Sutașul Corneliu
101În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită „Italiana”. 2Omul acesta era cucernic
și temător
de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. 3Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut
lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el și i-a zis: „Cornelie!” 4Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoșat și a răspuns: „Ce este, Doamne?” Și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele. 5Trimite acum niște oameni la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru. 6El găzduiește la un om numit Simon
Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela
îţi va spune ce trebuie să faci.” 7Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale și un ostaș cucernic, din aceia care-i slujeau în tot timpul, 8și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.
Corneliu întors la Dumnezeu
9A doua zi, când erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit
să se roage pe acoperișul casei, pe la ceasul al șaselea. 10L-a ajuns foamea și a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. 11A
văzut cerul deschis și un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se și slobozindu-se în jos pe pământ. 12În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și târâtoare de pe pământ și păsările cerului. 13Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănâncă.” 14„Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci
20:25Deut. 14:3,7Ezec. 4:14
niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” 15Și glasul i-a zis iarăși a doua oară: „Ce
a curăţit Dumnezeu, să nu numești spurcat.” 16Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, și îndată după aceea, vasul a fost ridicat iarăși la cer. 17Pe când Petru nu știa ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimiși de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă 18și au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis și Petru, găzduiește acolo. 19Și pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul
i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; 20scoală-te
, coboară-te și du-te cu ei fără șovăire, căci Eu i-am trimis.” 21Petru deci s-a coborât și a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutaţi. Ce pricină vă aduce?” 22Ei au răspuns: „Sutașul Corneliu
, om drept și temător de Dumnezeu și vorbit de bine
de tot neamul iudeilor, a fost înștiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui și să audă cuvintele pe care i le vei spune.” 23Petru deci i-a chemat înăuntru și i-a găzduit. 24A doua zi, s-a sculat și a plecat cu ei. L-au
însoţit și câţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aștepta cu rudele și prietenii de aproape, pe care-i chemase. 25Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s-a aruncat la picioarele lui și i s-a închinat. 26Dar Petru l-a ridicat și a zis: „Scoală-te
, și eu sunt om!” 27Și vorbind cu el, a intrat în casă și a găsit adunaţi pe mulţi. 28„Știţi”, le-a zis el, „că
18:28Gal. 2:12,14
nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu
mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat. Vă întreb dar: Cu ce gând aţi trimis după mine?” 30Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea și iată că a stat înaintea mea un
om cu
o haină strălucitoare 31și a zis: ‘Cornelie, rugăciunea
ta a fost ascultată și
Dumnezeu Și-a adus aminte de milosteniile tale. 32Trimite dar la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru; el găzduiește în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare. Când va veni el, îţi va vorbi.’ 33Am trimis îndată la tine și bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.” 34Atunci, Petru a început să vorbească și a zis: „În
adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, 35ci că, în
orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit de El. 36El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel și le-a vestit
Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este
19:16
Domnul tuturor. 37Știţi vorba făcută prin toată Iudeea, începând
din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; 38cum Dumnezeu
a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci
Dumnezeu era cu El. 39Noi
suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor și în Ierusalim. Ei L-au
omorât, atârnându-L pe lemn. 40Dar Dumnezeu L-a înviat
a treia zi și a îngăduit să Se arate, 41nu
la tot norodul, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care
am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi. 42Isus ne-a
poruncit să propovăduim norodului și să mărturisim că
El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii
și al celor morţi. 43Toţi prorocii mărturisesc despre El
că oricine
crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” 44Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a
coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. 45Toţi credincioșii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi
când au văzut că
darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste neamuri. 46Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47„Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca
și noi?” 48Și a
poruncit să fie botezaţi în
Numele Domnului Isus Hristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.
Petru își îndreptăţește purtarea
111Apostolii și fraţii care erau în Iudeea au auzit că și neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. 2Și când s-a suit Petru la Ierusalim, îl
mustrau cei tăiaţi împrejur 3și ziceau: „Ai
intrat în casă la niște oameni netăiaţi împrejur și
ai mâncat cu ei.” 4Petru a început să le spună pe
rând cele întâmplate. El a zis: 5„Eram
în cetatea Iope și, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească și am avut o vedenie: un vas, ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer și a venit până la mine. 6Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele și păsările cerului. 7Și am auzit un glas, care mi-a zis: ‘Petre, scoală-te, taie și mănâncă.’ 8Dar eu am răspuns: ‘Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.’ 9Și glasul mi-a zis a doua oară din cer: ‘Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numești spurcat.’ 10Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, apoi toate au fost ridicate iarăși în cer. 11Și iată că, îndată, trei oameni trimiși din Cezareea la mine au stat la poarta casei în care eram. 12Duhul
mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Acești
șase fraţi m-au însoţit și ei și am intrat în casa omului. 13El
ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui și zicându-i: ‘Trimite la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru, 14care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit, tu și toată casa ta.’ 15Și, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca
și peste noi la început. 16Și mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ‘Ioan
a botezat cu apă, dar voi
3:18
veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.’ 17Deci
, dacă Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine
eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” 18După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu și au zis: „Dumnezeu a dat deci
15:9,16
și neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.”
