Pavel își ia rămas-bun de la ucenicii din Tir
211După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă și ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos și de-acolo la Patara. 2Am găsit o corabie care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea și am plecat. 3Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga și ne-am urmat drumul spre Siria, apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia. 4Acolo am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile. Ucenicii
, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim. 5Dar când s-au împlinit zilele, am plecat și ne-am văzut de drum; și ne-au petrecut toţi, cu nevestele și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat
pe mal și ne-am rugat. 6Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alţii și noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă
.
Pavel la Ptolemaida și la Cezareea. Prorocia lui Agab
7După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor și am stat la ei o zi. 8A doua zi, am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul
, care
era unul din cei șapte, și am găzduit la el. 9El avea patru fete fecioare, care
proroceau. 10Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc numit Agab
s-a coborât din Iudeea 11și a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: ‘Așa
vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta și-l vor da în mâinile neamurilor.’” 12Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât și cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. 13Atunci Pavel a răspuns: „Ce
faceţi de plângeţi așa și-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” 14Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit și am zis: „Facă-se voia
26:42Luca 11:2
22:42
Domnului!” 15După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare și ne-am suit la Ierusalim. 16Câţiva ucenici din Cezareea au venit și ei cu noi și ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.
Pavel la Ierusalim, în Templu
17Când
am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. 18A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov
și toţi prezbiterii s-au adunat acolo. 19După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit
cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul neamurilor prin
slujba lui. 20Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi, i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut și toţi sunt plini de râvnă
pentru Lege. 21Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-și taie copiii împrejur și să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. 22Ce este de făcut? Negreșit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. 23Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă. 24Ia-i cu tine, curăţește-te împreună cu ei și cheltuiește tu pentru ei, ca să-și radă
capul. Și astfel vor cunoaște toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că și tu umbli întocmai după rânduială și păzești Legea. 25Cu privire la neamurile care au crezut, noi
am hotărât și le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie.” 26Atunci, Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit și a
intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească
sfârșitul zilelor curăţirii, când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.
Prinderea lui Pavel
27Către sfârșitul celor șapte zile, iudeii
din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au
pus mâinile pe el 28și au început să strige: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care
propovăduiește pretutindeni și în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii și împotriva locașului acestuia, ba încă a vârât și pe niște greci în Templu și a spurcat acest locaș sfânt.” 29În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim
, Efeseanul, împreună cu el în cetate și credeau că Pavel îl băgase în Templu. 30Toată cetatea s-a pus în mișcare
și s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel și l-au scos din Templu, ale cărui uși au fost încuiate îndată. 31Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat. 32Acesta
a luat îndată ostași și sutași și a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan și pe ostași, au încetat să mai bată pe Pavel. 33Atunci, căpitanul s-a apropiat, a
pus mâna pe el și a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut. 34Dar unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel prin mulţime. Fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie. 35Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostași din pricina îmbulzelii norodului întărâtat, 36căci mulţimea norodului se ţinea după el și striga: „La moarte
cu el!”
Pavel cere voie să vorbească
37Tocmai când era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Știi grecește? 38Nu cumva
ești egipteanul acela care s-a răsculat acum în urmă și a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?” 39„Eu
sunt iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.” 40După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte și a
făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, și Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:
Cuvântarea lui Pavel
221„Fraţilor
și părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!” 2Când au auzit ei că le vorbește în limba evreiască, au ţinut și mai multă liniște. Și Pavel a zis: 3„Eu
sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la
picioarele lui Gamaliel
să cunosc cu
de-amănuntul Legea părinţilor noștri și am fost
tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum
sunteţi și voi toţi azi. 4Am
prigonit până la moarte această Cale, am legat și am pus în temniţă bărbaţi și femei: 5marele preot și tot
soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar și scrisori de la
ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi. 6Când eram
pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. 7Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?’ 8‘Cine ești, Doamne?’, am răspuns eu. Și El mi-a zis: ‘Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești.’ 9Cei
ce erau cu mine au văzut bine lumina și s-au înfricoșat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. 10Atunci, am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ ‘Scoală-te’, mi-a răspuns Domnul, ‘du-te în Damasc și acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.’ 11Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, și așa am ajuns în Damasc. 12Și a venit la mine un
om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toţi iudeii
care locuiesc în Damasc îl vorbeau
de bine. 13El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea și m-am uitat la el. 14El mi-a zis: ‘Dumnezeul
părinţilor noștri te-a
ales să cunoști voia Lui, să
15:8
vezi pe
Cel Neprihănit și să
auzi cuvinte din gura Lui; 15căci
Îi vei fi martor faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care
le-ai văzut și auzit. 16Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul și fii spălat
de păcatele tale, chemând
Numele Domnului.’ 17Și mi s-a
întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească 18și am
văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbește-te
, ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.’ 19Și am zis: ‘Doamne, ei
știu că eu băgam în temniţă și băteam
prin sinagogi pe cei ce cred în Tine 20și că
, atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de faţă, îmi uneam
încuviinţarea mea cu a celorlalţi și păzeam hainele celor ce-l omorau.’ 21Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci
te voi trimite departe, la neamuri…’”
Pavel, cetăţean roman
22Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul și au zis: „Ia
de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să
trăiască!” 23Și scoteau strigăte, își aruncau hainele și azvârleau cu ţărână în văzduh. 24Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie și să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui. 25Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutașului care era de faţă: „Vă
este îngăduit să bateţi pe un roman care nu este osândit?” 26La auzul acestor cuvinte, sutașul s-a dus să dea de știre căpitanului și a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.” 27Și când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, ești roman?” „Da”, i-a răspuns el. 28Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta.” „Și eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman.” 29Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească, ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.
