Ucenicii lui Ioan se fac creștini
191Pe când era Apolo
3:5,6
în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici 2și le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am
auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” 3„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Și ei au răspuns: „Cu
botezul lui Ioan.” 4Atunci Pavel a zis: „Ioan
13:24,25
a botezat cu botezul pocăinţei și spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” 5Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în
Numele Domnului Isus. 6Când
și-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei și vorbeau
în alte limbi și proroceau. 7Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.
Pavel învaţă pe norod la Efes
8În urmă
, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la
Împărăţia lui Dumnezeu și căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau. 9Dar, fiindcă
unii rămâneau împietriţi și necredincioși și vorbeau de rău
Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei și a învăţat în fiecare zi pe norod în școala unuia numit Tiran. 10Lucrul acesta
a ţinut doi ani, așa că toţi cei ce locuiau în Asia, iudei și greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11Și Dumnezeu făcea
minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12până acolo
că peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorţuri care fuseseră atinse de trupul lui și-i lăsau bolile și ieșeau din ei duhurile rele.
Exorciștii iudei
13Niște
exorciști iudei, care umblau din loc în loc, au
încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduiește Pavel, să ieșiţi afară!” 14Cei ce făceau lucrul acesta erau șapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă. 15Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteţi?” 16Și omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi și i-a schingiuit în așa fel că au fugit goi și răniţi din casa aceea. 17Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, și
7:165:5,11
i-a apucat frica pe toţi, și Numele Domnului Isus era proslăvit. 18Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească
și să spună ce făcuseră. 19Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărţile și le-au ars înaintea tuturor; preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi. 20Cu atâta
putere se răspândea și se întărea Cuvântul Domnului.
Răscoala argintarului Dimitrie
21După ce
s-au petrecut aceste lucruri, Pavel și-a
pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia. „După ce voi merge acolo”, își zicea el, „trebuie
să văd și Roma.” 22A trimis în Macedonia pe două din
ajutoarele lui, pe Timotei și Erast
, iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia. 23Pe vremea aceea
, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea
Domnului. 24Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei și aducea lucrătorilor săi nu puţin
câștig cu ele. 25I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeași meserie, și le-a zis: „Oamenilor, știţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta 26și vedeţi și auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat și a abătut mult norod și zice că zeii făcuţi de mâini nu
sunt dumnezei. 27Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ, dar și că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica, și chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia și în toată lumea este nimicită.” 28Cuvintele acestea i-au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!” 29Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru și au luat cu ei pe macedonenii Gaius
și Aristarh
, tovarășii de călătorie ai lui Pavel. 30Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii. 31Chiar și unii din mai-marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. 32Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmășeală și cei mai mulţi nici nu știau pentru ce se adunaseră. 33Atunci, au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru
a făcut
semn cu mâna și voia să se apere înaintea norodului. 34Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!” 35Totuși logofătul a potolit norodul și a zis: „Bărbaţi efeseni, cine este acela care nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane și a chipului ei căzut din cer? 36Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi și să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită. 37Căci aţi adus aici pe oamenii aceștia, care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre. 38Deci, dacă, în adevăr, Dimitrie și meșterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată și sunt dregători; să se pârască unii pe alţii. 39Dar, dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită. 40Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.” 41După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.