Foametea de trei ani
211Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a întrebat pe Domnul, și Domnul a zis: „Din pricina lui Saul și a casei lui sângeroase, pentru că a ucis pe gabaoniţi este foametea aceasta.” 2Împăratul a chemat pe gabaoniţi să le vorbească. (Gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămășiţă
a amoriţilor; copiii lui Israel se legaseră faţă de ei cu un jurământ, și totuși Saul voise să-i ucidă, în râvna lui pentru copiii lui Israel și Iuda.) 3David a zis gabaoniţilor: „Ce pot face eu pentru voi și cu ce să fac ispășire, ca să binecuvântaţi moștenirea
Domnului?” 4Gabaoniţii i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul și de la casa lui și nici nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.” Și împăratul a zis: „Ce voiţi dar să vă fac?” 5Ei au răspuns împăratului: „Fiindcă omul acela ne-a slăbit și își pusese de gând să ne nimicească, pentru ca să ne facă să pierim din tot ţinutul lui Israel, 6să ni se dea șapte bărbaţi din fiii lui și-i vom spânzura înaintea Domnului, la Ghibea
11:4
lui Saul, alesul
Domnului.” Și împăratul a zis: „Vi-i voi da.” 7Împăratul a cruţat pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul
20:8,15,42
23:18
pe care-l făcuseră între ei, înaintea Domnului, David și Ionatan, fiul lui Saul. 8Dar împăratul a luat pe cei doi fii pe care-i născuse lui Saul Riţpa
, fata lui Aiia, și anume: Armoni și Mefiboșet, și pe cei cinci fii pe care-i născuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai; 9i-a dat în mâinile gabaoniţilor, care i-au spânzurat pe munte, înaintea
Domnului. Toţi cei șapte au pierit împreună; au fost omorâţi în cele dintâi zile ale seceratului, la începutul seceratului orzurilor. 10Riţpa
, fata lui Aiia, a luat un sac și l-a întins sub ea, peste stâncă, de la începutul
seceratului până când a căzut peste ei ploaie din cer, și a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei și fiarele câmpului, în timpul nopţii. 11Au înștiinţat pe David despre ce făcuse Riţpa, fata lui Aiia, ţiitoarea lui Saul. 12Și David s-a dus și a luat oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan de la locuitorii din Iabesul Galaadului
, care le luaseră din piaţa Bet-Șan, unde îi spânzuraseră filistenii
când au bătut pe Saul la Ghilboa. 13A luat de acolo oasele lui Saul și oasele fiului său Ionatan și s-au strâns și oasele celor ce fuseseră spânzuraţi. 14Au îngropat oasele lui Saul și ale fiului său Ionatan în ţara lui Beniamin, la Ţela
, în mormântul lui Chis, tatăl lui Saul. Și au făcut tot ce poruncise împăratul.
După aceea, Dumnezeu
a fost potolit faţă de ţară.
Războiul împotriva filistenilor
15Filistenii au pornit iarăși cu război împotriva lui Israel. David s-a coborât cu slujitorii lui și a luptat împotriva filistenilor. David era obosit. 16Și Ișbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliţă în greutate de trei sute de sicli de aramă și era încins cu o sabie nouă. 17Abișai, fiul Ţeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci, oamenii lui David i-au jurat zicând: „Să
nu mai ieși cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina
15:4Ps. 132:17
lui Israel.” 18După aceea, a mai fost
o bătălie la Gob cu filistenii. Atunci, Sibecai
, Hușatitul, a omorât pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa. 19A mai fost o bătălie la Gob cu filistenii. Și Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim din Betleem, a omorât pe Goliat
din Gat, care avea o suliţă al cărei mâner era ca sulul de ţesut. 20A mai fost o bătălie la Gat
. Acolo era un om de statură înaltă, care avea șase degete la fiecare mână și la fiecare picior, în total douăzeci și patru, și care se trăgea tot din Rafa. 21El a batjocorit pe Israel, și Ionatan, fiul lui Șimea
, fratele lui David, l-a omorât. 22Acești patru
oameni erau copiii lui Rafa născuţi la Gat. Au pierit uciși de mâna lui David și de mâna slujitorilor lui.
Cântarea lui David
221David a îndreptat către Domnul cuvintele
acestei cântări după ce Domnul l-a izbăvit
din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul.
2El a zis:
„Domnul
31:3
71:3
91:2
144:2
este stânca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
3Dumnezeu este stânca mea
la care
găsesc un adăpost,
scutul
meu și puterea
care mă mântuiește,
turnul
meu cel înalt și scăparea
14:6
59:16
71:7Ier. 16:19
mea.
Mântuitorule, Tu mă scapi de silnicie!
4Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
5Căci valurile morţii mă înconjuraseră,
șuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră,
6legăturile
mormântului mă înconjuraseră,
laţurile morţii mă prinseseră.
7În strâmtorarea mea, am chemat
120:1Iona 2:2
pe Domnul,
am chemat pe Dumnezeul meu;
din locașul Lui, El mi-a auzit
glasul și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8Atunci, pământul s-a cutremurat
97:4
și s-a clătinat,
temeliile
cerului s-au mișcat
și s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
9Fum se ridica din nările Lui
și un foc
mistuitor ieșea din gura Lui:
cărbuni aprinși ţâșneau din ea.
10A plecat
cerurile și S-a coborât:
un nor gros
era sub picioarele Lui.
11Călărea pe un heruvim și zbura, venea pe aripile
vântului;
12era înconjurat cu întunericul
ca și cu un cort,
era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși.
13Din strălucirea care era înaintea Lui
scânteiau cărbuni
de foc.
14Domnul a tunat
7:10Ps. 29:3Is. 30:30
din ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
15a aruncat săgeţi
77:17
144:6Hab. 3:11
și a risipit pe vrăjmașii mei,
a aruncat fulgerul și i-a pus pe fugă.
16Fundul mării s-a văzut,
temeliile lumii au fost descoperite
de mustrarea
Domnului,
de vuietul suflării nărilor Lui.
17El
Și-a întins mâna de sus, din înălţime, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
18m-a izbăvit
de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmașii mei
care erau mai tari decât mine.
19Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele,
dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20El m-a scos la loc
118:5
larg.
El m-a mântuit, pentru că mă
iubește.
21Domnul mi-a
răsplătit după nevinovăţia mea,
mi-a făcut după curăţia
mâinilor mele;
22căci am păzit
128:1Prov. 8:32
căile Domnului,
nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
23Toate poruncile
Lui au fost
17:1Iov 1:1
înaintea mea
și nu m-am depărtat de la legile Lui.
24Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
25De aceea, Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia
mea
după curăţia mea înaintea Lui.
26Cu cel bun
Tu ești bun,
cu omul drept Te porţi după dreptate,
27cu cel curat ești curat,
cu cel îndărătnic
Te porţi după îndărătnicia lui.
28Tu mântuiești pe poporul
care se smerește,
și cu privirea Ta
cobori pe cei mândri
5:15Dan. 4:37
.
29Da, Tu ești lumina mea, Doamne!
Domnul luminează întunericul meu.
30Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31Căile lui Dumnezeu sunt
desăvârșite,
Cuvântul Domnului este
119:140Prov. 30:5
curăţit;
El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
32Căci cine
este Dumnezeu, afară de Domnul?
Și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
33Dumnezeu este cetăţuia mea
28:7,8
31:4Is. 12:2
cea tare
și El mă călăuzește pe
calea cea dreaptă
119:1
.
34El îmi face picioarele ca
ale cerboaicelor
și El mă așază pe locurile mele cele înalte
58:14
.
35Îmi
deprinde mâinile la luptă
și braţele mele întind arcul de aramă.
36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale
și ajung mare prin bunătatea Ta.
37Lărgești
drumul sub pașii mei
și picioarele mele nu se clatină.
38Urmăresc pe vrăjmașii mei și-i nimicesc,
nu mă întorc până nu-i nimicesc.
39Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală;
cad
sub picioarele mele.
40Tu mă încingi
cu putere pentru luptă,
răpui sub mine pe potrivnicii
mei.
41Faci pe vrăjmașii mei să dea dosul
înaintea mea
și nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42Se uită în jurul lor și nu-i cine să-i scape.
Strigă către Domnul
, dar nu le răspunde!
43Îi pisez ca
pulberea pământului,
îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul
de pe uliţe.
44Mă scapi
din neînţelegerile poporului meu;
mă păstrezi drept căpetenie
a neamurilor;
un popor
pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.
45Fiii străinului mă lingușesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.
46Fiii străinului leșină de la inimă,
tremură când ies din
cetăţuie.
47Trăiască Domnul
și binecuvântată să fie Stânca mea!
Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii
mele,
48Dumnezeu, care este răzbunătorul meu,
care-mi supune
popoarele
49și care mă face să scap de vrăjmașii mei!
Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei,
mă izbăvești de omul
asupritor.
50De aceea Te voi lăuda printre
neamuri, Doamne,
și voi cânta spre slava Numelui Tău!
51El dă
mari izbăviri împăratului Său
și arată milă unsului
Său:
lui David și seminţei
lui pentru totdeauna.”
Cele din urmă cuvinte ale lui David
231Iată cele din urmă cuvinte ale lui David.
Cuvântul lui David, fiul lui Isai,
cuvântul omului
care a fost înălţat sus de tot,
cuvântul unsului
Dumnezeului lui Iacov,
cuvântul cântăreţului plăcut al lui Israel:
2„Duhul
Domnului vorbește prin mine
și cuvântul Lui este pe limba mea.
3Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stânca
lui Israel mi-a zis:
‘Cel ce împărăţește între oameni cu dreptate, cel ce împărăţește
în frică de Dumnezeu,
4este
ca lumina dimineţii, când răsare soarele
în dimineaţa fără nori;
ca razele soarelui după ploaie, care fac să încolţească din pământ verdeaţa.’
5Măcar că nu este așa casa mea înaintea lui Dumnezeu,
totuși El a
făcut cu mine un legământ veșnic,
bine întărit în toate privinţele și tare.
Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea și bucuria mea?
6Dar cei răi sunt toţi ca niște spini pe care-i arunci,
și nu-i iei cu mâna;
7cine se atinge de ei
se înarmează cu un fier sau cu mânerul unei suliţe
și-i arde în foc pe loc.”
Vitejii lui David
8Iată numele vitejilor care erau în slujba lui David:
Ioșeb-Basșebet, Tahchemonitul, unul din fruntașii căpeteniilor. El și-a învârtit suliţa peste opt sute de oameni, pe care i-a omorât dintr-odată. 9După el, Eleazar
27:4
, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici care au ţinut piept împreună cu David împotriva filistenilor strânși pentru luptă, când bărbaţii lui Israel se dădeau înapoi pe înălţimi. 10El s-a sculat și a lovit pe filisteni până ce i-a obosit mâna și a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare izbăvire în ziua aceea. Poporul s-a întors după Eleazar numai ca să ia prada. 11După el, Șama
, fiul lui Aghe, din Harar. Filistenii
se strânseseră la Lehi. Acolo era o bucată de pământ semănată cu linte, și poporul fugea dinaintea filistenilor. 12Șama s-a așezat în mijlocul ogorului, l-a apărat și a bătut pe filisteni. Și Domnul a dat o mare izbăvire. 13Trei
dintre cele treizeci de căpetenii s-au coborât pe vremea seceratului și au venit la David, în peștera
Adulam, când o ceată de filisteni tăbărâseră în valea
Refaim. 14David era atunci în
cetăţuie și o strajă a filistenilor era la Betleem. 15David a avut o dorinţă și a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?” 16Atunci, cei trei viteji au trecut prin tabăra filistenilor și au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o și au dat-o lui David, dar el n-a vrut s-o bea și a vărsat-o înaintea Domnului. 17El a zis: „Departe de mine, Doamne, gândul să fac lucrul acesta! Să beau sângele
oamenilor acestora care s-au dus cu primejdia vieţii lor?” Și n-a vrut s-o bea. Iată ce au făcut acești trei viteji. 18Abișai
, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era căpetenia celor trei. El și-a învârtit suliţa peste trei sute de oameni și i-a omorât, și a fost vestit între cei trei. 19Era cel mai cu vază din cei trei și a fost căpetenia lor, dar n-a fost la înălţimea celor trei dintâi. 20Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabţeel
, om viteaz și vestit prin faptele lui mari. El
a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S-a coborât în mijlocul unei gropi pentru apă, unde a ucis un leu într-o zi când căzuse zăpadă. 21A omorât pe un egiptean groaznic la înfăţișare, care avea o suliţă în mână, s-a coborât împotriva lui cu un toiag, a smuls suliţa din mâna egipteanului și l-a omorât cu ea. 22Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada, și a fost vestit printre cei trei viteji. 23Era cel mai cu vază din cei treizeci, dar n-a ajuns la înălţimea celor trei dintâi. David l-a primit între sfetnicii lui
de aproape. 24Asael
, fratele lui Ioab, din numărul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem. 25Șama
din Harod. Elica din Harod. 26Heleţ din Pelet. Ira, fiul lui Icheș, din Tecoa. 27Abiezer din Anatot. Mebunai din Hușa. 28Ţalmon din Ahoah. Maharai din Netofa. 29Heleb, fiul lui Baana, din Netofa. Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin. 30Benaia din Piraton. Hidai din Nahale-Gaaș
. 31Abi-Albon din Araba. Azmavet din Barhum. 32Eliahba din Șaalbon. Bene-Iașen. Ionatan. 33Șama din Harar. Ahiam, fiul lui Șarar, din Arar. 34Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui maacatit. Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo. 35Heţrai din Carmel. Paarai din Arab. 36Igheal, fiul lui Natan, din Ţoba. Bani din Gad. 37Ţelec, Amonitul. Naharai din Beerot, care ducea armele lui Ioab, fiul Ţeruiei. 38Ira
din Ieter. Gareb din Ieter. 39Urie
, Hetitul. De toţi: treizeci și șapte.
