Petru își îndreptăţește purtarea
111Apostolii și fraţii care erau în Iudeea au auzit că și neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. 2Și când s-a suit Petru la Ierusalim, îl
mustrau cei tăiaţi împrejur 3și ziceau: „Ai
intrat în casă la niște oameni netăiaţi împrejur și
ai mâncat cu ei.” 4Petru a început să le spună pe
rând cele întâmplate. El a zis: 5„Eram
în cetatea Iope și, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească și am avut o vedenie: un vas, ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer și a venit până la mine. 6Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele și păsările cerului. 7Și am auzit un glas, care mi-a zis: ‘Petre, scoală-te, taie și mănâncă.’ 8Dar eu am răspuns: ‘Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.’ 9Și glasul mi-a zis a doua oară din cer: ‘Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numești spurcat.’ 10Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, apoi toate au fost ridicate iarăși în cer. 11Și iată că, îndată, trei oameni trimiși din Cezareea la mine au stat la poarta casei în care eram. 12Duhul
mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Acești
șase fraţi m-au însoţit și ei și am intrat în casa omului. 13El
ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui și zicându-i: ‘Trimite la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru, 14care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit, tu și toată casa ta.’ 15Și, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca
și peste noi la început. 16Și mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ‘Ioan
a botezat cu apă, dar voi
3:18
veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.’ 17Deci
, dacă Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine
eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” 18După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu și au zis: „Dumnezeu a dat deci
15:9,16
și neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.”
Barnaba și Saul la Antiohia
19Cei ce
se împrăștiaseră din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia și propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. 20Totuși printre ei au fost câţiva oameni din Cipru și din Cirene, care au venit în Antiohia, au vorbit și grecilor
și le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. 21Mâna
Domnului era cu ei și un mare număr de oameni au crezut și s-au
întors la Domnul. 22Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimis pe Barnaba
până la Antiohia. 23Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnat
pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul. 24Căci Barnaba era un om de bine, plin
de Duhul Sfânt și de credinţă. Și
destul de mult norod s-a adăugat la Domnul. 25Barnaba s-a dus apoi la Tars
, ca să caute pe Saul 26și, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii și au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâiași dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia.
O foamete prorocită de Agab
27În vremea aceea, s-au coborât niște proroci
din Ierusalim la Antiohia. 28Unul din ei, numit Agab
, s-a sculat și a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Și a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu. 29Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor
fraţilor care locuiau în Iudeea, 30ceea ce
au și făcut, și au trimis acest ajutor la prezbiteri11:30 Sau: bătrâni. prin mâna lui Barnaba și a lui Saul.
Petru izbăvit din temniţă
121Cam pe aceeași vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din Biserică, pentru ca să-i chinuiască, 2și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele
20:20
lui Ioan. 3Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna și pe Petru. (Erau zilele
23:15
Praznicului Azimilor.) 4După ce l-a prins
și l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostași, cu gând ca după Paște să-l scoată înaintea norodului. 5Deci Petru era păzit în temniţă, și Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el. 6În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţișeze la judecată, Petru dormea între doi ostași, legat de mâini cu două lanţuri, și niște păzitori păzeau temniţa la ușă. 7Și iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neașteptate și o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul
a deșteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, și i-a zis: „Scoală-te, iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini. 8Apoi, îngerul i-a zis: „Încinge-te și leagă-ţi încălţămintea.” Și el a făcut așa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină și vino după mine.” 9Petru a ieșit afară și a mers după el, fără
să știe dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are
o vedenie. 10După ce au trecut de straja întâi și a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, și ea
li s-a deschis singură; au ieșit și au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el. 11Când și-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a
6:22Evr. 1:14
trimis pe îngerul Său și m-a
34:22
41:2
97:102 Cor. 1:102 Pet. 2:9
scăpat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeu.” 12După ce și-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a
îndreptat spre casa Mariei, mama lui
Ioan, zis și Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă și se rugau
. 13A bătut la ușa care dădea în pridvor, și o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e. 14A cunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii. 15„Ești nebună!” i-au zis ei. Dar ea stăruia și spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este
îngerul lui.” 16Petru însă bătea mereu. Au deschis și au rămas încremeniţi când l-au văzut. 17Petru le-a făcut
semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă și a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov și fraţilor.” Apoi a ieșit și s-a dus într-alt loc. 18Când s-a făcut ziuă, ostașii au fost într-o mare fierbere, ca să știe ce s-a făcut Petru. 19Irod, după ce l-a căutat în toate părţile și nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori și a poruncit să-i omoare. În urmă, s-a coborât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.
Moartea lui Irod
20Irod era foarte mâniat pe cei din Tir și din Sidon. Dar aceștia au venit toţi într-un gând la el și, după ce au câștigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că ţara
lor se hrănea din ţara împăratului. 21Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărătești, a șezut pe scaunul lui împărătesc și le vorbea. 22Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!” 23Îndată l-a
lovit un înger al Domnului, pentru că nu
dăduse slavă lui Dumnezeu. Și a murit mâncat de viermi. 24Însă Cuvântul
lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, și numărul ucenicilor se mărea. 25Barnaba și Saul, după ce și-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând
cu ei pe Ioan
, zis și Marcu.
