Cântarea lui David
221David a îndreptat către Domnul cuvintele
acestei cântări după ce Domnul l-a izbăvit
din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul.
2El a zis:
„Domnul
31:3
71:3
91:2
144:2
este stânca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
3Dumnezeu este stânca mea
la care
găsesc un adăpost,
scutul
meu și puterea
care mă mântuiește,
turnul
meu cel înalt și scăparea
14:6
59:16
71:7Ier. 16:19
mea.
Mântuitorule, Tu mă scapi de silnicie!
4Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
5Căci valurile morţii mă înconjuraseră,
șuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră,
6legăturile
mormântului mă înconjuraseră,
laţurile morţii mă prinseseră.
7În strâmtorarea mea, am chemat
120:1Iona 2:2
pe Domnul,
am chemat pe Dumnezeul meu;
din locașul Lui, El mi-a auzit
glasul și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8Atunci, pământul s-a cutremurat
97:4
și s-a clătinat,
temeliile
cerului s-au mișcat
și s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
9Fum se ridica din nările Lui
și un foc
mistuitor ieșea din gura Lui:
cărbuni aprinși ţâșneau din ea.
10A plecat
cerurile și S-a coborât:
un nor gros
era sub picioarele Lui.
11Călărea pe un heruvim și zbura, venea pe aripile
vântului;
12era înconjurat cu întunericul
ca și cu un cort,
era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși.
13Din strălucirea care era înaintea Lui
scânteiau cărbuni
de foc.
14Domnul a tunat
7:10Ps. 29:3Is. 30:30
din ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
15a aruncat săgeţi
77:17
144:6Hab. 3:11
și a risipit pe vrăjmașii mei,
a aruncat fulgerul și i-a pus pe fugă.
16Fundul mării s-a văzut,
temeliile lumii au fost descoperite
de mustrarea
Domnului,
de vuietul suflării nărilor Lui.
17El
Și-a întins mâna de sus, din înălţime, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
18m-a izbăvit
de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmașii mei
care erau mai tari decât mine.
19Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele,
dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20El m-a scos la loc
118:5
larg.
El m-a mântuit, pentru că mă
iubește.
21Domnul mi-a
răsplătit după nevinovăţia mea,
mi-a făcut după curăţia
mâinilor mele;
22căci am păzit
128:1Prov. 8:32
căile Domnului,
nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
23Toate poruncile
Lui au fost
17:1Iov 1:1
înaintea mea
și nu m-am depărtat de la legile Lui.
24Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
25De aceea, Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia
mea
după curăţia mea înaintea Lui.
26Cu cel bun
Tu ești bun,
cu omul drept Te porţi după dreptate,
27cu cel curat ești curat,
cu cel îndărătnic
Te porţi după îndărătnicia lui.
28Tu mântuiești pe poporul
care se smerește,
și cu privirea Ta
cobori pe cei mândri
5:15Dan. 4:37
.
29Da, Tu ești lumina mea, Doamne!
Domnul luminează întunericul meu.
30Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31Căile lui Dumnezeu sunt
desăvârșite,
Cuvântul Domnului este
119:140Prov. 30:5
curăţit;
El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
32Căci cine
este Dumnezeu, afară de Domnul?
Și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
33Dumnezeu este cetăţuia mea
28:7,8
31:4Is. 12:2
cea tare
și El mă călăuzește pe
calea cea dreaptă
119:1
.
34El îmi face picioarele ca
ale cerboaicelor
și El mă așază pe locurile mele cele înalte
58:14
.
35Îmi
deprinde mâinile la luptă
și braţele mele întind arcul de aramă.
36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale
și ajung mare prin bunătatea Ta.
37Lărgești
drumul sub pașii mei
și picioarele mele nu se clatină.
38Urmăresc pe vrăjmașii mei și-i nimicesc,
nu mă întorc până nu-i nimicesc.
39Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală;
cad
sub picioarele mele.
40Tu mă încingi
cu putere pentru luptă,
răpui sub mine pe potrivnicii
mei.
41Faci pe vrăjmașii mei să dea dosul
înaintea mea
și nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42Se uită în jurul lor și nu-i cine să-i scape.
Strigă către Domnul
, dar nu le răspunde!
43Îi pisez ca
pulberea pământului,
îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul
de pe uliţe.
44Mă scapi
din neînţelegerile poporului meu;
mă păstrezi drept căpetenie
a neamurilor;
un popor
pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.
45Fiii străinului mă lingușesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.
46Fiii străinului leșină de la inimă,
tremură când ies din
cetăţuie.
47Trăiască Domnul
și binecuvântată să fie Stânca mea!
Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii
mele,
48Dumnezeu, care este răzbunătorul meu,
care-mi supune
popoarele
49și care mă face să scap de vrăjmașii mei!
Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei,
mă izbăvești de omul
asupritor.
50De aceea Te voi lăuda printre
neamuri, Doamne,
și voi cânta spre slava Numelui Tău!
51El dă
mari izbăviri împăratului Său
și arată milă unsului
Său:
lui David și seminţei
lui pentru totdeauna.”
Cele din urmă cuvinte ale lui David
231Iată cele din urmă cuvinte ale lui David.
Cuvântul lui David, fiul lui Isai,
cuvântul omului
care a fost înălţat sus de tot,
cuvântul unsului
Dumnezeului lui Iacov,
cuvântul cântăreţului plăcut al lui Israel:
2„Duhul
Domnului vorbește prin mine
și cuvântul Lui este pe limba mea.
3Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stânca
lui Israel mi-a zis:
‘Cel ce împărăţește între oameni cu dreptate, cel ce împărăţește
în frică de Dumnezeu,
4este
ca lumina dimineţii, când răsare soarele
în dimineaţa fără nori;
ca razele soarelui după ploaie, care fac să încolţească din pământ verdeaţa.’
5Măcar că nu este așa casa mea înaintea lui Dumnezeu,
totuși El a
făcut cu mine un legământ veșnic,
bine întărit în toate privinţele și tare.
Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea și bucuria mea?
6Dar cei răi sunt toţi ca niște spini pe care-i arunci,
și nu-i iei cu mâna;
7cine se atinge de ei
se înarmează cu un fier sau cu mânerul unei suliţe
și-i arde în foc pe loc.”
Vitejii lui David
8Iată numele vitejilor care erau în slujba lui David:
Ioșeb-Basșebet, Tahchemonitul, unul din fruntașii căpeteniilor. El și-a învârtit suliţa peste opt sute de oameni, pe care i-a omorât dintr-odată. 9După el, Eleazar
27:4
, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici care au ţinut piept împreună cu David împotriva filistenilor strânși pentru luptă, când bărbaţii lui Israel se dădeau înapoi pe înălţimi. 10El s-a sculat și a lovit pe filisteni până ce i-a obosit mâna și a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare izbăvire în ziua aceea. Poporul s-a întors după Eleazar numai ca să ia prada. 11După el, Șama
, fiul lui Aghe, din Harar. Filistenii
se strânseseră la Lehi. Acolo era o bucată de pământ semănată cu linte, și poporul fugea dinaintea filistenilor. 12Șama s-a așezat în mijlocul ogorului, l-a apărat și a bătut pe filisteni. Și Domnul a dat o mare izbăvire. 13Trei
dintre cele treizeci de căpetenii s-au coborât pe vremea seceratului și au venit la David, în peștera
Adulam, când o ceată de filisteni tăbărâseră în valea
Refaim. 14David era atunci în
cetăţuie și o strajă a filistenilor era la Betleem. 15David a avut o dorinţă și a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?” 16Atunci, cei trei viteji au trecut prin tabăra filistenilor și au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o și au dat-o lui David, dar el n-a vrut s-o bea și a vărsat-o înaintea Domnului. 17El a zis: „Departe de mine, Doamne, gândul să fac lucrul acesta! Să beau sângele
oamenilor acestora care s-au dus cu primejdia vieţii lor?” Și n-a vrut s-o bea. Iată ce au făcut acești trei viteji. 18Abișai
, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era căpetenia celor trei. El și-a învârtit suliţa peste trei sute de oameni și i-a omorât, și a fost vestit între cei trei. 19Era cel mai cu vază din cei trei și a fost căpetenia lor, dar n-a fost la înălţimea celor trei dintâi. 20Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabţeel
, om viteaz și vestit prin faptele lui mari. El
a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S-a coborât în mijlocul unei gropi pentru apă, unde a ucis un leu într-o zi când căzuse zăpadă. 21A omorât pe un egiptean groaznic la înfăţișare, care avea o suliţă în mână, s-a coborât împotriva lui cu un toiag, a smuls suliţa din mâna egipteanului și l-a omorât cu ea. 22Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada, și a fost vestit printre cei trei viteji. 23Era cel mai cu vază din cei treizeci, dar n-a ajuns la înălţimea celor trei dintâi. David l-a primit între sfetnicii lui
de aproape. 24Asael
, fratele lui Ioab, din numărul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem. 25Șama
din Harod. Elica din Harod. 26Heleţ din Pelet. Ira, fiul lui Icheș, din Tecoa. 27Abiezer din Anatot. Mebunai din Hușa. 28Ţalmon din Ahoah. Maharai din Netofa. 29Heleb, fiul lui Baana, din Netofa. Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin. 30Benaia din Piraton. Hidai din Nahale-Gaaș
. 31Abi-Albon din Araba. Azmavet din Barhum. 32Eliahba din Șaalbon. Bene-Iașen. Ionatan. 33Șama din Harar. Ahiam, fiul lui Șarar, din Arar. 34Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui maacatit. Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo. 35Heţrai din Carmel. Paarai din Arab. 36Igheal, fiul lui Natan, din Ţoba. Bani din Gad. 37Ţelec, Amonitul. Naharai din Beerot, care ducea armele lui Ioab, fiul Ţeruiei. 38Ira
din Ieter. Gareb din Ieter. 39Urie
, Hetitul. De toţi: treizeci și șapte.
