Pavel la Corint
181După aceea, Pavel a plecat din Atena și s-a dus la Corint. 2Acolo, a găsit pe un iudeu numit Aquila
, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevastă-sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei. 3Și, fiindcă avea același meșteșug, a rămas la ei și
lucrau – meseria lor era facerea corturilor. 4Pavel
vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat și îndupleca pe iudei și pe greci. 5Dar când au venit
Sila și Timotei din Macedonia, Pavel s-a
dedat în totul propovăduirii și dovedea iudeilor că Isus este Hristosul. 6Fiindcă iudeii i se împotriveau
și-l batjocoreau, Pavel și-a scuturat
hainele și le-a zis: „Sângele
33:4
vostru să cadă asupra capului vostru; eu
33:9
sunt curat. De acum
încolo, mă voi duce la neamuri.” 7Și după ce a ieșit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga. 8Dar
Crisp, fruntașul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Și mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut și ei și au fost botezaţi. 9Noaptea, Domnul
a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea, 10căci
Eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău; vorbește, fiindcă am mult norod în această cetate.” 11Aici a rămas un an și șase luni și învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.
Răscoala iudeilor
12Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată 13și au zis: „Omul acesta aţâţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii.” 14Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis iudeilor:
„Dacă
ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aș asculta după cuviinţă, iudeilor!
15Dar, dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume și asupra Legii voastre, treaba voastră; eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.” 16Și i-a alungat de la scaunul de judecată. 17Atunci, au pus toţi mâna pe Sosten
, fruntașul sinagogii, și-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.
Pavel la Ierusalim și Antiohia
18Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, și-a luat ziua bună de la fraţi și a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila și Aquila, după ce și-a tuns
capul în Chencrea
, căci făcuse o juruinţă. 19Au ajuns în Efes; și Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă și a stat de vorbă cu iudeii, 20care l-au rugat să rămână la ei mai multă vreme. El însă n-a voit, 21ci și-a luat rămas-bun de la ei și a zis: „Trebuie
numaidecât ca sărbătoarea care vine s-o fac în Ierusalim. Dacă
va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăși la voi.” Și a plecat din Efes. 22S-a dat jos din corabie în Cezareea, s-a suit la Ierusalim și, după ce a urat de bine Bisericii, s-a coborât în Antiohia.
A treia călătorie. Apolo
23După ce a petrecut câtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat și a străbătut din loc în loc ţinutul Galatiei
4:14
și Frigiei, întărind
pe toţi ucenicii. 24La Efes, a venit un iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii și era tare în Scripturi. 25El era învăţat în ce privește Calea Domnului, avea un duh înfocat
și vorbea și învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoștea
decât botezul lui Ioan. 26A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Aquila și Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei și i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu. 27Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă și au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a
ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră, 28căci înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului și le dovedea
din Scripturi că Isus este Hristosul.
Ucenicii lui Ioan se fac creștini
191Pe când era Apolo
3:5,6
în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici 2și le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am
auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” 3„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Și ei au răspuns: „Cu
botezul lui Ioan.” 4Atunci Pavel a zis: „Ioan
13:24,25
a botezat cu botezul pocăinţei și spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” 5Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în
Numele Domnului Isus. 6Când
și-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei și vorbeau
în alte limbi și proroceau. 7Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.
Pavel învaţă pe norod la Efes
8În urmă
, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la
Împărăţia lui Dumnezeu și căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau. 9Dar, fiindcă
unii rămâneau împietriţi și necredincioși și vorbeau de rău
Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei și a învăţat în fiecare zi pe norod în școala unuia numit Tiran. 10Lucrul acesta
a ţinut doi ani, așa că toţi cei ce locuiau în Asia, iudei și greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11Și Dumnezeu făcea
minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12până acolo
că peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorţuri care fuseseră atinse de trupul lui și-i lăsau bolile și ieșeau din ei duhurile rele.
Exorciștii iudei
13Niște
exorciști iudei, care umblau din loc în loc, au
încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduiește Pavel, să ieșiţi afară!” 14Cei ce făceau lucrul acesta erau șapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă. 15Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteţi?” 16Și omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi și i-a schingiuit în așa fel că au fugit goi și răniţi din casa aceea. 17Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, și
7:165:5,11
i-a apucat frica pe toţi, și Numele Domnului Isus era proslăvit. 18Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească
și să spună ce făcuseră. 19Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărţile și le-au ars înaintea tuturor; preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi. 20Cu atâta
putere se răspândea și se întărea Cuvântul Domnului.