Barnaba și Saul. Elima
131În
Biserica din Antiohia erau niște proroci și învăţători: Barnaba
, Simon, numit Niger, Luciu
din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, și Saul. 2Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte
2:9
pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la
care i-am chemat.” 3Atunci, după ce au postit
și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece. 4Barnaba și Saul, trimiși de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru
. 5Ajunși la Salamina, au vestit
Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan
. 6După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un
vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus, 7care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba și pe Saul și și-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8Dar Elima
, vrăjitorul – căci așa se tâlcuiește numele lui –, le stătea împotrivă și căuta să abată pe dregător de la credinţă. 9Atunci, Saul, care se mai numește și Pavel, fiind plin
de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el 10și a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată răutatea, fiul
dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11Acum, iată că mâna
Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă și întuneric și căuta bâjbâind niște oameni care să-l ducă de mână. 12Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut și a rămas uimit de învăţătura Domnului.
Pavel în Perga și în Antiohia Pisidiei
13Pavel și tovarășii lui au pornit cu corabia din Pafos și s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan
s-a despărţit de ei și s-a întors la Ierusalim. 14Din Perga, și-au urmat drumul înainte și au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat
în sinagogă și au șezut jos. 15După citirea
Legii și a Prorocilor, fruntașii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt
de îndemn pentru norod, vorbiţi.” 16Pavel s-a sculat, a făcut
semn cu mâna și a zis: „Bărbaţi israeliţi și voi care
vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi! 17Dumnezeul acestui popor Israel a
ales pe părinţii noștri. A ridicat la cinste pe norodul acesta
, în timpul șederii lui în ţara Egiptului, și
13:14,16
l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic. 18Timp
de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie. 19Și, după ce a nimicit
șapte popoare în Ţara Canaanului, le-a
dat de moștenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani. 20După aceste lucruri le-a
dat judecători, până
la prorocul Samuel. 21Ei au cerut atunci
10:1
un împărat. Și, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin, 22apoi l-a înlăturat
16:1Osea 13:11
și le-a
5:3
ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am
găsit pe David, fiul lui Iese, om
după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.’ 23Din
sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa
Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor
, care este Isus. 24Înainte
de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel. 25Și Ioan, când era la sfârșitul însărcinării lui, zicea: ‘Cine
credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela, ci iată că după mine vine Unul căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor.’ 26Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, și cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă
v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri. 27Căci locuitorii din Ierusalim și mai-marii lor n-au cunoscut
pe Isus și, prin faptul că L-au osândit, au împlinit
cuvintele prorocilor, care
se citesc în fiecare Sabat. 28Măcar că
n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuși
ei au cerut lui Pilat să-L omoare. 29Și
24:44Ioan 19:28,30,36,37
, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos
de pe lemn și L-au pus într-un mormânt. 30Dar
Dumnezeu L-a înviat din morţi. 31El
S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din
Galileea la Ierusalim și care
, acum, sunt martorii Lui înaintea norodului. 32Și noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa
12:3
22:18Rom. 4:13Gal. 3:16
făcută părinţilor noștri, 33Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: ‘Tu
5:5
ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut.’ 34Că L-a înviat din morţi, așa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: ‘Vă voi
împlini cu toată credincioșia făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David.’ 35De aceea mai zice și în alt psalm: ‘Nu
vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.’ 36Și David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit
, a fost îngropat lângă părinţii săi și a văzut putrezirea. 37Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea. 38Să știţi dar, fraţilor, că în El
vi se vestește iertarea păcatelor, 39și oricine crede este iertat prin El
8:3Evr. 7:19
de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise. 40Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în proroci
: 41‘Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă și pieriţi, căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva.’”
Prigonirile iudeilor
42Când au ieșit afară, neamurile i-au rugat să le vorbească și în Sabatul viitor despre aceleași lucruri. 43Și după ce s-a împrăștiat adunarea, mulţi din iudei și din prozeliţii evlavioși au mers după Pavel și Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei și-i
îndemnau să stăruiască în harul
lui Dumnezeu. 44În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 45Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse
de Pavel și-l batjocoreau. 46Dar Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia
vestit mai întâi vouă, dar
, fiindcă voi nu-l primiţi și singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veșnică, iată că ne întoarcem
spre neamuri. 47Căci așa ne-a poruncit Domnul: ‘Te-am
49:6Luca 2:32
pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.’” 48Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta și preamăreau Cuvântul Domnului. Și
toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veșnică au crezut. 49Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara. 50Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază și pe fruntașii cetăţii, au stârnit
o prigonire împotriva lui Pavel și Barnaba și i-au izgonit din hotarele lor. 51Pavel
și Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și s-au dus în Iconia, 52în timp ce ucenicii erau plini
de bucurie și de Duhul Sfânt.
