231Pavel s-a uitat ţintă la sobor și a zis: „Fraţilor, eu
am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…” 2Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l
lovească peste gură. 3Atunci, Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu șezi să mă judeci după Lege și poruncești
să mă lovească, împotriva Legii!” 4Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?” 5Și Pavel a zis: „N-am
știut, fraţilor, că este marele preot, căci este scris: ‘Pe
mai-marele norodului tău să nu-l grăiești de rău.’” 6Pavel, ca unul care știa că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraţilor, eu
sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii
în învierea morţilor sunt dat în judecată.” 7Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între farisei și saduchei, și adunarea s-a dezbinat. 8Căci
saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă. 9S-a făcut o mare zarvă, și câţiva cărturari din partida fariseilor s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă și au zis: „Noi nu găsim nicio
vină în omul acesta; dar dacă
i-a vorbit un duh sau un înger
?”… 10Fiindcă gâlceava creștea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostașilor să se coboare, să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în cetăţuie. 11În
noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel și i-a zis: „Îndrăznește, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma.”
Pavel este dus la Cezareea
12La ziuă, iudeii au
uneltit și s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea până nu vor omorî pe Pavel. 13Cei ce făcuseră legământul acesta erau mai mulţi de patruzeci. 14Ei s-au dus la preoţii cei mai de seamă și la bătrâni și le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel. 15Acum dar, voi, împreună cu soborul, daţi de știre căpitanului și rugaţi-l să-l aducă mâine jos, înaintea voastră, ca și cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu de-amănuntul, și până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.” 16Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetăţuie și a spus lui Pavel. 17Pavel a chemat pe unul din sutași și a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.” 18Sutașul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan și a zis: „Pavel cel întemniţat m-a chemat și m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva.” 19Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte și l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?” 20El a răspuns: „Iudeii
s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea soborului, ca și cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul. 21Tu să nu-i asculţi, pentru că mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pândesc și s-au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata și n-așteaptă decât făgăduiala ta.” 22Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece și i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri. 23În urmă, a chemat pe doi sutași și le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveţi gata două sute de ostași, șaptezeci de călăreţi și două sute de suliţari, ca să meargă până la Cezareea.” 24Le-a poruncit să aducă și dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare și să-l ducă sănătos și teafăr la dregătorul Felix. 25Lui Felix, i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins: 26„Claudius Lisias către preaalesul dregător Felix: plecăciune! 27Acest
om, pe care l-au prins iudeii, era să fie omorât de ei, și eu m-am dus repede cu ostași și l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este roman. 28Am
vrut să aflu pricina pentru care-l pârau și l-am adus înaintea soborului lor. 29Am găsit că era pârât pentru
lucruri privitoare la Legea lor, dar
că nu săvârșise nicio nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri. 30Mi s-a dat
însă de știre că iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine și am făcut cunoscut
și celor ce-l învinuiesc să-ţi spună ţie ce au împotriva lui. Fii sănătos.” 31Ostașii, după porunca pe care o primiseră, au luat pe Pavel și l-au dus noaptea până la Antipatrida. 32A doua zi, au lăsat pe călăreţi să-și urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetăţuie. 33Ajunși în Cezareea, călăreţii au dat scrisoarea în mâna dregătorului și au adus pe Pavel înaintea lui. 34Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ţinut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia
, 35„te
voi asculta”, a zis el, „când vor veni pârâșii tăi”. Și a poruncit să fie păzit în palatul
lui Irod.
Pavel la Cezareea
241După cinci
zile, a venit marele preot
Anania cu unii din bătrâni și cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel. 2Pavel a fost chemat, și Tertul a început să-l pârască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare și neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale. 3Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţumirea, în toată vremea și în tot locul. 4Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, câteva cuvinte. 5Am
17:6
21:281 Pet. 2:12,15
găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pământul, este mai-marele partidei nazarinenilor 6și
a încercat să spurce chiar și Templul. Și am pus mâna pe el. Am vrut să-l judecăm
după Legea noastră, 7dar
a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre, cu mare silă, 8și a poruncit
pârâșilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi.” 9Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta și au spus că așa stau lucrurile.
