31Războiul a ţinut mult între casa lui Saul și casa lui David. David era tot mai tare, și casa lui Saul mergea slăbind. 2Lui David
i s-au născut fii la Hebron. Întâiul lui născut a fost Amnon, din Ahinoam
din Izreel; 3al doilea, Chileab, din Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, împăratul Gheșurului
; 4al patrulea, Adonia
, fiul Haghitei; al cincilea, Șefatia, fiul Abitalei, 5și al șaselea, Itream, din Egla, nevasta lui David. Aceștia i s-au născut lui David la Hebron.
6În timpul războiului dintre casa lui Saul și casa lui David, Abner a ţinut cu tărie la casa lui Saul. 7Dar Saul avusese o ţiitoare, numită Riţpa
, fata lui Aiia. Și Iș-Boșet a zis lui Abner: „Pentru ce ai intrat la ţiitoarea
tatălui meu?” 8Abner s-a mâniat foarte rău de cuvintele lui Iș-Boșet și a răspuns: „Oare
cap de câine sunt eu și ţin cu Iuda? Eu dau astăzi dovadă de bunăvoinţă faţă de casa tatălui tău Saul, faţă de fraţii și prietenii lui, nu te-am dat în mâinile lui David, și astăzi îmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta? 9Dumnezeu să pedepsească
cu toată asprimea pe Abner, dacă nu voi face cum a jurat
16:1,12
28:171 Cron. 12:23
Domnul lui David, 10când i-a spus că împărăţia va fi luată de la casa lui Saul și că scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel și peste Iuda, de la Dan
până la Beer-Șeba.” 11Iș-Boșet n-a îndrăznit să mai răspundă o vorbă lui Abner, pentru că se temea de el. 12Abner a trimis soli la David să-i spună din partea lui: „A cui este ţara? Fă legământ cu mine, și mâna mea te va ajuta să întorci la tine pe tot Israelul.” 13El a răspuns: „Bine, voi face legământ cu tine, dar îţi cer un lucru: să nu-mi vezi faţa
decât dacă-mi vei aduce mai întâi pe Mical
, fata lui Saul, când vei veni la mine.” 14Și David a trimis soli lui Iș-Boșet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi pe nevastă-mea Mical, cu care m-am logodit pentru
o sută de prepuţuri de la filisteni.” 15Iș-Boșet a trimis s-o ia de la bărbatul ei, Paltiel
, fiul lui Laiș. 16Și bărbatul ei a mers după ea plângând până la Bahurim
. Atunci, Abner i-a zis: „Pleacă și întoarce-te!” Și el s-a întors. 17Abner a stat de vorbă cu bătrânii lui Israel și le-a zis: „Odinioară voi doreaţi să aveţi împărat pe David; 18puneţi-l acum, căci Domnul
a zis despre el: ‘Prin robul Meu David voi izbăvi pe poporul Meu Israel din mâna filistenilor și din mâna tuturor vrăjmașilor lui.’” 19Abner a vorbit și lui Beniamin și s-a dus să spună în auzul lui David la Hebron ce hotărâse Israel și toată casa lui
Beniamin. 20A ajuns la David, în Hebron, însoţit de douăzeci de oameni, și David a dat un ospăţ în cinstea lui Abner și a celor care erau cu el. 21Abner a zis lui David: „Mă voi scula și voi pleca să
strâng tot Israelul la domnul meu, împăratul, ca să facă legământ cu tine și să domnești
în totul după dorinţa ta.” David a dat drumul lui Abner, care a plecat în pace.
22Ioab și oamenii lui David s-au întors de la urmărirea unei cete și au adus cu ei o mare pradă. Abner nu mai era la David, în Hebron, căci David îi dăduse drumul și plecase în pace. 23Când a venit Ioab cu toată ceata lui, i s-a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat, care i-a dat drumul și s-a dus în pace.” 24Ioab s-a dus la împărat și a zis: „Ce ai făcut? Abner a venit la tine. Pentru ce i-ai dat drumul și l-ai lăsat să plece? 25Tu cunoști pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te înșele, ca să-ţi pândească pașii
și să știe tot ce faci.” 26Și Ioab, după ce a plecat de la David, a trimis pe urmele lui Abner niște soli care l-au adus înapoi de la fântâna fără apă Sira: David nu știa nimic. 27Când s-a întors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte
în mijlocul porţii ca să-i vorbească în taină și l-a lovit acolo în pântece
și l-a omorât, ca să răzbune moartea fratelui său Asael
.
