Pavel în Macedonia
201Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici și, după ce le-a dat sfaturi, și-a luat ziua bună de la ei și a
plecat în Macedonia. 2A străbătut ţinutul acesta și a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia, 3unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar
iudeii i-au întins curse. Atunci s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4Avea ca tovarăși până în Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh
și Secund din Tesalonic, Gaius
din Derbe, Timotei
, precum și Tihic
și Trofim
, care erau din Asia. 5Aceștia au luat-o înainte și ne-au așteptat la Troa. 6Iar noi, după zilele
23:15
Praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei în
Troa, unde am stat șapte zile.
Învierea lui Eutih
7În ziua dintâi
a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să
frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor și și-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. 8În
odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini. 9Și un tânăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea și a fost ridicat mort. 10Dar Pavel s-a coborât, s-a
repezit spre el, l-a luat în braţe și a zis: „Nu
vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.” 11După ce s-a suit iarăși, a frânt pâinea, a cinat și a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. 12Flăcăul a fost adus viu, și lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.
Pavel la Milet
13Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie și am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos. 14Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie și ne-am dus la Mitilene. 15De aici am mers pe mare și a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, de abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion și a doua zi am venit la Milet. 16Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia, căci
se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să
fie în Ierusalim de Ziua
Cincizecimii.
Cuvântarea de rămas-bun
17Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes și a chemat pe prezbiterii Bisericii. 18Când au venit la el, le-a zis:
„Știţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din
ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei. 19Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe
care mi le ridicau uneltirile iudeilor. 20Știţi că n-am
ascuns nimic din ce vă era de folos și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăţ înaintea norodului și în case 21și să vestesc
iudeilor și grecilor pocăinţa
faţă de Dumnezeu și credinţa în Domnul nostru Isus Hristos. 22Și acum, iată că, împins
de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. 23Numai Duhul Sfânt
mă înștiinţează din cetate în cetate că mă așteaptă lanţuri și necazuri. 24Dar eu nu
ţin numaidecât la viaţa mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci
vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și
slujba pe
care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25Și acum, știu
că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu. 26De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele
tuturor. 27Căci
nu m-am ferit să vă vestesc tot planul
lui Dumnezeu. 28Luaţi seama
dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a
pus Duhul Sfânt episcopi20:28 Sau: priveghetori., ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care
a câștigat-o cu
însuși sângele Său. 29Știu bine că, după plecarea mea, se vor
vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma, 30și se vor scula din
mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. 31De aceea vegheaţi și aduceţi-vă aminte că, timp de trei
ani, zi și noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. 32Și acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu și a Cuvântului
harului Său, care vă
poate zidi sufletește și vă poate da moștenirea
împreună cu toţi cei sfinţiţi. 33N-am râvnit nici la argintul
11:9
12:17
, nici la aurul, nici la hainele cuiva. 34Singuri știţi că
mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele și ale celor ce erau cu mine. 35În toate privinţele v-am dat o pildă și v-am arătat că
12:13Efes. 4:281 Tes. 4:11
5:142 Tes. 3:8
, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi și să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’” 36După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat
și s-a rugat împreună cu ei toţi. 37Și au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut
46:29
pe grumazul lui Pavel și l-au sărutat. 38Căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care
le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Și l-au petrecut până la corabie.