Barnaba și Saul la Antiohia
19Cei ce
se împrăștiaseră din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia și propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. 20Totuși printre ei au fost câţiva oameni din Cipru și din Cirene, care au venit în Antiohia, au vorbit și grecilor
și le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. 21Mâna
Domnului era cu ei și un mare număr de oameni au crezut și s-au
întors la Domnul. 22Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimis pe Barnaba
până la Antiohia. 23Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnat
pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul. 24Căci Barnaba era un om de bine, plin
de Duhul Sfânt și de credinţă. Și
destul de mult norod s-a adăugat la Domnul. 25Barnaba s-a dus apoi la Tars
, ca să caute pe Saul 26și, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii și au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâiași dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia.
O foamete prorocită de Agab
27În vremea aceea, s-au coborât niște proroci
din Ierusalim la Antiohia. 28Unul din ei, numit Agab
, s-a sculat și a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Și a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu. 29Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor
fraţilor care locuiau în Iudeea, 30ceea ce
au și făcut, și au trimis acest ajutor la prezbiteri11:30 Sau: bătrâni. prin mâna lui Barnaba și a lui Saul.
Petru izbăvit din temniţă
121Cam pe aceeași vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din Biserică, pentru ca să-i chinuiască, 2și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele
20:20
lui Ioan. 3Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna și pe Petru. (Erau zilele
23:15
Praznicului Azimilor.) 4După ce l-a prins
și l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostași, cu gând ca după Paște să-l scoată înaintea norodului. 5Deci Petru era păzit în temniţă, și Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el. 6În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţișeze la judecată, Petru dormea între doi ostași, legat de mâini cu două lanţuri, și niște păzitori păzeau temniţa la ușă. 7Și iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neașteptate și o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul
a deșteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, și i-a zis: „Scoală-te, iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini. 8Apoi, îngerul i-a zis: „Încinge-te și leagă-ţi încălţămintea.” Și el a făcut așa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină și vino după mine.” 9Petru a ieșit afară și a mers după el, fără
să știe dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are
o vedenie. 10După ce au trecut de straja întâi și a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, și ea
li s-a deschis singură; au ieșit și au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el. 11Când și-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a
6:22Evr. 1:14
trimis pe îngerul Său și m-a
34:22
41:2
97:102 Cor. 1:102 Pet. 2:9
scăpat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeu.” 12După ce și-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a
îndreptat spre casa Mariei, mama lui
Ioan, zis și Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă și se rugau
. 13A bătut la ușa care dădea în pridvor, și o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e. 14A cunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii. 15„Ești nebună!” i-au zis ei. Dar ea stăruia și spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este
îngerul lui.” 16Petru însă bătea mereu. Au deschis și au rămas încremeniţi când l-au văzut. 17Petru le-a făcut
semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă și a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov și fraţilor.” Apoi a ieșit și s-a dus într-alt loc. 18Când s-a făcut ziuă, ostașii au fost într-o mare fierbere, ca să știe ce s-a făcut Petru. 19Irod, după ce l-a căutat în toate părţile și nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori și a poruncit să-i omoare. În urmă, s-a coborât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.
Moartea lui Irod
20Irod era foarte mâniat pe cei din Tir și din Sidon. Dar aceștia au venit toţi într-un gând la el și, după ce au câștigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că ţara
lor se hrănea din ţara împăratului. 21Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărătești, a șezut pe scaunul lui împărătesc și le vorbea. 22Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!” 23Îndată l-a
lovit un înger al Domnului, pentru că nu
dăduse slavă lui Dumnezeu. Și a murit mâncat de viermi. 24Însă Cuvântul
lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, și numărul ucenicilor se mărea. 25Barnaba și Saul, după ce și-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând
cu ei pe Ioan
, zis și Marcu.
