Ucenicii lui Ioan se fac creștini
191Pe când era Apolo
3:5,6
în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici 2și le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am
auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” 3„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Și ei au răspuns: „Cu
botezul lui Ioan.” 4Atunci Pavel a zis: „Ioan
13:24,25
a botezat cu botezul pocăinţei și spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” 5Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în
Numele Domnului Isus. 6Când
și-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei și vorbeau
în alte limbi și proroceau. 7Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.
Pavel învaţă pe norod la Efes
8În urmă
, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la
Împărăţia lui Dumnezeu și căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau. 9Dar, fiindcă
unii rămâneau împietriţi și necredincioși și vorbeau de rău
Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei și a învăţat în fiecare zi pe norod în școala unuia numit Tiran. 10Lucrul acesta
a ţinut doi ani, așa că toţi cei ce locuiau în Asia, iudei și greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11Și Dumnezeu făcea
minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12până acolo
că peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorţuri care fuseseră atinse de trupul lui și-i lăsau bolile și ieșeau din ei duhurile rele.
Exorciștii iudei
13Niște
exorciști iudei, care umblau din loc în loc, au
încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduiește Pavel, să ieșiţi afară!” 14Cei ce făceau lucrul acesta erau șapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă. 15Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteţi?” 16Și omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi și i-a schingiuit în așa fel că au fugit goi și răniţi din casa aceea. 17Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, și
7:165:5,11
i-a apucat frica pe toţi, și Numele Domnului Isus era proslăvit. 18Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească
și să spună ce făcuseră. 19Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărţile și le-au ars înaintea tuturor; preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi. 20Cu atâta
putere se răspândea și se întărea Cuvântul Domnului.
Răscoala argintarului Dimitrie
21După ce
s-au petrecut aceste lucruri, Pavel și-a
pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia. „După ce voi merge acolo”, își zicea el, „trebuie
să văd și Roma.” 22A trimis în Macedonia pe două din
ajutoarele lui, pe Timotei și Erast
, iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia. 23Pe vremea aceea
, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea
Domnului. 24Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei și aducea lucrătorilor săi nu puţin
câștig cu ele. 25I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeași meserie, și le-a zis: „Oamenilor, știţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta 26și vedeţi și auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat și a abătut mult norod și zice că zeii făcuţi de mâini nu
sunt dumnezei. 27Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ, dar și că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica, și chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia și în toată lumea este nimicită.” 28Cuvintele acestea i-au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!” 29Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru și au luat cu ei pe macedonenii Gaius
și Aristarh
, tovarășii de călătorie ai lui Pavel. 30Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii. 31Chiar și unii din mai-marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. 32Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmășeală și cei mai mulţi nici nu știau pentru ce se adunaseră. 33Atunci, au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru
a făcut
semn cu mâna și voia să se apere înaintea norodului. 34Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!” 35Totuși logofătul a potolit norodul și a zis: „Bărbaţi efeseni, cine este acela care nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane și a chipului ei căzut din cer? 36Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi și să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită. 37Căci aţi adus aici pe oamenii aceștia, care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre. 38Deci, dacă, în adevăr, Dimitrie și meșterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată și sunt dregători; să se pârască unii pe alţii. 39Dar, dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită. 40Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.” 41După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.
Pavel în Macedonia
201Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici și, după ce le-a dat sfaturi, și-a luat ziua bună de la ei și a
plecat în Macedonia. 2A străbătut ţinutul acesta și a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia, 3unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar
iudeii i-au întins curse. Atunci s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4Avea ca tovarăși până în Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh
și Secund din Tesalonic, Gaius
din Derbe, Timotei
, precum și Tihic
și Trofim
, care erau din Asia. 5Aceștia au luat-o înainte și ne-au așteptat la Troa. 6Iar noi, după zilele
23:15
Praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei în
Troa, unde am stat șapte zile.
Învierea lui Eutih
7În ziua dintâi
a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să
frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor și și-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. 8În
odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini. 9Și un tânăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea și a fost ridicat mort. 10Dar Pavel s-a coborât, s-a
repezit spre el, l-a luat în braţe și a zis: „Nu
vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.” 11După ce s-a suit iarăși, a frânt pâinea, a cinat și a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. 12Flăcăul a fost adus viu, și lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.
Pavel la Milet
13Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie și am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos. 14Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie și ne-am dus la Mitilene. 15De aici am mers pe mare și a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, de abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion și a doua zi am venit la Milet. 16Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia, căci
se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să
fie în Ierusalim de Ziua
Cincizecimii.
