Înălţarea lui Isus
11Teofile
, în cea dintâi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă și să înveţe pe oameni, 2de la început până
24:511 Tim. 3:16
în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse
poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. 3După patima Lui, li S-a înfăţișat viu
21:1,141 Cor. 15:5
, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu. 4Pe
când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care
15:26
16:7
”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. 5Căci
Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi
fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” 6Deci apostolii, pe când erau strânși laolaltă, L-au întrebat: „Doamne
, în vremea aceasta ai de gând să așezi
din nou Împărăţia lui Israel?” 7El le-a răspuns: „Nu
este treaba voastră să știţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. 8Ci
voi veţi primi o putere, când Se va coborî
Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veţi
fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.” 9După
ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat
la cer, și un nor L-a ascuns din ochii lor. 10Și cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în
alb 11și au zis: „Bărbaţi galileeni
, de ce staţi și vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru va
4:162 Tes. 1:10Apoc. 1:7
veni în același fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”
Întoarcerea apostolilor
12Atunci
, ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului. 13Când au ajuns acasă, s-au suit în
odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau Petru
, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon
Zelotul și Iuda
, fiul lui Iacov. 14Toţi aceștia
stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri, împreună cu femeile
24:10
și cu Maria, mama lui Isus, și cu fraţii
Lui.
Alegerea lui Matia
15În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraţilor – numărul
celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci – și a zis: 16„Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura
spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care
a fost călăuza celor ce au prins pe Isus. 17El
era din numărul nostru și era părtaș al aceleiași slujbe
. 18Omul
acesta a dobândit un ogor cu plata
nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele. 19Lucrul acesta a ajuns așa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încât ogorul acela a fost numit în limba lor: „Acheldama”, adică: „Ogorul sângelui”. 20În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: ‘Locuinţa lui să rămână
pustie și nimeni să nu locuiască în ea!’ și ‘Slujba
lui s-o ia altul!’ 21Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, 22cu începere
de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat
El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept
martor al învierii Lui.” 23Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba
, zis și Iust, și pe Matia. 24Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu, care
29:17Ier. 11:20
17:10Apoc. 2:23
cunoști inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din acești doi l-ai ales, 25ca
să ia loc în slujba și apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.” 26Au tras la sorţi, și sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.
Coborârea Duhului Sfânt
21În Ziua
Cincizecimii, erau
toţi împreună în același loc. 2Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a
umplut toată casa unde ședeau ei. 3Niște limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. 4Și toţi s-au
umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească
13:1
14:2
în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. 5Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. 6Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat și a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7Toţi se mirau, se minunau și ziceau unii către alţii: „Toţi aceștia care vorbesc nu sunt galileeni
? 8Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? 9Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, 10Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirene, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi, 11cretani și arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” 12Toţi erau uimiţi, nu știau ce să creadă și ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?” 13Dar alţii își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must!” 14Atunci, Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul și le-a zis: „Bărbaţi iudei și voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să știţi lucrul acesta și ascultaţi cuvintele mele! 15Oamenii aceștia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci
nu este decât al treilea ceas din zi. 16Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: 17‘În
36:27Ioel 2:28,29Zah. 12:10Ioan 7:38
zilele de pe urmă’, zice Dumnezeu, ‘voi
turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele
voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii și bătrânii voștri vor visa visuri! 18Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu și
vor proroci. 19Voi
face să se arate semne sus în cer și minuni jos pe pământ, sânge, foc și un vârtej de fum; 20soarele
se va preface în întuneric, și luna, în sânge înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare și strălucită. 21Atunci, oricine
va chema Numele Domnului va fi mântuit.’
