţa tuturor slujitorilor tăi, care au scăpat azi viaţa ta, a fiilor tăi și a fetelor tale, a nevestelor tale și a ţiitoarelor tale. 6Tu iubești pe cei ce te urăsc și urăști pe cei ce te iubesc, căci arăţi azi că pentru tine nu sunt nici căpetenii, nici slujitori; și văd acum că, dacă ar trăi Absalom și noi toţi am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ţi-ar fi plăcut. 7Scoală-te dar, ieși și vorbește după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieși să te arăţi, nu va rămâne un om cu tine în noaptea aceasta, și aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decât toate nenorocirile care ţi s-au întâmplat din tinereţe până acum.” 8Atunci, împăratul s-a sculat și a șezut la poartă. Au spus la tot poporul: „Iată că împăratul stă la poartă.” Și tot poporul a venit înaintea împăratului.
Întoarcerea împăratului la Ierusalim
Însă Israel fugise, fiecare în cortul lui. 9Și în toate seminţiile lui Israel, tot poporul se certa zicând: „Împăratul ne-a izbăvit din mâna vrăjmașilor noștri, el ne-a scăpat din mâna filistenilor, și acum a trebuit să fugă
din ţară dinaintea lui Absalom. 10Și Absalom, pe care-l unsesem să domnească peste noi, a murit în bătălie. De ce nu puneţi o vorbă pentru întoarcerea împăratului?” 11La rândul său, împăratul David a trimis să spună preoţilor Ţadoc și Abiatar: „Vorbiţi bătrânilor lui Iuda și spuneţi-le: ‘Pentru ce aţi fi voi cei din urmă pentru întoarcerea împăratului în casa lui? (Căci ce se spunea în tot Israelul ajunsese până la împărat.) 12Voi sunteţi fraţii mei, sunteţi os
din oasele mele și carne din carnea mea. Pentru ce aţi fi voi cei din urmă pentru aducerea împăratului înapoi?’ 13Și lui Amasa
spuneţi-i așa: ‘Nu ești tu oare os din oasele mele și carne din carnea mea? Să mă pedepsească
Dumnezeu cu toată asprimea dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna căpetenia oștirii în locul lui Ioab!’” 14David a înmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parcă ar fi fost un singur
om, și au trimis să spună împăratului: „Întoarce-te, tu și toţi slujitorii tăi.” 15Împăratul s-a întors și a ajuns până la Iordan. Și Iuda s-a dus la Ghilgal
, ca să iasă înaintea împăratului și să-l facă să treacă Iordanul.
Bunătatea lui David faţă de Șimei
16Șimei
, fiul lui Ghera, Beniamitul, care era din Bahurim, s-a grăbit să se coboare cu cei din Iuda înaintea împăratului David. 17Avea cu el o mie de oameni din Beniamin și pe Ţiba
, mai-marele casei lui Saul, și pe cei cincisprezece fii și pe cei douăzeci de robi ai lui Ţiba. Au trecut Iordanul în faţa împăratului. 18Luntrea pusă la îndemâna împăratului tocmai pornise ca să-i treacă și casa dincolo; și în clipa când era să treacă împăratul Iordanul, Șimei, fiul lui Ghera, s-a închinat înaintea lui. 19Și a zis împăratului: „Să nu ţină seamă
domnul meu de nelegiuirea mea
, să uite că robul tău l-a ocărât în ziua când împăratul, domnul meu, ieșea din Ierusalim și să nu ţină seamă
împăratul de lucrul acesta! 20Căci robul tău mărturisește că a păcătuit. Și iată, vin astăzi, cel dintâi din toată casa lui Iosif
, înaintea împăratului, domnul meu.” 21Atunci, Abișai, fiul Ţeruiei, a luat cuvântul și a zis: „Nu trebuie oare să moară Șimei pentru că a blestemat
pe unsul Domnului?” 22Dar David a zis: „Ce
am eu cu voi, fiii Ţeruiei, și pentru ce vă arătaţi astăzi potrivnicii mei? Astăzi să se omoare
oare vreun om în Israel? Nu știu eu că împărăţesc azi peste Israel?” 23Și împăratul
a zis lui Șimei: „Nu vei muri!” Împăratul i-a jurat că nu-l va omorî.