Pavel înaintea Sinedriului
30A doua zi, fiindcă voia să știe bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă și tot soborul, apoi a adus pe Pavel jos și l-a pus înaintea lor.
231Pavel s-a uitat ţintă la sobor și a zis: „Fraţilor, eu
am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…” 2Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l
lovească peste gură. 3Atunci, Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu șezi să mă judeci după Lege și poruncești
să mă lovească, împotriva Legii!” 4Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?” 5Și Pavel a zis: „N-am
știut, fraţilor, că este marele preot, căci este scris: ‘Pe
mai-marele norodului tău să nu-l grăiești de rău.’” 6Pavel, ca unul care știa că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraţilor, eu
sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii
în învierea morţilor sunt dat în judecată.” 7Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între farisei și saduchei, și adunarea s-a dezbinat. 8Căci
saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă. 9S-a făcut o mare zarvă, și câţiva cărturari din partida fariseilor s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă și au zis: „Noi nu găsim nicio
vină în omul acesta; dar dacă
i-a vorbit un duh sau un înger
?”… 10Fiindcă gâlceava creștea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostașilor să se coboare, să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în cetăţuie. 11În
noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel și i-a zis: „Îndrăznește, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma.”
Pavel este dus la Cezareea
12La ziuă, iudeii au
uneltit și s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea până nu vor omorî pe Pavel. 13Cei ce făcuseră legământul acesta erau mai mulţi de patruzeci. 14Ei s-au dus la preoţii cei mai de seamă și la bătrâni și le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel. 15Acum dar, voi, împreună cu soborul, daţi de știre căpitanului și rugaţi-l să-l aducă mâine jos, înaintea voastră, ca și cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu de-amănuntul, și până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.” 16Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetăţuie și a spus lui Pavel. 17Pavel a chemat pe unul din sutași și a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.” 18Sutașul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan și a zis: „Pavel cel întemniţat m-a chemat și m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva.” 19Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte și l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?” 20El a răspuns: „Iudeii
s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea soborului, ca și cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul. 21Tu să nu-i asculţi, pentru că mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pândesc și s-au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata și n-așteaptă decât făgăduiala ta.” 22Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece și i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri. 23În urmă, a chemat pe doi sutași și le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveţi gata două sute de ostași, șaptezeci de călăreţi și două sute de suliţari, ca să meargă până la Cezareea.” 24Le-a poruncit să aducă și dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare și să-l ducă sănătos și teafăr la dregătorul Felix. 25Lui Felix, i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins: 26„Claudius Lisias către preaalesul dregător Felix: plecăciune! 27Acest
om, pe care l-au prins iudeii, era să fie omorât de ei, și eu m-am dus repede cu ostași și l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este roman. 28Am
vrut să aflu pricina pentru care-l pârau și l-am adus înaintea soborului lor. 29Am găsit că era pârât pentru
lucruri privitoare la Legea lor, dar
că nu săvârșise nicio nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri. 30Mi s-a dat
însă de știre că iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine și am făcut cunoscut
și celor ce-l învinuiesc să-ţi spună ţie ce au împotriva lui. Fii sănătos.” 31Ostașii, după porunca pe care o primiseră, au luat pe Pavel și l-au dus noaptea până la Antipatrida. 32A doua zi, au lăsat pe călăreţi să-și urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetăţuie. 33Ajunși în Cezareea, călăreţii au dat scrisoarea în mâna dregătorului și au adus pe Pavel înaintea lui. 34Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ţinut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia
, 35„te
voi asculta”, a zis el, „când vor veni pârâșii tăi”. Și a poruncit să fie păzit în palatul
lui Irod.