Cuvântarea lui Petru
22Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin
14:10,11Evr. 2:4
minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știţi, 23pe Omul acesta, dat
24:444:28
în mâinile
voastre după sfatul hotărât și după știinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit și L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. 24Dar
Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. 25Căci David zice despre El:
‘Eu aveam
totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26De aceea, mi se bucură inima și mi se veselește limba; chiar și trupul mi se va odihni în nădejde, 27căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. 28Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii și mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.’ 29Cât despre
patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit și a fost îngropat, și mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. 30Fiindcă David era proroc și
știa că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmașii săi pe scaunul lui de domnie, 31despre învierea lui Hristos a prorocit și a vorbit el, când a zis că
sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor și trupul lui nu va vedea putrezirea. 32Dumnezeu a înviat pe
acest Isus, și noi
toţi suntem martori ai Lui. 33Și acum, odată ce S-a înălţat
prin dreapta lui Dumnezeu și a primit
15:26
16:7,13
de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt
, a turnat ce vedeţi și auziţi. 34Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: ‘Domnul a zis
Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea 35până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’ 36Să știe bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a
făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.”
Cei dintâi creștini
37După ce au auzit aceste cuvinte, ei au
rămas străpunși în inimă și au zis lui Petru și celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” 38„Pocăiţi-vă
”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. 39Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru
copiii voștri și pentru
toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” 40Și, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna și zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” 41Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; și în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. 42Ei
stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii și în rugăciuni. 43Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe
minuni și semne. 44Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau
toate de obște. 45Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărţeau
între toţi, după nevoile fiecăruia. 46Toţi
împreună erau nelipsiţi de la Templu în
fiecare zi, frângeau
pâinea acasă și luau hrana cu bucurie și curăţie de inimă. 47Ei lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuţi
înaintea întregului norod. Și Domnul
adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.
Vindecarea ologului din naștere
31Petru și Ioan se suiau împreună la
Templu, la ceasul rugăciunii: era
ceasul al nouălea. 2Acolo era
un om olog din naștere, care era dus și pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să
ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. 3Omul acesta, când a văzut pe Petru și pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie. 4Petru, ca și Ioan, s-a uitat ţintă la el și a zis: „Uită-te la noi!” 5Și el se uita la ei cu luare aminte și aștepta să capete ceva de la ei. 6Atunci, Petru i-a zis: „Argint și aur n-am, dar ce am, îţi dau: În
Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!” 7L-a apucat de mâna dreaptă și l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile și gleznele; 8dintr-o săritură
a fost în picioare și a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind și lăudând pe Dumnezeu. 9Tot norodul l-a
văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu. 10Îl cunoșteau că era cel ce ședea
la poarta „Frumoasă” a Templului, ca să ceară de pomană, și s-au umplut de uimire și de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră. 11Fiindcă el se ţinea de Petru și de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis
al lui Solomon.
Cuvântarea lui Petru către norod
12Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul și a zis norodului: „Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca și cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble? 13Dumnezeul
lui Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeul părinţilor noștri, a proslăvit
12:16
17:1
pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat
în mâna lui Pilat și v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul. 14Voi v-aţi
19:15
lepădat de Cel
Sfânt și Neprihănit
și aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaș. 15Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe
care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi
suntem martori ai Lui. 16Prin credinţa în
Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi și-l cunoașteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii. 17Și acum, fraţilor, știu că din
neștiinţă aţi făcut așa, ca și mai-marii voștri. 18Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte
prin
53:5Dan. 9:261 Pet. 1:10,11
gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi. 19Pocăiţi-vă dar
și întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare 20și să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, 21pe
care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile așezării
din nou a tuturor lucrurilor – despre aceste vremuri a
vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime. 22În adevăr, Moise a zis părinţilor noștri: ‘Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voștri un proroc
ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune. 23Și oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârșire din mijlocul norodului.’ 24De asemenea, toţi prorocii, de la Samuel și ceilalţi care au urmat după el și au vorbit, au vestit zilele acestea. 25Voi
sunteţi fiii prorocilor și ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noștri, când a zis lui Avraam: ‘Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa
18:18
22:18
26:4
28:14Gal. 3:8
ta.’ 26Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis
15:24Luca 24:47
mai întâi vouă
, ca să vă binecuvânteze, întorcând
pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.”
