Plecarea lui Pavel la Roma
271După ce s-a hotărât
să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel și pe alţi câţiva întemniţaţi i-au dat pe mâna unui sutaș al cetei de ostași Augusta, numit Iuliu. 2Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, și am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh
Macedoneanul din Tesalonic. 3A doua zi, am ajuns la Sidon, și Iuliu, care se purta
omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi și să fie îngrijit de ei. 4După ce am plecat de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice. 5După ce am trecut marea care scaldă Cilicia și Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia. 6Acolo, sutașul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, și ne-a suit în ea. 7Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia și nu fără greutate am atins înălţimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vântul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona. 8De abia am mers cu corabia pe marginea insulei și am ajuns la un loc numit „Limanuri bune”, de care era aproape cetatea Lasea. 9Trecuse destul de multă vreme și călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că
trecuse chiar și „vremea postului”. De aceea Pavel a înștiinţat pe ceilalţi 10și le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie și fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și pentru corabie, dar chiar și pentru vieţile noastre.” 11Sutașul a ascultat mai mult de cârmaci și de stăpânul corabiei decât de vorbele lui Pavel. 12Și fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, așezat spre miazăzi-apus și spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo. 13Începuse să sufle un vânt ușor de miazăzi și, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele și au pornit cu corabia pe marginea Cretei. 14Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon. 15Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, și ne-am lăsat duși în voia lui. 16Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov numit Clauda și abia am putut să punem mâna pe luntre. 17După ce au ridicat-o, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frânghii și, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos. Astfel s-au lăsat mânaţi de vânt. 18Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie, 19și a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am
lepădat uneltele corabiei. 20Soarele și stelele nu s-au văzut mai multe zile, și furtuna era așa de puternică, încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare. 21Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci, Pavel s-a sculat în mijlocul lor și a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi și să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie și de această pagubă. 22Acum, vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună, pentru că niciunul din voi nu va pieri și nu va fi altă pierdere decât a corabiei. 23Un înger
al Dumnezeului al căruia
sunt eu și căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte 24și mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea Cezarului și iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.’ 25De aceea, oamenilor, liniștiţi-vă, căci
am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla așa cum mi s-a spus. 26Dar trebuie să dăm peste un ostrov
.” 27În noaptea a paisprezecea, pe când eram împinși încoace și încolo cu corabia pe Marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au bănuit că se apropie de pământ. 28Au măsurat adâncimea apei și au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou și au găsit cincisprezece stânjeni. 29De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corabiei și doreau să se facă ziuă. 30Dar, deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie și slobozeau luntrea în mare, sub cuvânt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corabiei, 31Pavel a zis sutașului și ostașilor: „Dacă oamenii aceștia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi.” 32Atunci, ostașii au tăiat funiile luntrii și au lăsat-o să cadă. 33Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toţi să mănânce și a zis: „Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi mereu de veghe și n-aţi luat nimic de mâncare în gură. 34De aceea, vă rog să mâncaţi, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră și nu vi se va pierde niciun
21:18
păr din cap.” 35După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, a
mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o și a început să mănânce. 36Toţi s-au îmbărbătat atunci și au luat și ei de au mâncat. 37În corabie eram de toţi două sute șaptezeci și șase de suflete
. 38După ce s-au săturat, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare. 39Când s-a făcut ziuă, n-au cunoscut pământul, dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, și au hotărât să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putinţă. 40Au tăiat ancorele, ca să le slobozească în mare, și au slăbit în același timp funiile cârmelor, apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vântului și s-au îndreptat spre mal. 41Dar au dat peste o limbă de pământ, unde s-a
înfipt corabia, și partea dinainte a corabiei s-a împlântat și stătea neclintită, pe când partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor. 42Ostașii au fost de părere să omoare pe cei întemniţaţi, ca să nu scape vreunul prin înot. 43Sutașul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota să se arunce de pe corabie în apă și să iasă cei dintâi la pământ, 44iar ceilalţi să se așeze unii pe scânduri, iar alţii pe frânturi de corabie, și așa s-a făcut că au
ajuns toţi teferi la uscat.
Trei luni în insula Malta
281După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul
se chema Malta. 2Barbarii
ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obișnuită, ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua și se lăsase un frig mare. 3Pavel strânsese o grămadă de mărăcini și-i pusese pe foc; o năpârcă a ieșit afară din pricina căldurii și s-a lipit de mâna lui. 4Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii: „Cu adevărat, omul acesta este un ucigaș, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.” 5Pavel a scuturat năpârca în foc și n-a simţit niciun rău. 6Oamenii aceia se așteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort, dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă niciun
rău, și-au schimbat părerea și ziceau
că este un zeu.
Vindecarea tatălui lui Publius
7În împrejurimi erau moșiile mai-marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit și ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă, trei zile. 8Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri și de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat
, a pus
7:32
16:18Luca 4:401 Cor. 12:9,28
mâinile peste el și l-a vindecat. 9Atunci au venit și ceilalţi bolnavi din ostrovul acela și au fost vindecaţi. 10Ni s-a dat mare cinste
și, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.
Sosirea la Roma
11După o ședere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov și care purta semnul Dioscurilor. 12Am ajuns la Siracusa și am rămas acolo trei zile. 13De acolo, am mers înainte, pe lângă coastă și am venit la Regio, iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole, 14unde am dat peste niște fraţi, care ne-au rugat să mai rămânem șapte zile cu ei. Și așa am ajuns la Roma. 15Din Roma ne-au ieșit înainte, până în „Forul lui Apiu” și până la „Cele Trei Cârciumi”, fraţii, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat. 16Când am ajuns la Roma, sutașul a dat pe cei întemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui
Pavel i s-a îngăduit să rămână într-un loc deosebit, cu un ostaș care-l păzea.
Pavel propovăduiește la Roma
17După trei zile, Pavel a chemat pe mai-marii iudeilor și, când s-au adunat, le-a zis: „Fraţilor, fără să fi făcut
ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noștri, am
fost băgat la închisoare în Ierusalim și de acolo am fost dat în mâinile romanilor. 18După ce m-au supus la cercetare
, ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nicio vină vrednică de moarte. 19Dar iudeii s-au împotrivit și am
fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am de altfel niciun gând să pârăsc neamul meu. 20De aceea, v-am chemat să vă văd și să vorbesc cu voi, căci din pricina
nădejdii lui Israel port eu acest
lanţ.” 21Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine și n-a venit aici niciun frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine. 22Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că știm că partida aceasta pretutindeni stârnește
4:14
împotrivire.” 23I-au hotărât o zi și au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit
Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi și a căutat să-i încredinţeze, prin
Legea lui Moise și prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă până seara. 24Unii
au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut. 25Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinţii voștri, 26când a zis: ‘Du-te
la poporul acesta și zi-i: «Veţi auzi cu urechile voastre, și nu veţi înţelege; cu ochii voștri veţi privi, și nu veţi vedea. 27Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.»’ 28Să știţi dar că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor
22:21
26:17,18Rom. 11:11
și o vor asculta.” 29Când a zis aceste vorbe, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.
Pavel stă și propovăduiește doi ani la Roma
30Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi care veneau să-l vadă, 31propovăduia
Împărăţia lui Dumnezeu și învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.
