Cântarea lui David
221David a îndreptat către Domnul cuvintele
acestei cântări după ce Domnul l-a izbăvit
34:19
din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul.
2El a zis:
„Domnul
31:3
71:3
91:2
144:2
este stânca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
3Dumnezeu este stânca mea
la care
găsesc un adăpost,
scutul
meu și puterea
care mă mântuiește,
turnul
meu cel înalt și scăparea
14:6
59:16
71:7Ier. 16:19
mea.
Mântuitorule, Tu mă scapi de silnicie!
4Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
5Căci valurile morţii mă înconjuraseră,
șuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră,
6legăturile
mormântului mă înconjuraseră,
laţurile morţii mă prinseseră.
7În strâmtorarea mea, am chemat
120:1Iona 2:2
pe Domnul,
am chemat pe Dumnezeul meu;
din locașul Lui, El mi-a auzit
glasul și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8Atunci, pământul s-a cutremurat
97:4
și s-a clătinat,
temeliile
cerului s-au mișcat
și s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
9Fum se ridica din nările Lui
și un foc
mistuitor ieșea din gura Lui:
cărbuni aprinși ţâșneau din ea.
10A plecat
cerurile și S-a coborât:
un nor gros
era sub picioarele Lui.
11Călărea pe un heruvim și zbura, venea pe aripile
vântului;
12era înconjurat cu întunericul
Ps. 97:2
ca și cu un cort,
era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși.
13Din strălucirea care era înaintea Lui
scânteiau cărbuni
de foc.
14Domnul a tunat
7:10Ps. 29:3Is. 30:30
din ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
15a aruncat săgeţi
77:17
144:6Hab. 3:11
și a risipit pe vrăjmașii mei,
a aruncat fulgerul și i-a pus pe fugă.
16Fundul mării s-a văzut,
temeliile lumii au fost descoperite
de mustrarea
Domnului,
de vuietul suflării nărilor Lui.
17El
Și-a întins mâna de sus, din înălţime, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
18m-a izbăvit
de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmașii mei
care erau mai tari decât mine.
19Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele,
dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20El m-a scos la loc
118:5
larg.
El m-a mântuit, pentru că mă
Ps. 22:8
iubește.
21Domnul mi-a
1 Sam. 26:231 Împ. 8:32Ps. 7:8
răsplătit după nevinovăţia mea,
mi-a făcut după curăţia
mâinilor mele;
22căci am păzit
128:1Prov. 8:32
căile Domnului,
nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
23Toate poruncile
Lui au fost
17:1Iov 1:1
înaintea mea
și nu m-am depărtat de la legile Lui.
24Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
25De aceea, Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia
mea
după curăţia mea înaintea Lui.
26Cu cel bun
Tu ești bun,
cu omul drept Te porţi după dreptate,
27cu cel curat ești curat,
cu cel îndărătnic
Te porţi după îndărătnicia lui.
28Tu mântuiești pe poporul
care se smerește,
și cu privirea Ta
cobori pe cei mândri
5:15Dan. 4:37
.
29Da, Tu ești lumina mea, Doamne!
Domnul luminează întunericul meu.
30Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31Căile lui Dumnezeu sunt
desăvârșite,
Cuvântul Domnului este
119:140Prov. 30:5
curăţit;
El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
32Căci cine
este Dumnezeu, afară de Domnul?
Și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
33Dumnezeu este cetăţuia mea
28:7,8
31:4Is. 12:2
cea tare
și El mă călăuzește pe
calea cea dreaptă
119:1
.
34El îmi face picioarele ca
Hab. 3:19
ale cerboaicelor
și El mă așază pe locurile mele cele înalte
58:14
.
35Îmi
deprinde mâinile la luptă
și braţele mele întind arcul de aramă.
36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale
și ajung mare prin bunătatea Ta.
37Lărgești
drumul sub pașii mei
și picioarele mele nu se clatină.
38Urmăresc pe vrăjmașii mei și-i nimicesc,
nu mă întorc până nu-i nimicesc.
39Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală;
cad
sub picioarele mele.
40Tu mă încingi
cu putere pentru luptă,
răpui sub mine pe potrivnicii
mei.
41Faci pe vrăjmașii mei să dea dosul
înaintea mea
și nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42Se uită în jurul lor și nu-i cine să-i scape.
Strigă către Domnul
, dar nu le răspunde!
43Îi pisez ca
pulberea pământului,
îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul
de pe uliţe.
44Mă scapi
5:1
19:9,14
20:1,2,22
din neînţelegerile poporului meu;
mă păstrezi drept căpetenie
a neamurilor;
un popor
pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.
45Fiii străinului mă lingușesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.
46Fiii străinului leșină de la inimă,
tremură când ies din
cetăţuie.
47Trăiască Domnul
și binecuvântată să fie Stânca mea!
Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii
mele,
48Dumnezeu, care este răzbunătorul meu,
care-mi supune
popoarele
49și care mă face să scap de vrăjmașii mei!
Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei,
mă izbăvești de omul
asupritor.
50De aceea Te voi lăuda printre
neamuri, Doamne,
și voi cânta spre slava Numelui Tău!
51El dă
mari izbăviri împăratului Său
și arată milă unsului
Său:
lui David și seminţei
Ps. 89:29
lui pentru totdeauna.”