Numărătoarea poporului
241Domnul S-a aprins de mânie
din nou împotriva lui Israel și a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du-te
și fă numărătoarea lui Israel și a lui Iuda.” 2Și împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oștirii, care se afla lângă el: „Străbate toate seminţiile lui Israel, de la Dan
până la Beer-Șeba; să se facă numărătoarea poporului și să știu
la cât se ridică numărul lor.” 3Ioab a zis împăratului: „Domnul Dumnezeul tău să facă poporul de o sută de ori mai mare, și împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?” 4Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab și căpeteniilor oștirii, și Ioab și căpeteniile oștirii au plecat de la împărat ca să facă numărătoarea poporului Israel. 5Au trecut Iordanul și au tăbărât la Aroer
, la dreapta cetăţii care este în mijlocul văii Gad și lângă Iaezer
. 6Au venit până la Galaad și în ţara lui Tahtim-Hodși. S-au dus până la Dan-Iaan
și în împrejurimile Sidonului
. 7Au venit până la cetăţuia Tir și în toate cetăţile heviţilor și ale canaaniţilor. Au ieșit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer-Șeba. 8Au străbătut astfel toată ţara și au ajuns la Ierusalim după nouă luni și douăzeci de zile. 9Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau
în Israel opt sute de mii de oameni de război care scoteau sabia și în Iuda cinci sute de mii de oameni.
Ciuma
10David a simţit cum îi bătea
inima după ce făcuse numărătoarea poporului. Și a zis Domnului: „Am săvârșit un mare
păcat făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoiește și iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un
nebun!” 11A doua zi, când s-a sculat David, cuvântul Domnului a vorbit astfel prorocului Gad
, văzătorul
lui David: 12„Du-te și spune lui David: ‘Așa vorbește Domnul: «Îţi pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, și te voi lovi cu ea.»’” 13Gad s-a dus la David și i-a făcut cunoscut lucrul acesta zicând: „Vrei șapte ani de foamete
în ţara ta sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi, care te vor urmări, sau să bântuie ciuma trei zile în ţară? Acum alege și vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.” 14David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! O, mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările
119:156
Lui sunt nemărginite, dar să nu
cad în mâinile oamenilor!” 15Domnul
27:24
a trimis ciuma în Israel de dimineaţă până la vremea hotărâtă. Și, din Dan până la Beer-Șeba, au murit șaptezeci de mii de oameni din popor. 16Pe
când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit
de răul acela și a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ţi mâna acum.” Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna
, Iebusitul. 17David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am
păcătuit! Eu sunt vinovat. Dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta să se îndrepte dar împotriva mea și împotriva casei tatălui meu!” 18În ziua aceea, Gad a venit la David și i-a zis: „Suie-te
și înalţă un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.” 19David s-a suit, după cuvântul lui Gad, cum poruncise Domnul. 20Aravna s-a uitat și a văzut pe împărat și pe slujitorii lui îndreptându-se spre el și Aravna a ieșit și s-a închinat înaintea împăratului, cu faţa la pământ. 21Aravna a zis: „Pentru ce vine domnul meu împăratul la slujitorul lui?” Și David
a răspuns: „Ca să cumpăr de la tine aria și să zidesc în ea un altar Domnului, pentru ca să înceteze urgia
aceasta de peste popor.” 22Aravna a zis lui David: „Să ia domnul meu împăratul aria și să aducă în ea jertfele care-i vor plăcea; vezi
, boii vor fi pentru arderea-de-tot și carele cu uneltele lor vor ţine loc de lemne.” 23Aravna a dat împăratului totul. Și Aravna a zis împăratului: „Domnul Dumnezeul tău să te
primească!” 24Dar împăratul a zis lui Aravna: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ de argint și nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi-de-tot care să nu mă coste nimic.” Și David a cumpărat
aria și boii cu cincizeci de sicli de argint. 25David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi-de-tot și jertfe de mulţumire.
Atunci, Domnul
a fost potolit faţă de ţară și a încetat urgia
de deasupra lui Israel.