Răscoala argintarului Dimitrie
21După ce
s-au petrecut aceste lucruri, Pavel și-a
pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia. „După ce voi merge acolo”, își zicea el, „trebuie
să văd și Roma.” 22A trimis în Macedonia pe două din
ajutoarele lui, pe Timotei și Erast
, iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia. 23Pe vremea aceea
, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea
Domnului. 24Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei și aducea lucrătorilor săi nu puţin
câștig cu ele. 25I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeași meserie, și le-a zis: „Oamenilor, știţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta 26și vedeţi și auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat și a abătut mult norod și zice că zeii făcuţi de mâini nu
sunt dumnezei. 27Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ, dar și că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica, și chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia și în toată lumea este nimicită.” 28Cuvintele acestea i-au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!” 29Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru și au luat cu ei pe macedonenii Gaius
și Aristarh
, tovarășii de călătorie ai lui Pavel. 30Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii. 31Chiar și unii din mai-marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. 32Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmășeală și cei mai mulţi nici nu știau pentru ce se adunaseră. 33Atunci, au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru
a făcut
semn cu mâna și voia să se apere înaintea norodului. 34Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!” 35Totuși logofătul a potolit norodul și a zis: „Bărbaţi efeseni, cine este acela care nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane și a chipului ei căzut din cer? 36Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi și să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită. 37Căci aţi adus aici pe oamenii aceștia, care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre. 38Deci, dacă, în adevăr, Dimitrie și meșterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată și sunt dregători; să se pârască unii pe alţii. 39Dar, dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită. 40Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.” 41După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.
Pavel în Macedonia
201Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici și, după ce le-a dat sfaturi, și-a luat ziua bună de la ei și a
plecat în Macedonia. 2A străbătut ţinutul acesta și a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia, 3unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar
iudeii i-au întins curse. Atunci s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4Avea ca tovarăși până în Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh
și Secund din Tesalonic, Gaius
din Derbe, Timotei
, precum și Tihic
și Trofim
, care erau din Asia. 5Aceștia au luat-o înainte și ne-au așteptat la Troa. 6Iar noi, după zilele
23:15
Praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei în
Troa, unde am stat șapte zile.
Învierea lui Eutih
7În ziua dintâi
a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să
frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor și și-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. 8În
odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini. 9Și un tânăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea și a fost ridicat mort. 10Dar Pavel s-a coborât, s-a
repezit spre el, l-a luat în braţe și a zis: „Nu
vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.” 11După ce s-a suit iarăși, a frânt pâinea, a cinat și a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. 12Flăcăul a fost adus viu, și lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.
Pavel la Milet
13Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie și am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos. 14Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie și ne-am dus la Mitilene. 15De aici am mers pe mare și a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, de abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion și a doua zi am venit la Milet. 16Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia, căci
se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să
fie în Ierusalim de Ziua
Cincizecimii.
Cuvântarea de rămas-bun
17Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes și a chemat pe prezbiterii Bisericii. 18Când au venit la el, le-a zis:
„Știţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din
ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei. 19Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe
care mi le ridicau uneltirile iudeilor. 20Știţi că n-am
ascuns nimic din ce vă era de folos și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăţ înaintea norodului și în case 21și să vestesc
iudeilor și grecilor pocăinţa
faţă de Dumnezeu și credinţa în Domnul nostru Isus Hristos. 22Și acum, iată că, împins
de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. 23Numai Duhul Sfânt
mă înștiinţează din cetate în cetate că mă așteaptă lanţuri și necazuri. 24Dar eu nu
ţin numaidecât la viaţa mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci
vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și
slujba pe
care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25Și acum, știu
că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu. 26De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele
tuturor. 27Căci
nu m-am ferit să vă vestesc tot planul
lui Dumnezeu. 28Luaţi seama
dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a
pus Duhul Sfânt episcopi20:28 Sau: priveghetori., ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care
a câștigat-o cu
însuși sângele Său. 29Știu bine că, după plecarea mea, se vor
vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma, 30și se vor scula din
mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. 31De aceea vegheaţi și aduceţi-vă aminte că, timp de trei
ani, zi și noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. 32Și acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu și a Cuvântului
harului Său, care vă
poate zidi sufletește și vă poate da moștenirea
împreună cu toţi cei sfinţiţi. 33N-am râvnit nici la argintul
11:9
12:17
, nici la aurul, nici la hainele cuiva. 34Singuri știţi că
mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele și ale celor ce erau cu mine. 35În toate privinţele v-am dat o pildă și v-am arătat că
12:13Efes. 4:281 Tes. 4:11
5:142 Tes. 3:8
, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi și să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’” 36După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat
și s-a rugat împreună cu ei toţi. 37Și au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut
46:29
pe grumazul lui Pavel și l-au sărutat. 38Căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care
le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Și l-au petrecut până la corabie.