Apărarea lui Pavel
10După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă știu că de mulţi ani ești judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea. 11Nu sunt mai mult de douăsprezece zile – te poţi încredinţa de lucrul acesta – de când m-am suit să
mă închin la Ierusalim. 12Nu
m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală de norod. 13Așa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum. 14Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului
părinţilor mei după Calea
pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege
și în Proroci 15și am
în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au și ei înșiși, că
va fi o înviere a celor drepţi și a celor nedrepţi. 16De aceea mă
silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. 17După o lipsă de mai mulţi ani, am
venit să aduc milostenii neamului meu și să aduc daruri la Templu. 18Tocmai atunci
niște iudei din Asia m-au găsit curăţit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. 19Ei înșiși
ar trebui să se înfăţișeze înaintea ta și să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea. 20Sau să spună aceștia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea soborului, 21afară numai doar de strigătul acesta pe care l-am scos în mijlocul lor: ‘Pentru
învierea morţilor sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.’” 22Felix, care știa destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când va veni căpitanul
Lisias.” 23Și a poruncit sutașului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod și să nu oprească pe
nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.
Pavel stă de vorbă cu Felix
24După câteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel și l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus. 25Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.” 26Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i
dea bani, de aceea trimitea și mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.
Pavel înaintea lui Festus
27Doi ani au trecut astfel; și în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut
să facă pe placul iudeilor și a lăsat pe Pavel în temniţă.
251Festus, când a venit în ţinutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea în Ierusalim. 2Preoţii cei mai de seamă
și fruntașii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă 3și i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau
o cursă, ca să-l omoare pe drum. 4Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea și că el însuși are să plece în curând acolo. 5„Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine și, dacă
este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască.” 6Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile, apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi, a șezut pe scaunul de judecător și a poruncit să fie adus Pavel. 7Când a sosit Pavel, iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au înconjurat și au adus împotriva lui multe
și grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi. 8Pavel a început să se apere și a zis: „N-am păcătuit cu nimic nici
împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.” 9Festus, care voia
să capete bunăvoinţa iudeilor, drept răspuns a zis lui Pavel: „Vrei
să te sui la Ierusalim și să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?” 10Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum știi și tu foarte bine. 11Dacă
am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte, dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer
să fiu judecat de Cezar.” 12Atunci, Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce.”
Împăratul Agripa la Cezareea
13După câteva zile, împăratul Agripa și Berenice au sosit la Cezareea, ca să ureze de bine lui Festus. 14Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel și a zis: „Felix a lăsat în temniţă pe un
om 15împotriva
căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă și bătrânii iudeilor și i-au cerut osândirea. 16Le-am
răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus faţă cu pârâșii lui și să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este pârât. 17Ei au venit deci aici și, fără întârziere
, am șezut a doua zi pe scaunul meu de judecător și am poruncit să aducă pe omul acesta. 18Pârâșii, când s-au înfăţișat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu. 19Aveau împotriva lui numai
niște neînţelegeri cu privire la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit și despre care Pavel spunea că este viu. 20Fiindcă nu știam ce hotărâre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 21Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ţinută ca să fie supusă hotărârii împăratului și am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la Cezar.” 22Agripa
a zis lui Festus: „Aș vrea să aud și eu pe omul acela.” „Mâine”, a răspuns Festus, „îl vei auzi.” 23A doua zi deci, Agripa și Berenice au venit cu multă fală și au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii și cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo. 24Atunci, Festus a zis: „Împărate Agripa și voi toţi care sunteţi de faţă cu noi, uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată
mulţimea iudeilor m-a rugat în Ierusalim și aici, strigând că nu trebuie să
mai trăiască. 25Fiindcă am înţeles că n-a făcut
nimic vrednic de moarte și fiindcă singur
a cerut să fie judecat de Cezar, am hotărât să-l trimit. 26Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el, de aceea l-am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie. 27Căci mi se pare fără noimă să trimit pe un întemniţat, fără să arăt de ce este pârât.”
