Anania și Safira
51Dar un om numit Anania a vândut o moșioară, cu nevastă-sa Safira, 2și
a oprit o parte din preţ cu știrea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă și a pus-o la picioarele apostolilor. 3Petru
i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a
umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din preţul moșioarei? 4Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” 5Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut
jos și și-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri. 6Flăcăii s-au sculat, l-au
învelit, l-au scos afară și l-au îngropat. 7Cam după trei ceasuri, a intrat și nevastă-sa, fără să știe ce se întâmplase. 8Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moșioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.” 9Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să
ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor lua și pe tine.” 10Ea
a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei. 11O
mare frică a cuprins toată adunarea și pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.
Izbânda apostolilor
12Prin
mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în norod. Toţi
stăteau împreună în pridvorul lui Solomon 13și
12:42
19:38
niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei, dar
norodul îi lăuda în gura mare. 14Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi și femei, se mărea tot mai mult, 15până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe și îi puneau pe paturi și pe așternuturi, pentru ca, atunci când
14:36
va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. 16Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, și aducea pe cei bolnavi și pe cei
chinuiţi de duhuri necurate: și toţi se vindecau.
Apostolii închiși și izbăviţi
17Însă
marele preot și toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de pizmă, 18au
pus mâinile pe apostoli și i-au aruncat în temniţa de obște. 19Dar un înger
al Domnului a deschis ușile temniţei, noaptea, i-a scos afară și le-a zis: 20„Duceţi-vă, staţi în Templu și vestiţi norodului toate
17:31 Ioan 5:11
cuvintele vieţii acesteia.” 21Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineaţă în Templu și au început să înveţe pe norod. Marele preot
și cei ce erau cu el au venit pe neașteptate, au adunat soborul și pe toată bătrânimea fiilor lui Israel și au trimis la temniţă să aducă pe apostoli. 22Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniţă. S-au întors și au spus astfel: 23„Temniţa am găsit-o încuiată cu toată grija, și pe păzitori stând în picioare la uși, dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru.” 24Când au auzit aceste vorbe, căpitanul
Templului și preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi și nu știau ce să creadă despre apostoli și despre urmările acestei întâmplări. 25Cineva a venit și le-a spus: „Iată că oamenii pe care i-aţi băgat în temniţă stau în Templu și învaţă pe norod.” 26Atunci, căpitanul Templului a plecat cu aprozii și i-au adus, dar nu cu sila, căci
se temeau să nu fie uciși cu pietre de norod. 27După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Și marele preot i-a întrebat astfel: 28„Nu
v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Și voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră și căutaţi
să aruncaţi asupra noastră sângele
27:25
acelui om.” 29Petru și apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie
să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30Dumnezeul
părinţilor noștri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L
pe lemn. 31Pe acest
Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui și L-a făcut Domn
și Mântuitor
, ca să
dea lui Israel pocăinţa și iertarea păcatelor. 32Noi
suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe
care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”
Apostolilor li se dă drumul
33Când
au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă și s-au sfătuit să-i omoare. 34Dar un fariseu numit Gamaliel
, un învăţător al Legii preţuit de tot norodul, s-a sculat în picioare în sobor și a poruncit să scoată puţin afară pe apostoli. 35Apoi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gând să faceţi oamenilor acestora. 36Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva și la care s-au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, și toţi cei ce îl urmaseră au fost risipiţi și nimiciţi. 37După el s-a ivit Iuda Galileeanul, pe vremea înscrierii, și a tras mult norod de partea lui: a pierit și el, și toţi cei ce-l urmaseră au fost risipiţi. 38Și acum, eu vă spun: Nu mai necăjiţi pe oamenii aceștia și lăsaţi-i în pace! Dacă
încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; 39dar
, dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi
împotriva lui Dumnezeu.” 40Ei au ascultat de el. Și, după ce au chemat
pe apostoli, au pus să-i bată
23:34Marcu 13:9
cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus și le-au dat drumul. 41Ei au plecat dinaintea soborului și s-au bucurat
că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui. 42Și în fiecare zi, în
Templu și acasă, nu încetau
să înveţe pe oameni și să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.
