Cuvântarea lui Pavel
221„Fraţilor
și părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!” 2Când au auzit ei că le vorbește în limba evreiască, au ţinut și mai multă liniște. Și Pavel a zis: 3„Eu
sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la
picioarele lui Gamaliel
să cunosc cu
de-amănuntul Legea părinţilor noștri și am fost
tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum
sunteţi și voi toţi azi. 4Am
prigonit până la moarte această Cale, am legat și am pus în temniţă bărbaţi și femei: 5marele preot și tot
soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar și scrisori de la
ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi. 6Când eram
pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. 7Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?’ 8‘Cine ești, Doamne?’, am răspuns eu. Și El mi-a zis: ‘Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești.’ 9Cei
ce erau cu mine au văzut bine lumina și s-au înfricoșat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. 10Atunci, am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ ‘Scoală-te’, mi-a răspuns Domnul, ‘du-te în Damasc și acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.’ 11Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, și așa am ajuns în Damasc. 12Și a venit la mine un
om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toţi iudeii
care locuiesc în Damasc îl vorbeau
de bine. 13El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea și m-am uitat la el. 14El mi-a zis: ‘Dumnezeul
părinţilor noștri te-a
ales să cunoști voia Lui, să
15:8
vezi pe
Cel Neprihănit și să
auzi cuvinte din gura Lui; 15căci
Îi vei fi martor faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care
le-ai văzut și auzit. 16Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul și fii spălat
de păcatele tale, chemând
Numele Domnului.’ 17Și mi s-a
întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească 18și am
văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbește-te
, ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.’ 19Și am zis: ‘Doamne, ei
știu că eu băgam în temniţă și băteam
prin sinagogi pe cei ce cred în Tine 20și că
, atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de faţă, îmi uneam
încuviinţarea mea cu a celorlalţi și păzeam hainele celor ce-l omorau.’ 21Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci
te voi trimite departe, la neamuri…’”
Pavel, cetăţean roman
22Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul și au zis: „Ia
de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să
trăiască!” 23Și scoteau strigăte, își aruncau hainele și azvârleau cu ţărână în văzduh. 24Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie și să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui. 25Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutașului care era de faţă: „Vă
este îngăduit să bateţi pe un roman care nu este osândit?” 26La auzul acestor cuvinte, sutașul s-a dus să dea de știre căpitanului și a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.” 27Și când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, ești roman?” „Da”, i-a răspuns el. 28Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta.” „Și eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman.” 29Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească, ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.
Pavel înaintea Sinedriului
30A doua zi, fiindcă voia să știe bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă și tot soborul, apoi a adus pe Pavel jos și l-a pus înaintea lor.
231Pavel s-a uitat ţintă la sobor și a zis: „Fraţilor, eu
am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…” 2Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l
lovească peste gură. 3Atunci, Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu șezi să mă judeci după Lege și poruncești
să mă lovească, împotriva Legii!” 4Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?” 5Și Pavel a zis: „N-am
știut, fraţilor, că este marele preot, căci este scris: ‘Pe
mai-marele norodului tău să nu-l grăiești de rău.’” 6Pavel, ca unul care știa că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraţilor, eu
sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii
în învierea morţilor sunt dat în judecată.” 7Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între farisei și saduchei, și adunarea s-a dezbinat. 8Căci
saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă. 9S-a făcut o mare zarvă, și câţiva cărturari din partida fariseilor s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă și au zis: „Noi nu găsim nicio
vină în omul acesta; dar dacă
i-a vorbit un duh sau un înger
?”… 10Fiindcă gâlceava creștea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostașilor să se coboare, să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în cetăţuie. 11În
noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel și i-a zis: „Îndrăznește, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma.”
