Barnaba și Saul. Elima
131În
Biserica din Antiohia erau niște proroci și învăţători: Barnaba
, Simon, numit Niger, Luciu
din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, și Saul. 2Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte
2:9
pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la
care i-am chemat.” 3Atunci, după ce au postit
și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece. 4Barnaba și Saul, trimiși de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru
. 5Ajunși la Salamina, au vestit
Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan
. 6După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un
vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus, 7care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba și pe Saul și și-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8Dar Elima
, vrăjitorul – căci așa se tâlcuiește numele lui –, le stătea împotrivă și căuta să abată pe dregător de la credinţă. 9Atunci, Saul, care se mai numește și Pavel, fiind plin
de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el 10și a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată răutatea, fiul
dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11Acum, iată că mâna
Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă și întuneric și căuta bâjbâind niște oameni care să-l ducă de mână. 12Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut și a rămas uimit de învăţătura Domnului.
Pavel în Perga și în Antiohia Pisidiei
13Pavel și tovarășii lui au pornit cu corabia din Pafos și s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan
s-a despărţit de ei și s-a întors la Ierusalim. 14Din Perga, și-au urmat drumul înainte și au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat
în sinagogă și au șezut jos. 15După citirea
Legii și a Prorocilor, fruntașii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt
de îndemn pentru norod, vorbiţi.” 16Pavel s-a sculat, a făcut
semn cu mâna și a zis: „Bărbaţi israeliţi și voi care
vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi! 17Dumnezeul acestui popor Israel a
ales pe părinţii noștri. A ridicat la cinste pe norodul acesta
, în timpul șederii lui în ţara Egiptului, și
13:14,16
l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic. 18Timp
de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie. 19Și, după ce a nimicit
șapte popoare în Ţara Canaanului, le-a
dat de moștenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani. 20După aceste lucruri le-a
dat judecători, până
la prorocul Samuel. 21Ei au cerut atunci
10:1
un împărat. Și, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin, 22apoi l-a înlăturat
16:1Osea 13:11
și le-a
5:3
ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am
găsit pe David, fiul lui Iese, om
după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.’ 23Din
sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa
Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor
, care este Isus. 24Înainte
de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel. 25Și Ioan, când era la sfârșitul însărcinării lui, zicea: ‘Cine
credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela, ci iată că după mine vine Unul căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor.’ 26Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, și cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă
v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri. 27Căci locuitorii din Ierusalim și mai-marii lor n-au cunoscut
pe Isus și, prin faptul că L-au osândit, au împlinit
cuvintele prorocilor, care
se citesc în fiecare Sabat. 28Măcar că
n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuși
ei au cerut lui Pilat să-L omoare. 29Și
24:44Ioan 19:28,30,36,37
, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos
de pe lemn și L-au pus într-un mormânt. 30Dar
Dumnezeu L-a înviat din morţi. 31El
S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din
Galileea la Ierusalim și care
, acum, sunt martorii Lui înaintea norodului. 32Și noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa
12:3
22:18Rom. 4:13Gal. 3:16
făcută părinţilor noștri, 33Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: ‘Tu
5:5
ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut.’ 34Că L-a înviat din morţi, așa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: ‘Vă voi
împlini cu toată credincioșia făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David.’ 35De aceea mai zice și în alt psalm: ‘Nu
vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.’ 36Și David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit
, a fost îngropat lângă părinţii săi și a văzut putrezirea. 37Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea. 38Să știţi dar, fraţilor, că în El
vi se vestește iertarea păcatelor, 39și oricine crede este iertat prin El
8:3Evr. 7:19
de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise. 40Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în proroci
: 41‘Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă și pieriţi, căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva.’”