Cei șapte diaconi
61În zilele acelea, când s-a
înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau grecește
cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala
ajutoarelor de toate zilele. 2Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor și au zis: „Nu
este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. 3De aceea, fraţilor, alegeţi
dintre voi șapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt și înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. 4Iar noi vom
stărui necurmat în rugăciune și în propovăduirea Cuvântului.” 5Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ștefan, bărbat
plin de credinţă și de Duhul Sfânt, pe Filip
, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena și pe Nicolae
, un prozelit din Antiohia. 6I-au adus înaintea apostolilor, care
, după ce s-au rugat, și-au
pus mâinile peste ei.
Ștefan învinuit de hulă
7Cuvântul
lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim și o mare mulţime de
preoţi veneau la credinţă. 8Ștefan era plin de har și de putere și făcea minuni și semne mari în norod. 9Unii din sinagoga numită a Izbăviţilor, a Cirinenilor și a Alexandrinilor, împreună cu niște iudei din Cilicia și din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ștefan, 10dar
nu puteau să stea împotriva înţelepciunii și Duhului cu care vorbea el. 11Atunci
au pus la cale pe niște oameni să zică: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu.” 12Au întărâtat norodul, pe bătrâni și pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mâna pe el și l-au dus în sobor. 13Au scos niște martori mincinoși, care au zis: „Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui locaș sfânt și împotriva Legii. 14În adevăr
, l-am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâma
locașul acesta și va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise.” 15Toţi cei ce ședeau în sobor s-au uitat ţintă la Ștefan, și faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger.
Cuvântarea de apărare a lui Ștefan
71Marele preot a zis: „Așa stau lucrurile?” 2Ștefan a răspuns: „Fraţilor
și părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se așeze în Haran. 3Și i-a zis: ‘Ieși
din ţara ta și din familia ta și du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta.’ 4El a ieșit atunci
12:4,5
din ţara haldeenilor și s-a așezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum. 5Din ţara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit
13:15
15:3,8
17:8
26:3
că i-o va da în stăpânire lui și seminţei lui după el, măcar că n-avea niciun copil. 6Dumnezeu i-a spus că sămânţa
lui va locui într-o ţară străină, va fi robită și va fi chinuită patru
sute de ani. 7‘Dar neamul căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu’, a zis Dumnezeu. ‘După aceea, vor ieși și-Mi vor
sluji în locul acesta.’ 8Apoi i-a dat
legământul tăierii împrejur, și astfel
Avraam, când a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta, Isaac
a născut și a tăiat împrejur pe Iacov, și Iacov
30:5
35:18,23
, pe cei doisprezece patriarhi. 9Iar
patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. Dar
Dumnezeu a fost cu el 10și l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înţelepciune și trecere
42:6
înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt și peste toată casa lui. 11A venit
o foamete în tot Egiptul și Canaanul. Nevoia era mare, și părinţii noștri nu găseau merinde. 12Iacov
a auzit că în Egipt era grâu și a trimis pe părinţii noștri întâiași dată acolo. 13Și
când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi, și Faraon a aflat din ce neam era Iosif. 14Apoi
, Iosif a trimis să cheme pe tatăl său Iacov și pe toată
familia lui, șaptezeci și cinci de suflete. 15Iacov
s-a coborât în Egipt, unde a murit
, el și părinţii noștri. 16Și
au fost strămutaţi la Sihem și puși în mormântul
33:19
pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor, în Sihem. 17Se apropia vremea
când trebuia să se împlinească făgăduinţa pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a
crescut și s-a înmulţit în Egipt, 18până când s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoștea pe Iosif. 19Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru și a chinuit pe părinţii noștri, până acolo ca să-și
lepede pruncii, ca să nu trăiască.