Pavel este dus la Cezareea
12La ziuă, iudeii au
uneltit și s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea până nu vor omorî pe Pavel. 13Cei ce făcuseră legământul acesta erau mai mulţi de patruzeci. 14Ei s-au dus la preoţii cei mai de seamă și la bătrâni și le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel. 15Acum dar, voi, împreună cu soborul, daţi de știre căpitanului și rugaţi-l să-l aducă mâine jos, înaintea voastră, ca și cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu de-amănuntul, și până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.” 16Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetăţuie și a spus lui Pavel. 17Pavel a chemat pe unul din sutași și a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.” 18Sutașul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan și a zis: „Pavel cel întemniţat m-a chemat și m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva.” 19Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte și l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?” 20El a răspuns: „Iudeii
s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea soborului, ca și cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul. 21Tu să nu-i asculţi, pentru că mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pândesc și s-au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata și n-așteaptă decât făgăduiala ta.” 22Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece și i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri. 23În urmă, a chemat pe doi sutași și le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveţi gata două sute de ostași, șaptezeci de călăreţi și două sute de suliţari, ca să meargă până la Cezareea.” 24Le-a poruncit să aducă și dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare și să-l ducă sănătos și teafăr la dregătorul Felix. 25Lui Felix, i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins: 26„Claudius Lisias către preaalesul dregător Felix: plecăciune! 27Acest
om, pe care l-au prins iudeii, era să fie omorât de ei, și eu m-am dus repede cu ostași și l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este roman. 28Am
vrut să aflu pricina pentru care-l pârau și l-am adus înaintea soborului lor. 29Am găsit că era pârât pentru
lucruri privitoare la Legea lor, dar
că nu săvârșise nicio nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri. 30Mi s-a dat
însă de știre că iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine și am făcut cunoscut
și celor ce-l învinuiesc să-ţi spună ţie ce au împotriva lui. Fii sănătos.” 31Ostașii, după porunca pe care o primiseră, au luat pe Pavel și l-au dus noaptea până la Antipatrida. 32A doua zi, au lăsat pe călăreţi să-și urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetăţuie. 33Ajunși în Cezareea, călăreţii au dat scrisoarea în mâna dregătorului și au adus pe Pavel înaintea lui. 34Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ţinut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia
, 35„te
voi asculta”, a zis el, „când vor veni pârâșii tăi”. Și a poruncit să fie păzit în palatul
lui Irod.
Pavel la Cezareea
241După cinci
zile, a venit marele preot
Anania cu unii din bătrâni și cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel. 2Pavel a fost chemat, și Tertul a început să-l pârască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare și neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale. 3Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţumirea, în toată vremea și în tot locul. 4Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, câteva cuvinte. 5Am
17:6
21:281 Pet. 2:12,15
găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pământul, este mai-marele partidei nazarinenilor 6și
a încercat să spurce chiar și Templul. Și am pus mâna pe el. Am vrut să-l judecăm
după Legea noastră, 7dar
a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre, cu mare silă, 8și a poruncit
pârâșilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi.” 9Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta și au spus că așa stau lucrurile.
Apărarea lui Pavel
10După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă știu că de mulţi ani ești judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea. 11Nu sunt mai mult de douăsprezece zile – te poţi încredinţa de lucrul acesta – de când m-am suit să
mă închin la Ierusalim. 12Nu
m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală de norod. 13Așa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum. 14Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului
părinţilor mei după Calea
pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege
și în Proroci 15și am
în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au și ei înșiși, că
va fi o înviere a celor drepţi și a celor nedrepţi. 16De aceea mă
silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. 17După o lipsă de mai mulţi ani, am
venit să aduc milostenii neamului meu și să aduc daruri la Templu. 18Tocmai atunci
niște iudei din Asia m-au găsit curăţit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. 19Ei înșiși
ar trebui să se înfăţișeze înaintea ta și să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea. 20Sau să spună aceștia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea soborului, 21afară numai doar de strigătul acesta pe care l-am scos în mijlocul lor: ‘Pentru
învierea morţilor sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.’” 22Felix, care știa destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când va veni căpitanul
Lisias.” 23Și a poruncit sutașului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod și să nu oprească pe
nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.
Pavel stă de vorbă cu Felix
24După câteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel și l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus. 25Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.” 26Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i
dea bani, de aceea trimitea și mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.
Pavel înaintea lui Festus
27Doi ani au trecut astfel; și în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut
să facă pe placul iudeilor și a lăsat pe Pavel în temniţă.
