Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
25

251Festus, când a venit în ţinutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea în Ierusalim. 2Preoţii cei mai de seamă

25:2
Cap. 24:1. Vers. 15.
și fruntașii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă 3și i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau
25:3
Cap. 23:12,15.
o cursă, ca să-l omoare pe drum. 4Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea și că el însuși are să plece în curând acolo. 5„Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine și, dacă
25:5
Cap. 18:14. Vers. 18.
este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască.” 6Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile, apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi, a șezut pe scaunul de judecător și a poruncit să fie adus Pavel. 7Când a sosit Pavel, iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au înconjurat și au adus împotriva lui multe
25:7
Marcu 15:3Luca 23:2,10
și grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi. 8Pavel a început să se apere și a zis: „N-am păcătuit cu nimic nici
25:8
Cap. 6:13;
împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.” 9Festus, care voia
25:9
Cap. 24:27.
să capete bunăvoinţa iudeilor, drept răspuns a zis lui Pavel: „Vrei
25:9
Vers. 20.
să te sui la Ierusalim și să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?” 10Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum știi și tu foarte bine. 11Dacă
25:11
Cap. 18:14;
am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte, dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer
25:11
Cap. 26:32;
să fiu judecat de Cezar.” 12Atunci, Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce.”

Împăratul Agripa la Cezareea

13După câteva zile, împăratul Agripa și Berenice au sosit la Cezareea, ca să ureze de bine lui Festus. 14Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel și a zis: „Felix a lăsat în temniţă pe un

25:14
Cap. 24:27.
om 15împotriva
25:15
Vers. 2,3.
căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă și bătrânii iudeilor și i-au cerut osândirea. 16Le-am
25:16
Vers. 4,5.
răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus faţă cu pârâșii lui și să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este pârât. 17Ei au venit deci aici și, fără întârziere
25:17
Vers. 6.
, am șezut a doua zi pe scaunul meu de judecător și am poruncit să aducă pe omul acesta. 18Pârâșii, când s-au înfăţișat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu. 19Aveau împotriva lui numai
25:19
Cap. 18:15;
niște neînţelegeri cu privire la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit și despre care Pavel spunea că este viu. 20Fiindcă nu știam ce hotărâre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 21Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ţinută ca să fie supusă hotărârii împăratului și am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la Cezar.” 22Agripa
25:22
Cap. 9:15.
a zis lui Festus: „Aș vrea să aud și eu pe omul acela.” „Mâine”, a răspuns Festus, „îl vei auzi.” 23A doua zi deci, Agripa și Berenice au venit cu multă fală și au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii și cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo. 24Atunci, Festus a zis: „Împărate Agripa și voi toţi care sunteţi de faţă cu noi, uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată
25:24
Vers. 2,3,7.
mulţimea iudeilor m-a rugat în Ierusalim și aici, strigând că nu trebuie să
25:24
Cap. 22:22.
mai trăiască. 25Fiindcă am înţeles că n-a făcut
25:25
Cap. 23:9,29;
nimic vrednic de moarte și fiindcă singur
25:25
Vers. 11,12.
a cerut să fie judecat de Cezar, am hotărât să-l trimit. 26Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el, de aceea l-am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie. 27Căci mi se pare fără noimă să trimit pe un întemniţat, fără să arăt de ce este pârât.”

26

Pavel înaintea lui Agripa

261Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!” Pavel a întins mâna și a început să se apere astfel: 2„Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta pentru toate lucrurile de care sunt pârât de iudei, 3căci tu cunoști foarte bine toate obiceiurile și neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă. 4Viaţa mea, din cele dintâi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu. 5Dacă vor să mărturisească, ei știu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă

26:5
Cap. 22:3;
a religiei noastre. 6Și
26:6
Cap. 23:6.
acum sunt dat în judecată pentru nădejdea făgăduinţei
26:6
Gen. 3:15
22:18
26:4
49:10Deut. 18:152 Sam. 7:12Ps. 132:11Is. 4:2
7:14
9:6
40:10Ier. 23:5
33:14-16Ezec. 34:23
37:24Dan. 9:24Mica 7:20Rom. 15:8Tit 2:13
pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noștri 7și a cărei împlinire o așteaptă cele douăsprezece
26:7
Iac. 1:1
seminţii ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi
26:7
Luca 2:371 Tes. 3:101 Tim. 5:5
și noapte. Pentru această nădejde
26:7
Filip. 3:11
, împărate, sunt pârât eu de iudei! 8Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morţii? 9Și
26:9
Ioan 16:21 Tim. 1:13
eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, 10și așa
26:10
Cap. 8:3.
am și făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta de la
26:10
Cap. 9:14,21;
preoţii cei mai de seamă; și, când erau osândiţi la moarte, îmi dădeam și eu votul împotriva lor. 11I-am pedepsit adesea în toate sinagogile
26:11
Cap. 22:19.
și îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până și în cetăţile străine. 12În
26:12
Cap. 9:3;
acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere și învoire de la preoţii cei mai de seamă. 13Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu și împrejurul tovarășilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui. 14Am căzut cu toţii la pământ, și eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuș.’ 15‘Cine ești, Doamne?’, am răspuns eu. Și Domnul a zis: ‘Eu sunt Isus, pe care-L prigonești. 16Dar scoală-te și stai în picioare, căci M-am arătat ţie ca
26:16
Cap. 22:15.
să te pun slujitor și martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât și al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. 17Te-am ales din mijlocul norodului acestuia și din mijlocul neamurilor, la
26:17
Cap. 22:21.
care te trimit, 18ca să
26:18
Is. 35:5
42:7Luca 1:79Ioan 8:122 Cor. 4:4Efes. 1:181 Tes. 5:5
le deschizi ochii, să
26:18
2 Cor. 6:14Efes. 4:18
5:8Col. 1:131 Pet. 2:9,25
se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu și să
26:18
Luca 1:77
primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate și moștenirea
26:18
Efes. 1:11Col. 1:12
împreună cu cei
26:18
Cap. 20:32.
sfinţiţi.’ 19De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cerești. 20Ci am
26:20
Cap. 9:20,22,29;
propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea și la neamuri, să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu și să facă fapte
26:20
Mat. 3:8
vrednice de pocăinţa lor. 21Iată de ce au pus iudeii
26:21
Cap. 21:30,31.
mâna pe mine în Templu și au căutat să mă omoare. 22Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta și am mărturisit înaintea celor mici și celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce
26:22
Luca 24:27,44Rom. 3:21
au spus prorocii și Moise
26:22
Ioan 5:46
că are să se întâmple, 23și anume că
26:23
Luca 24:26,46
Hristosul trebuie să pătimească și că
26:23
1 Cor. 15:20Col. 1:18Apoc. 1:5
, după ce va fi Cel dintâi din învierea morţilor, va
26:23
Luca 2:32
vesti lumină norodului și neamurilor.” 24Pe când vorbea el astfel, ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, ești
26:24
2 Împ. 9:11Ioan 10:201 Cor. 1:23
2:13,14
4:10
nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.” 25„Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și chibzuite. 26Împăratul știe aceste lucruri și de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ! 27Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Știu că crezi.” 28Și Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creștin!” 29„Fie curând
26:29
1 Cor. 7:7
, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi așa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.”

Nevinovăţia lui Pavel recunoscută

30Împăratul, dregătorul, Berenice și toţi cei ce ședeau împreună cu ei s-au sculat. 31Și când au plecat, ziceau

26:31
Cap. 23:9,29;
unii către alţii: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.” 32Și Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă
26:32
Cap. 25:11.
n-ar fi cerut să fie judecat de Cezar.”