Prigonirile iudeilor
42Când au ieșit afară, neamurile i-au rugat să le vorbească și în Sabatul viitor despre aceleași lucruri. 43Și după ce s-a împrăștiat adunarea, mulţi din iudei și din prozeliţii evlavioși au mers după Pavel și Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei și-i
îndemnau să stăruiască în harul
lui Dumnezeu. 44În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 45Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse
de Pavel și-l batjocoreau. 46Dar Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia
vestit mai întâi vouă, dar
, fiindcă voi nu-l primiţi și singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veșnică, iată că ne întoarcem
spre neamuri. 47Căci așa ne-a poruncit Domnul: ‘Te-am
49:6Luca 2:32
pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.’” 48Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta și preamăreau Cuvântul Domnului. Și
toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veșnică au crezut. 49Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara. 50Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază și pe fruntașii cetăţii, au stârnit
o prigonire împotriva lui Pavel și Barnaba și i-au izgonit din hotarele lor. 51Pavel
și Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și s-au dus în Iconia, 52în timp ce ucenicii erau plini
de bucurie și de Duhul Sfânt.
Pavel în Iconia
141În Iconia, Pavel și Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor și au vorbit în așa fel că o mare mulţime de iudei și de greci au crezut. 2Dar iudeii care n-au crezut au întărâtat și au răzvrătit sufletele neamurilor împotriva fraţilor. 3Totuși au rămas destul de multă vreme în Iconia și vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care
adeverea Cuvântul privitor la harul Său și îngăduia să se facă semne și minuni prin mâinile lor. 4Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, alţii cu apostolii
. 5Neamurile și iudeii, în învoire cu mai-marii lor, s-au pus în mișcare, ca să-i
batjocorească și să-i ucidă cu pietre. 6Pavel și Barnaba au înţeles lucrul acesta și au fugit
în cetăţile Licaoniei: Listra și Derbe, și în ţinutul de primprejur. 7Și au propovăduit Evanghelia acolo.
Vindecarea unui olog
8În
Listra era un om neputincios de picioare, olog din naștere, care nu umblase niciodată. 9El ședea jos și asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el, și fiindcă a văzut
9:28,29
că are credinţă ca să fie tămăduit, 10a zis cu glas tare: „Scoală-te
drept în picioare.” Și el s-a sculat dintr-o săritură și a început să umble. 11La vederea celor făcute de Pavel, noroadele și-au ridicat glasul și au zis în limba licaoniană: „Zeii
s-au coborât la noi în chip omenesc.” 12Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru că mânuia cuvântul. 13Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri și cununi înaintea porţilor și voia
să le aducă jertfă, împreună cu noroadele. 14Apostolii Barnaba și Pavel, când au auzit lucrul acesta, și-au
rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului și au strigat: 15„Oamenilor, de
ce faceţi lucrul acesta? Și noi suntem
oameni de aceeași fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri
deșarte
la Dumnezeul cel viu, care
146:6Apoc. 14:7
a făcut cerul, pământul și marea și tot ce este în ele. 16El
, în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor, 17măcar că
, drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis
28:12Iov 5:10Ps. 65:10
68:9
147:8Ier. 14:22Mat. 5:45
ploi din cer și timpuri roditoare, v-a dat hrană din belșug și v-a umplut inimile de bucurie.” 18Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.
Pavel în Derbe și Antiohia
19Atunci, au venit pe neașteptate din
Antiohia și Iconia niște iudei, care au aţâţat pe noroade. Aceștia, după ce au împroșcat
pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit. 20Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat și a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe. 21După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta și
au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia și la Antiohia, 22întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna
să stăruiască în credinţă și spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie
16:24Luca 22:28,29Rom. 8:172 Tim. 2:11,12
3:12
să intrăm prin multe necazuri. 23Au
rânduit prezbiteri în fiecare Biserică și, după ce s-au rugat și au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră. 24Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia, 25au vestit Cuvântul în Perga și s-au coborât la Atalia. 26De
acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi
în grija harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o săvârșiseră. 27După venirea lor, au adunat Biserica și au
istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei și cum deschisese
neamurilor ușa credinţei. 28Și au rămas destul de multă vreme acolo, cu ucenicii.
