Cuvântarea lui Pavel
221„Fraţilor
și părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!” 2Când au auzit ei că le vorbește în limba evreiască, au ţinut și mai multă liniște. Și Pavel a zis: 3„Eu
sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la
picioarele lui Gamaliel
să cunosc cu
de-amănuntul Legea părinţilor noștri și am fost
tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum
sunteţi și voi toţi azi. 4Am
prigonit până la moarte această Cale, am legat și am pus în temniţă bărbaţi și femei: 5marele preot și tot
soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar și scrisori de la
ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi. 6Când eram
pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. 7Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?’ 8‘Cine ești, Doamne?’, am răspuns eu. Și El mi-a zis: ‘Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești.’ 9Cei
ce erau cu mine au văzut bine lumina și s-au înfricoșat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. 10Atunci, am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ ‘Scoală-te’, mi-a răspuns Domnul, ‘du-te în Damasc și acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.’ 11Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, și așa am ajuns în Damasc. 12Și a venit la mine un
om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toţi iudeii
care locuiesc în Damasc îl vorbeau
de bine. 13El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea și m-am uitat la el. 14El mi-a zis: ‘Dumnezeul
părinţilor noștri te-a
ales să cunoști voia Lui, să
15:8
vezi pe
Cel Neprihănit și să
auzi cuvinte din gura Lui; 15căci
Îi vei fi martor faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care
le-ai văzut și auzit. 16Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul și fii spălat
de păcatele tale, chemând
Numele Domnului.’ 17Și mi s-a
întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească 18și am
văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbește-te
, ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.’ 19Și am zis: ‘Doamne, ei
știu că eu băgam în temniţă și băteam
prin sinagogi pe cei ce cred în Tine 20și că
, atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de faţă, îmi uneam
încuviinţarea mea cu a celorlalţi și păzeam hainele celor ce-l omorau.’ 21Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci
te voi trimite departe, la neamuri…’”
Pavel, cetăţean roman
22Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul și au zis: „Ia
de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să
trăiască!” 23Și scoteau strigăte, își aruncau hainele și azvârleau cu ţărână în văzduh. 24Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie și să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui. 25Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutașului care era de faţă: „Vă
este îngăduit să bateţi pe un roman care nu este osândit?” 26La auzul acestor cuvinte, sutașul s-a dus să dea de știre căpitanului și a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.” 27Și când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, ești roman?” „Da”, i-a răspuns el. 28Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta.” „Și eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman.” 29Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească, ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.
Pavel înaintea Sinedriului
30A doua zi, fiindcă voia să știe bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă și tot soborul, apoi a adus pe Pavel jos și l-a pus înaintea lor.