28David a aflat apoi și a zis: „Nevinovat sunt eu și împărăţia mea pe vecie înaintea Domnului de sângele lui Abner, fiul lui Ner. 29Sângele acesta să cadă
asupra lui Ioab și asupra întregii case a tatălui său! Totdeauna să fie în casa lui Ioab cineva atins de o scurgere
de sămânţă sau de lepră, sau care să se rezeme în cârjă, sau să cadă ucis de sabie, sau să ducă lipsă de pâine!” 30Astfel, Ioab și fratele său Abișai au omorât pe Abner pentru că omorâse pe fratele lor Asael
în lupta de la Gabaon. 31David a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: „Rupeţi-vă
hainele, încingeţi-vă
cu saci și bociţi-vă înaintea lui Abner!” Și împăratul David mergea în urma sicriului. 32Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul și a plâns la mormântul lui Abner, și tot poporul plângea.
33Împăratul a făcut următoarea cântare de jale pentru Abner și a zis:
„Să moară Abner cum moare
un mișel?
34N-aveai nici mâinile legate,
Nici picioarele puse în lanţuri
Ai căzut cum cade cineva înaintea celor răi!”
Și tot poporul a plâns și mai mult după Abner.
35Tot poporul s-a apropiat de David ca
să-l facă să mănânce ceva cât era încă ziuă, dar David a jurat zicând: „Să mă pedepsească
Dumnezeu cu toată asprimea dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de
apusul soarelui!” 36Lucrul acesta a fost cunoscut și plăcut la tot poporul; toţi au găsit că era bine ce făcuse împăratul. 37Tot poporul și tot Israelul au înţeles în ziua aceea că Abner, fiul lui Ner, nu fusese ucis din porunca împăratului. 38Împăratul a zis slujitorilor săi: „Nu știţi că o căpetenie, un om mare, a căzut astăzi în Israel? 39Eu sunt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească, și oamenii aceștia, fiii Ţeruiei, sunt
prea puternici pentru mine. Domnul
să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!”
41Când a auzit fiul lui Saul că Abner a murit la Hebron, mâinile i-au rămas fără
putere și tot Israelul s-a
înspăimântat. 2Fiul lui Saul avea doi capi peste cetele de război, dintre care unul se numea Baana, iar altul, Recab; erau fiii lui Rimon din Beerot, dintre fiii lui Beniamin. Căci Beerot
era privit ca făcând parte din Beniamin, 3și beerotiţii fugiseră la Ghitaim
, unde au locuit până în ziua de azi. 4Ionatan
, fiul lui Saul, avea un fiu olog de picioare și în vârstă de cinci ani când a venit din Izreel
vestea morţii lui Saul și a lui Ionatan; doica lui l-a luat și a fugit și, fiindcă se grăbea să fugă, a căzut și a rămas olog; numele lui era Mefiboșet. 5Și fiii lui Rimon din Beerot, Recab și Baana, s-au dus în timpul zădufului zilei în casa lui Iș-Boșet, care își făcea somnul de amiază. 6Au pătruns până în mijlocul casei, dându-se drept negustori de grâu, și l-au lovit în pântece
; apoi Recab și Baana, fratele său, au scăpat. 7Au intrat în casă pe când el era culcat pe pat, în odaia lui de dormit, l-au lovit, l-au omorât și i-au tăiat capul. I-au luat capul și au mers toată noaptea prin câmpie. 8Au adus capul lui Iș-Boșet la David, în Hebron, și au zis împăratului: „Iată capul lui Iș-Boșet, fiul lui Saul, vrăjmașul tău, care voia să-ţi ia
23:15
25:29
viaţa; Domnul răzbună azi pe împărat, domnul meu, împotriva lui Saul și împotriva neamului lui.” 9David a răspuns lui Recab și lui Baana, fratele său, fiii lui Rimon din Beerot: „Viu este Domnul
, care m-a izbăvit din orice primejdie, 10că pe cel ce a venit să-mi spună
: ‘Iată, Saul a murit’ și care credea că-mi aduce o veste bună, l-am prins și l-am omorât la Ţiclag, ca să-l răsplătesc pentru știrea lui, 11și, când niște răi au ucis pe un om nevinovat în casa lui și în patul lui, cu cât mai mult îi voi cere
sângele din mâinile voastre și vă voi nimici de pe pământ.” 12Și David a poruncit
oamenilor lui să-i omoare; le-au tăiat mâinile și picioarele și i-au spânzurat la marginea iazului din Hebron. Au luat apoi capul lui Iș-Boșet și l-au îngropat în mormântul
lui Abner, la Hebron.