Bunătatea lui David faţă de Mefiboșet
24Mefiboșet
, fiul lui Saul, s-a coborât și el înaintea împăratului. Nu-și îngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-și spălase hainele din ziua când plecase împăratul până în ziua când se întorcea în pace. 25Când s-a dus înaintea împăratului la Ierusalim, împăratul i-a zis: „Pentru ce n-ai venit
cu mine, Mefiboșet?” 26Și el a răspuns: „Împărate, domnul meu, slujitorul meu m-a înșelat, căci robul tău, care este olog, zisese: ‘Voi pune șaua pe măgar, voi încăleca pe el și voi merge cu împăratul.’ 27Și el a
înnegrit pe robul tău la domnul meu, împăratul. Dar domnul meu
, împăratul, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede. 28Căci toţi cei din casa tatălui meu au fost niște oameni vrednici de moarte înaintea împăratului, domnul meu, și totuși
tu ai pus pe robul tău în rândul celor ce mănâncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu și ce am să cer eu împăratului?” 29Împăratul i-a zis: „Ce mai vorbești atâta? Am spus: ‘Tu și Ţiba veţi împărţi pământurile.’” 30Și Mefiboșet a zis împăratului: „Să ia chiar totul, căci împăratul, domnul meu, se întoarce în pace acasă.”
Mulţumirea lui David faţă de Barzilai
31Barzilai
, Galaaditul, s-a coborât din Roghelim și a trecut Iordanul împreună cu împăratul, ca să-l petreacă până dincolo de Iordan. 32Barzilai era foarte bătrân, în vârstă de optzeci de ani. El îngrijise
de împărat în timpul șederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat. 33Împăratul a zis lui Barzilai: „Vino cu mine, și te voi hrăni la mine, în Ierusalim.” 34Dar Barzilai a răspuns împăratului: „Câţi ani voi mai trăi, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim? 35Eu sunt astăzi în vârstă de optzeci de ani
. Pot eu să mai cunosc ce este bun și ce este rău? Poate robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănâncă și bea? Pot eu să mai aud glasul cântăreţilor și cântăreţelor? Și pentru ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, împăratul? 36Robul tău va merge puţin dincolo de Iordan cu împăratul. De altfel, pentru ce mi-ar face împăratul această binefacere? 37Să se întoarcă robul tău și să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu și al mamei mele! Dar iată că robul tău Chimham
va trece cu împăratul, domnul meu; fă ce vei crede pentru el.” 38Împăratul a zis: „Chimham să treacă împreună cu mine și voi face pentru el ce vei vrea; tot ce vei dori de la mine, îţi voi da!” 39După ce tot poporul a trecut Iordanul și după ce l-a trecut și împăratul, împăratul l-a sărutat
pe Barzilai și l-a binecuvântat. Și Barzilai s-a întors acasă. 40Împăratul s-a îndreptat spre Ghilgal, însoţit de Chimham. Tot poporul lui Iuda și jumătate din poporul lui Israel petrecuseră pe împărat dincolo de Iordan. 41Dar toţi bărbaţii lui Israel au venit la împărat și i-au zis: „Pentru ce te-au furat fraţii noștri, bărbaţii lui Iuda, și au trecut
pe împărat peste Iordan, împreună cu casa lui și cu toţi oamenii lui David?” 42Toţi bărbaţii lui Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel: „Fiindcă împăratul ne este
rudă. Și ce aţi găsit aici, ca să vă mâniaţi? Am trăit noi pe cheltuiala împăratului? Ne-a făcut el daruri?” 43Și bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda: „Împăratul este de zece ori mai mult al nostru și chiar la David avem mai mult drept decât voi. Pentru ce ne-aţi nesocotit? N-am fost noi cei dintâi care am spus să se întoarcă împăratul nostru?” Și bărbaţii lui Iuda au vorbit
12:1
cu mai multă asprime decât bărbaţii lui Israel.