Adunarea Bisericii din Ierusalim
151Câţiva
oameni veniţi din Iudeea învăţau pe fraţi și ziceau: „Dacă
nu sunteţi tăiaţi împrejur după
obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.” 2Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite, și fraţii au hotărât ca Pavel și Barnaba și câţiva dintre ei să
se suie la Ierusalim, la apostoli și prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri. 3După ce au fost petrecuţi
de Biserică până afară din cetate, și-au urmat drumul prin Fenicia și Samaria, istorisind
întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, și au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor. 4Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli și de prezbiteri și au
istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. 5Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat și au zis că
neamurile trebuie să fie tăiate împrejur și să li se ceară să păzească Legea lui Moise. 6Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut. 7După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru și le-a zis:
„Fraţilor
, știţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. 8Și Dumnezeu, care cunoaște
inimile, a mărturisit pentru ei și le-a dat
Duhul Sfânt ca și nouă. 9N-a făcut nicio
deosebire între noi și ei, întrucât le-a curăţit
inimile prin credinţă. 10Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu și
puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noștri, nici noi nu l-am putut purta? 11Ci credem
3:4,5
că noi, ca și ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.” 12Toată adunarea a tăcut
și a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor.
Hotărârea Bisericii
13Când au încetat ei de vorbit, Iacov a
luat cuvântul și a zis:
„Fraţilor, ascultaţi-mă! 14Simon
a spus cum mai întâi Dumnezeu Și-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele. 15Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris: 16‘După
aceea, Mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi zidi dărâmăturile și-l voi înălţa din nou, 17pentru ca rămășiţa de oameni să caute pe Domnul, ca și toate neamurile peste care este chemat Numele Meu’, 18zice Domnul, care face aceste lucruri și căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie. 19De aceea, eu
sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre neamuri care se
întorc la Dumnezeu, 20ci să li se scrie doar să se ferească de
10:20,28Apoc. 2:14,20
pângăririle idolilor, de
curvie, de dobitoace sugrumate și
de sânge. 21Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit
în sinagogi în toate zilele de Sabat.” 22Atunci, apostolii și prezbiterii15:22 Sau: bătrânii. și întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei și să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și au ales pe Iuda, zis și Barsaba
, și pe Sila, oameni cu vază între fraţi. 23Și au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiteriiși fraţii: către fraţii dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune! 24Fiindcă am auzit că unii
, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor și v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur și să păziţi Legea, 25noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem niște oameni și să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiţii noștri Barnaba și Pavel, 26oamenii
aceștia care și-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. 27Am trimis dar pe Iuda și pe Sila, care vă vor spune, prin viu grai, aceleași lucruri. 28Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, 29adică să
vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge
, de dobitoace sugrumate și de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoși.”
Hotărârea adusă în Antiohia
30Ei deci și-au luat rămas-bun de la Biserică și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate. 31După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea. 32Iuda și Sila, care și ei erau proroci, au
îndemnat pe fraţi și i-au întărit cu multe cuvinte. 33După câtăva vreme, fraţii i-au
lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimiși. 34Totuși Sila a găsit cu cale să rămână acolo. 35Pavel
și Barnaba au rămas în Antiohia și învăţau pe norod și propovăduiau, cu mulţi alţii, Cuvântul Domnului.
Pavel cercetează Bisericile
36După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem și să mergem pe la fraţii din
toate cetăţile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.” 37Barnaba voia să ia cu el și pe Ioan
, numit Marcu, 38dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi
părăsise din Pamfilia și nu-i însoţise în lucrarea lor. 39Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu și a plecat cu corabia la Cipru. 40Pavel și-a ales pe Sila și a plecat după ce a fost încredinţat
de fraţi în grija harului Domnului. 41El a străbătut Siria și Cilicia, întărind
Bisericile.