51Toate seminţiile lui Israel au venit
12:23
la David, în Hebron, și au zis: „Iată că noi suntem os
din oasele tale și carne din carnea ta. 2Chiar odinioară, când Saul era împăratul nostru, tu
povăţuiai și strângeai pe Israel. Domnul ţi-a zis: ‘Tu vei paște
pe poporul Meu Israel și vei fi căpetenia lui Israel.’” 3Astfel, toţi bătrânii lui Israel au
venit la împărat, în Hebron, și împăratul
David a făcut legământ cu ei la Hebron, înaintea
Domnului. Și au uns pe David împărat peste Israel. 4David era în vârstă de treizeci de ani când s-a făcut împărat și a domnit
29:27
patruzeci de ani. 5La Hebron, a domnit peste Iuda șapte
ani și șase luni și, la Ierusalim, a domnit treizeci și trei de ani peste tot Israelul și Iuda.
6Împăratul a mers cu oamenii lui asupra Ierusalimului
împotriva iebusiţilor
19:11,12
, locuitorii ţării. Ei au zis lui David: „Să nu intri aici, căci și orbii, și ologii ţi se vor împotrivi!” Prin aceasta voiau să spună că David nu va intra cu niciun chip aici. 7Dar David a pus mâna pe cetăţuia Sionului: aceasta
este cetatea lui David. 8David zisese în ziua aceea: „Oricine va bate pe iebusiţi să arunce în canal pe șchiopii și pe orbii aceia care sunt vrăjmașii lui David
.” De aceea se zice: „Orbul și șchiopul să nu intre în Casa Domnului.” 9David s-a așezat în cetăţuie, pe care a numit-o cetatea
lui David. A făcut întărituri de jur împrejur, în afară și înăuntrul lui Milo (Cetăţuie). 10David ajungea tot mai mare și Domnul Dumnezeul oștirilor era cu el.
11Hiram
, împăratul Tirului, a trimis soli lui David și lemn de cedru și tâmplari și cioplitori de piatră, care au zidit o casă lui David. 12David a cunoscut că Domnul îl întărea ca împărat al lui Israel și că-i ridica împărăţia din pricina poporului Său, Israel. 13David
14:3
și-a mai luat ţiitoare și neveste din Ierusalim după ce a venit din Hebron și i s-au născut iarăși fii și fiice. 14Iată
14:4
numele celor ce i s-au născut la Ierusalim: Șamua, Șobab, Natan, Solomon, 15Ibhar, Elișua, Nefeg, Iafia, 16Elișama, Eliada și Elifelet.
17Filistenii au aflat
14:8
că David fusese uns împărat peste Israel și s-au suit toţi să-l caute. David, căruia i s-a dat de știre, s-a coborât
în cetăţuie. 18Filistenii au venit și s-au răspândit în valea
18:16Is. 17:5
Refaim. 19David a
întrebat pe Domnul: „Să mă sui împotriva filistenilor? Îi vei da în mâinile mele?” Și Domnul a zis lui David: „Suie-te, căci voi da pe filisteni în mâinile tale.” 20David a venit la Baal-Peraţim
, unde i-a bătut. Apoi a zis: „Domnul a risipit pe vrăjmașii mei dinaintea mea, ca niște ape care se rup.” De aceea s-a dat locului aceluia numele Baal-Peraţim (Șesul rupturii). 21Ei și-au lăsat idolii acolo și David și oamenii lui i-au luat
. 22Filistenii
s-au suit din nou și s-au răspândit în valea Refaim. 23David a întrebat
pe Domnul. Și Domnul a zis: „Să nu te sui, ci ia-i pe la spate și mergi asupra lor în dreptul duzilor. 24Când vei auzi un vuiet
de pași în vârfurile duzilor, atunci să te grăbești, căci Domnul
merge înaintea ta, ca să bată oștirea filistenilor.” 25David a făcut cum îi poruncise Domnul și a bătut pe filisteni de la Gheba
până la Ghezer
.