Ioab omoară pe Amasa
201Acolo era un om de nimic, numit Șeba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din trâmbiţă și a zis: „Noi
n-avem nicio parte cu David, nicio moștenire cu fiul lui Isai! Fiecare
la cortul său, Israele!” 2Și toţi bărbaţii lui Israel s-au depărtat de David și au urmat pe Șeba, fiul lui Bicri. Dar bărbaţii lui Iuda au rămas credincioși împăratului lor și l-au însoţit de la Iordan până la Ierusalim. 3David a intrat iarăși în casa lui, la Ierusalim. Împăratul a luat cele zece ţiitoare
pe care le lăsase pentru paza casei și le-a pus într-o casă sub pază; a îngrijit de ele, dar n-a intrat la ele. Și au fost închise până în ziua morţii lor, trăind în văduvie. 4Împăratul a zis lui Amasa: „Cheamă-mi
peste trei zile pe bărbaţii lui Iuda, și tu să fii de faţă aici.” 5Amasa a plecat să cheme pe Iuda, dar a zăbovit peste vremea pe care i-o hotărâse împăratul. 6David a zis atunci lui Abișai: „Șeba, fiul lui Bicri, ne va face acum mai mult rău decât Absalom. Ia tu însuţi pe slujitorii
stăpânului tău și urmărește-l, ca nu cumva să găsească cetăţi întărite și să se ascundă dinaintea noastră.” 7Și Abișai a plecat, urmat de oamenii lui Ioab, de cheretiţi
și de peletiţi, și de toţi vitejii; au ieșit din Ierusalim ca să urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri. 8Când au fost lângă piatra cea mare care este la Gabaon, Amasa a ajuns înaintea lor. Ioab era încins cu o sabie pe deasupra hainelor de război cu care era îmbrăcat; ea era legată la coapsă și stătea în teacă și, când a înaintat Ioab, sabia a alunecat. 9Ioab a zis lui Amasa: „Ești sănătos, frate?” Și, cu mâna dreaptă, a apucat
pe Amasa de barbă să-l sărute. 10Amasa n-a luat seama la sabia care era în mâna lui Ioab, și Ioab l-a lovit
cu ea în
pântece și i-a vărsat măruntaiele pe pământ, fără să-i mai dea o a doua lovitură. Și Amasa a murit. Ioab și fratele său Abișai au urmărit pe Șeba, fiul lui Bicri. 11Un bărbat dintre oamenii lui Ioab a rămas lângă Amasa și zicea: „Cine vrea pe Ioab și cine este pentru David? Să urmeze pe Ioab!” 12Amasa se rostogolea în sânge în mijlocul drumului, și omul acela, văzând că tot poporul se oprește, a tras pe Amasa din drum, pe un câmp, și a aruncat o haină pe el când a văzut că toţi cei ce ajungeau lângă el se opreau. 13După ce a fost luat din drum, fiecare a urmat pe Ioab, ca să urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri.
Omorârea lui Șeba
14Ioab a străbătut toate seminţiile lui Israel înspre Abel-Bet-Maaca
și toţi bărbaţii de seamă s-au strâns și l-au urmat. 15Au venit și au împresurat pe Șeba în Abel-Bet-Maaca și au ridicat
împotriva cetăţii un val care atingea întăritura. Tot poporul care era cu Ioab săpa zidul ca să-l facă să cadă. 16Atunci, o femeie înţeleaptă a început să strige din cetate: „Ascultaţi, ascultaţi! Spuneţi, vă rog, lui Ioab: ‘Apropie-te până aici, căci vreau să-ţi vorbesc!’” 17El s-a apropiat de ea, și femeia a zis: „Tu ești Ioab?” El a răspuns: „Eu sunt.” Și ea i-a zis: „Ascultă vorbele roabei tale.” El i-a răspuns: „Ascult.” 18Și ea a zis: „Odinioară era obiceiul să se spună: ‘Să întrebăm în Abel!’ Și totul se isprăvea astfel. 19Eu sunt una din cetăţile liniștite și credincioase din Israel, și tu cauţi să pierzi o cetate care este o mamă în Israel! Pentru ce ai nimici tu moștenirea
Domnului?” 20Ioab a răspuns: „Departe, departe de mine gândul să nimicesc sau să dărâm! 21Nu este așa! Dar un om din muntele lui Efraim, numit Șeba, fiul lui Bicri, a ridicat mâna împotriva împăratului David; daţi-l încoace numai pe el, și mă voi depărta de cetate.” Femeia a zis lui Ioab: „Iată, capul lui îţi va fi aruncat peste zid.” 22Și femeia s-a dus și a înduplecat pe tot poporul cu înţelepciunea
ei; au tăiat capul lui Șeba, fiul lui Bicri, și l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din trâmbiţă; s-au împrăștiat de lângă cetate și fiecare s-a dus în cortul lui. Și Ioab s-a întors la Ierusalim, la împărat.