Vremea lui Moise
20Pe
vremea aceasta s-a născut Moise, care era
frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său. 21Și când a fost
lepădat, l-a luat fiica lui Faraon și l-a crescut ca pe copilul ei. 22Moise a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor și era puternic
în cuvinte și în fapte. 23El
avea patruzeci de ani când i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel. 24A văzut pe unul din ei suferind nedreptate, i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit și a omorât pe egiptean. 25Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le va da izbăvirea, dar n-au priceput. 26A
doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor și i-a îndemnat la pace. ‘Oamenilor’, a zis el, ‘voi sunteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?’ 27Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său l-a îmbrâncit și i-a zis: ‘Cine
te-a pus pe tine stăpânitor și judecător peste noi? 28Vrei să mă omori și pe mine cum ai omorât ieri pe egiptean?’ 29La
4:20
18:3,4
auzul acestor vorbe, Moise a fugit și s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii. 30Peste
patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug. 31Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta și, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului, 32care i-a zis: ‘Eu
sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.’ Și Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite. 33Domnul
i-a zis: ‘Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt. 34Am
văzut suferinţa poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele și M-am coborât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.’ 35Pe acest Moise de care se lepădaseră ei, când au zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător?’ Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor și izbăvitor, cu ajutorul
îngerului, care i se arătase în rug. 36El
33:1
i-a scos din Egipt și a făcut
minuni și semne în Egipt, la
Marea Roșie și
în pustie, patruzeci de ani. 37Acest Moise a zis fiilor lui Israel: ‘Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voștri un proroc
ca mine: de el
să ascultaţi.’ 38El
este acela care, în adunarea israeliţilor din pustie, cu îngerul
care i-a vorbit pe muntele Sinai și cu părinţii noștri, a
33:4Ioan 1:17
primit cuvinte
vii, ca să ni le dea nouă. 39Părinţii noștri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit și, în inimile lor, s-au întors spre Egipt 40și
au zis lui Aaron: ‘Fă-ne niște dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu știm ce s-a făcut.’ 41Și
în zilele acelea, au făcut un viţel, au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrul mâinilor lor. 42Atunci, Dumnezeu S-a
întors de la ei și i-a dat să se închine oștirii
17:32 Împ. 17:16
21:3Ier. 19:13
cerului, după cum este scris în cartea prorocilor: ‘Mi-aţi adus voi vite junghiate și jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă
a lui Israel? 43Aţi purtat cortul lui Moloh și chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.’ 44Părinţii noștri aveau în pustie cortul întâlnirii, așa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-l
26:30Evr. 8:5
facă după chipul pe care-l văzuse. 45Și
părinţii noștri l-au adus, la rândul lor, sub povăţuirea lui Iosua, când au intrat în ţara stăpânită de neamurile pe
78:55
care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinţilor noștri, și a rămas acolo până în zilele lui David. 46David
a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu și a
cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov. 47Și
8:201 Cron. 17:122 Cron. 3:1
Solomon a fost acela care I-a zidit o casă. 48Dar
6:18
Cel Preaînalt nu locuiește în locașuri făcute de mâini omenești, cum zice prorocul: 49‘Cerul
23:22
este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? 50N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?’…
Uciderea lui Ștefan cu pietre
51Oameni tari
33:3Is. 48:4
la cerbice, netăiaţi împrejur
6:10
9:26Ezec. 44:9
cu inima și cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voștri, așa faceţi și voi. 52Pe
23:34,371 Tes. 2:15
care din proroci nu i-au prigonit părinţii voștri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui
Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum și L-aţi omorât, 53voi, care
aţi primit Legea dată prin îngeri, și n-aţi păzit-o!…” 54Când
au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă și scrâșneau din dinţi împotriva lui. 55Dar Ștefan, plin
de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu 56și a zis: „Iată, văd
cerurile deschise și pe Fiul
omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” 57Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile și s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui. 58L-au târât
afară din cetate și l-au
ucis cu pietre. Martorii
17:722:20
și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. 59Și aruncau cu pietre în Ștefan, care
se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește
duhul meu!” 60Apoi, a îngenuncheat
și a strigat cu glas tare: „Doamne
23:34
, nu le ţine în seamă păcatul acesta!” Și după aceste vorbe, a adormit.