27

Plecarea lui Pavel la Roma

271După ce s-a hotărât

27:1
Cap. 25:12,25.
să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel și pe alţi câţiva întemniţaţi i-au dat pe mâna unui sutaș al cetei de ostași Augusta, numit Iuliu. 2Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, și am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh
27:2
Cap. 19:29.
Macedoneanul din Tesalonic. 3A doua zi, am ajuns la Sidon, și Iuliu, care se purta
27:3
Cap. 24:23;
omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi și să fie îngrijit de ei. 4După ce am plecat de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice. 5După ce am trecut marea care scaldă Cilicia și Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia. 6Acolo, sutașul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, și ne-a suit în ea. 7Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia și nu fără greutate am atins înălţimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vântul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona. 8De abia am mers cu corabia pe marginea insulei și am ajuns la un loc numit „Limanuri bune”, de care era aproape cetatea Lasea. 9Trecuse destul de multă vreme și călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că
27:9
Lev. 23:27,29
trecuse chiar și „vremea postului”. De aceea Pavel a înștiinţat pe ceilalţi 10și le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie și fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și pentru corabie, dar chiar și pentru vieţile noastre.” 11Sutașul a ascultat mai mult de cârmaci și de stăpânul corabiei decât de vorbele lui Pavel. 12Și fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, așezat spre miazăzi-apus și spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo. 13Începuse să sufle un vânt ușor de miazăzi și, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele și au pornit cu corabia pe marginea Cretei. 14Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon. 15Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, și ne-am lăsat duși în voia lui. 16Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov numit Clauda și abia am putut să punem mâna pe luntre. 17După ce au ridicat-o, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frânghii și, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos. Astfel s-au lăsat mânaţi de vânt. 18Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie, 19și a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am
27:19
Iona 1:5
lepădat uneltele corabiei. 20Soarele și stelele nu s-au văzut mai multe zile, și furtuna era așa de puternică, încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare. 21Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci, Pavel s-a sculat în mijlocul lor și a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi și să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie și de această pagubă. 22Acum, vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună, pentru că niciunul din voi nu va pieri și nu va fi altă pierdere decât a corabiei. 23Un înger
27:23
Cap. 23:11.
al Dumnezeului al căruia
27:23
Dan. 6:16Rom. 1:92 Tim. 1:3
sunt eu și căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte 24și mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea Cezarului și iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.’ 25De aceea, oamenilor, liniștiţi-vă, căci
27:25
Luca 1:45Rom. 4:20,212 Tim. 1:12
am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla așa cum mi s-a spus. 26Dar trebuie să dăm peste un ostrov
27:26
Cap. 28:1.
.” 27În noaptea a paisprezecea, pe când eram împinși încoace și încolo cu corabia pe Marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au bănuit că se apropie de pământ. 28Au măsurat adâncimea apei și au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou și au găsit cincisprezece stânjeni. 29De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corabiei și doreau să se facă ziuă. 30Dar, deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie și slobozeau luntrea în mare, sub cuvânt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corabiei, 31Pavel a zis sutașului și ostașilor: „Dacă oamenii aceștia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi.” 32Atunci, ostașii au tăiat funiile luntrii și au lăsat-o să cadă. 33Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toţi să mănânce și a zis: „Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi mereu de veghe și n-aţi luat nimic de mâncare în gură. 34De aceea, vă rog să mâncaţi, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră și nu vi se va pierde niciun
27:34
1 Împ. 1:52Mat. 10:30Luca 12:7
21:18
păr din cap.” 35După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, a
27:35
1 Sam. 9:13Mat. 15:36Marcu 8:6Ioan 6:111 Tim. 4:3,4
mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o și a început să mănânce. 36Toţi s-au îmbărbătat atunci și au luat și ei de au mâncat. 37În corabie eram de toţi două sute șaptezeci și șase de suflete
27:37
Cap. 2:41;
. 38După ce s-au săturat, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare. 39Când s-a făcut ziuă, n-au cunoscut pământul, dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, și au hotărât să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putinţă. 40Au tăiat ancorele, ca să le slobozească în mare, și au slăbit în același timp funiile cârmelor, apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vântului și s-au îndreptat spre mal. 41Dar au dat peste o limbă de pământ, unde s-a
27:41
2 Cor. 11:25
înfipt corabia, și partea dinainte a corabiei s-a împlântat și stătea neclintită, pe când partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor. 42Ostașii au fost de părere să omoare pe cei întemniţaţi, ca să nu scape vreunul prin înot. 43Sutașul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota să se arunce de pe corabie în apă și să iasă cei dintâi la pământ, 44iar ceilalţi să se așeze unii pe scânduri, iar alţii pe frânturi de corabie, și așa s-a făcut că au
27:44
Vers. 22.
ajuns toţi teferi la uscat.