Dregătorii lui David
23Ioab
era mai-mare peste toată oștirea lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era în fruntea cheretiţilor și a peletiţilor; 24Adoram era mai-mare
peste dări; Iosafat
, fiul lui Ahilud, era scriitor (arhivar); 25Șeia era logofăt; Ţadoc
și Abiatar erau preoţi 26și Ira
din Iair era slujbaș de stat al lui David.
Foametea de trei ani
211Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a întrebat pe Domnul, și Domnul a zis: „Din pricina lui Saul și a casei lui sângeroase, pentru că a ucis pe gabaoniţi este foametea aceasta.” 2Împăratul a chemat pe gabaoniţi să le vorbească. (Gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămășiţă
a amoriţilor; copiii lui Israel se legaseră faţă de ei cu un jurământ, și totuși Saul voise să-i ucidă, în râvna lui pentru copiii lui Israel și Iuda.) 3David a zis gabaoniţilor: „Ce pot face eu pentru voi și cu ce să fac ispășire, ca să binecuvântaţi moștenirea
Domnului?” 4Gabaoniţii i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul și de la casa lui și nici nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.” Și împăratul a zis: „Ce voiţi dar să vă fac?” 5Ei au răspuns împăratului: „Fiindcă omul acela ne-a slăbit și își pusese de gând să ne nimicească, pentru ca să ne facă să pierim din tot ţinutul lui Israel, 6să ni se dea șapte bărbaţi din fiii lui și-i vom spânzura înaintea Domnului, la Ghibea
11:4
lui Saul, alesul
Domnului.” Și împăratul a zis: „Vi-i voi da.” 7Împăratul a cruţat pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul
20:8,15,42
23:18
pe care-l făcuseră între ei, înaintea Domnului, David și Ionatan, fiul lui Saul. 8Dar împăratul a luat pe cei doi fii pe care-i născuse lui Saul Riţpa
, fata lui Aiia, și anume: Armoni și Mefiboșet, și pe cei cinci fii pe care-i născuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai; 9i-a dat în mâinile gabaoniţilor, care i-au spânzurat pe munte, înaintea
Domnului. Toţi cei șapte au pierit împreună; au fost omorâţi în cele dintâi zile ale seceratului, la începutul seceratului orzurilor. 10Riţpa
, fata lui Aiia, a luat un sac și l-a întins sub ea, peste stâncă, de la începutul
seceratului până când a căzut peste ei ploaie din cer, și a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei și fiarele câmpului, în timpul nopţii. 11Au înștiinţat pe David despre ce făcuse Riţpa, fata lui Aiia, ţiitoarea lui Saul. 12Și David s-a dus și a luat oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan de la locuitorii din Iabesul Galaadului
, care le luaseră din piaţa Bet-Șan, unde îi spânzuraseră filistenii
când au bătut pe Saul la Ghilboa. 13A luat de acolo oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan și s-au strâns și oasele celor ce fuseseră spânzuraţi. 14Au îngropat oasele lui Saul și ale fiului său Ionatan în ţara lui Beniamin, la Ţela
, în mormântul lui Chis, tatăl lui Saul. Și au făcut tot ce poruncise împăratul.
După aceea, Dumnezeu
a fost potolit faţă de ţară.
Războiul împotriva filistenilor
15Filistenii au pornit iarăși cu război împotriva lui Israel. David s-a coborât cu slujitorii lui și a luptat împotriva filistenilor. David era obosit. 16Și Ișbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliţă în greutate de trei sute de sicli de aramă și era încins cu o sabie nouă. 17Abișai, fiul Ţeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci, oamenii lui David i-au jurat zicând: „Să
nu mai ieși cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina
15:4Ps. 132:17
lui Israel.” 18După aceea, a mai fost
o bătălie la Gob cu filistenii. Atunci, Sibecai
, Hușatitul, a omorât pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa. 19A mai fost o bătălie la Gob cu filistenii. Și Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim din Betleem, a omorât pe Goliat
din Gat, care avea o suliţă al cărei mâner era ca sulul de ţesut. 20A mai fost o bătălie la Gat
. Acolo era un om de statură înaltă, care avea șase degete la fiecare mână și la fiecare picior, în total douăzeci și patru, și care se trăgea tot din Rafa. 21El a batjocorit pe Israel, și Ionatan, fiul lui Șimea
, fratele lui David, l-a omorât. 22Acești patru
oameni erau copiii lui Rafa născuţi la Gat. Au pierit uciși de mâna lui David și de mâna slujitorilor lui.