Cuvântarea de rămas-bun
17Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes și a chemat pe prezbiterii Bisericii. 18Când au venit la el, le-a zis:
„Știţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din
ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei. 19Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe
care mi le ridicau uneltirile iudeilor. 20Știţi că n-am
ascuns nimic din ce vă era de folos și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăţ înaintea norodului și în case 21și să vestesc
iudeilor și grecilor pocăinţa
faţă de Dumnezeu și credinţa în Domnul nostru Isus Hristos. 22Și acum, iată că, împins
de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. 23Numai Duhul Sfânt
mă înștiinţează din cetate în cetate că mă așteaptă lanţuri și necazuri. 24Dar eu nu
ţin numaidecât la viaţa mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci
vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și
slujba pe
care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25Și acum, știu
că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu. 26De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele
tuturor. 27Căci
nu m-am ferit să vă vestesc tot planul
lui Dumnezeu. 28Luaţi seama
dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a
pus Duhul Sfânt episcopi20:28 Sau: priveghetori., ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care
a câștigat-o cu
însuși sângele Său. 29Știu bine că, după plecarea mea, se vor
vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma, 30și se vor scula din
mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. 31De aceea vegheaţi și aduceţi-vă aminte că, timp de trei
ani, zi și noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. 32Și acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu și a Cuvântului
harului Său, care vă
poate zidi sufletește și vă poate da moștenirea
împreună cu toţi cei sfinţiţi. 33N-am râvnit nici la argintul
11:9
12:17
, nici la aurul, nici la hainele cuiva. 34Singuri știţi că
mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele și ale celor ce erau cu mine. 35În toate privinţele v-am dat o pildă și v-am arătat că
12:13Efes. 4:281 Tes. 4:11
5:142 Tes. 3:8
, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi și să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’” 36După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat
și s-a rugat împreună cu ei toţi. 37Și au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut
46:29
pe grumazul lui Pavel și l-au sărutat. 38Căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care
le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Și l-au petrecut până la corabie.
Pavel își ia rămas-bun de la ucenicii din Tir
211După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă și ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos și de-acolo la Patara. 2Am găsit o corabie care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea și am plecat. 3Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga și ne-am urmat drumul spre Siria, apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia. 4Acolo am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile. Ucenicii
, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim. 5Dar când s-au împlinit zilele, am plecat și ne-am văzut de drum; și ne-au petrecut toţi, cu nevestele și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat
pe mal și ne-am rugat. 6Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alţii și noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă
.
Pavel la Ptolemaida și la Cezareea. Prorocia lui Agab
7După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor și am stat la ei o zi. 8A doua zi, am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul
, care
era unul din cei șapte, și am găzduit la el. 9El avea patru fete fecioare, care
proroceau. 10Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc numit Agab
s-a coborât din Iudeea 11și a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: ‘Așa
vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta și-l vor da în mâinile neamurilor.’” 12Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât și cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. 13Atunci Pavel a răspuns: „Ce
faceţi de plângeţi așa și-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” 14Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit și am zis: „Facă-se voia
26:42Luca 11:2
22:42
Domnului!” 15După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare și ne-am suit la Ierusalim. 16Câţiva ucenici din Cezareea au venit și ei cu noi și ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.
Pavel la Ierusalim, în Templu
17Când
am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. 18A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov
și toţi prezbiterii s-au adunat acolo. 19După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit
cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul neamurilor prin
slujba lui. 20Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi, i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut și toţi sunt plini de râvnă
pentru Lege. 21Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-și taie copiii împrejur și să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. 22Ce este de făcut? Negreșit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. 23Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă. 24Ia-i cu tine, curăţește-te împreună cu ei și cheltuiește tu pentru ei, ca să-și radă
capul. Și astfel vor cunoaște toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că și tu umbli întocmai după rânduială și păzești Legea. 25Cu privire la neamurile care au crezut, noi
am hotărât și le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie.” 26Atunci, Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit și a
intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească
sfârșitul zilelor curăţirii, când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.
Prinderea lui Pavel
27Către sfârșitul celor șapte zile, iudeii
din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au
pus mâinile pe el 28și au început să strige: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care
propovăduiește pretutindeni și în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii și împotriva locașului acestuia, ba încă a vârât și pe niște greci în Templu și a spurcat acest locaș sfânt.” 29În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim
, Efeseanul, împreună cu el în cetate și credeau că Pavel îl băgase în Templu. 30Toată cetatea s-a pus în mișcare
și s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel și l-au scos din Templu, ale cărui uși au fost încuiate îndată. 31Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat. 32Acesta
a luat îndată ostași și sutași și a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan și pe ostași, au încetat să mai bată pe Pavel. 33Atunci, căpitanul s-a apropiat, a
pus mâna pe el și a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut. 34Dar unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel prin mulţime. Fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie. 35Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostași din pricina îmbulzelii norodului întărâtat, 36căci mulţimea norodului se ţinea după el și striga: „La moarte
cu el!”
Pavel cere voie să vorbească
37Tocmai când era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Știi grecește? 38Nu cumva
ești egipteanul acela care s-a răsculat acum în urmă și a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?” 39„Eu
sunt iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.” 40După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte și a
făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, și Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:
