Prigonirea creștinilor
81Saul
se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toţi
, afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părţile Iudeii și ale Samariei. 2Niște oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ștefan și l-au
50:102 Sam. 3:31
jelit cu mare tânguire. 3Saul, de partea lui, făcea prăpăd
în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi și pe femei și-i arunca în temniţă. 4Cei ce se împrăștiaseră
mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul. 5Filip
s-a coborât în cetatea Samariei și le-a propovăduit pe Hristos. 6Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. 7Căci din mulţi îndrăciţi ieșeau duhuri
necurate și scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi și șchiopi erau tămăduiţi. 8Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. 9În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea
și punea în uimire
pe poporul Samariei. 10Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește mare.” 11Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia
Împărăţiei lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât și femei. 13Chiar Simon a crezut și, după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip și privea cu uimire minunile și semnele mari care se făceau.
Petru și Ioan în Samaria
14Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. 15Aceștia au venit la samariteni și s-au rugat pentru ei, ca să
primească Duhul Sfânt. 16Căci nu Se coborâse încă
peste niciunul din ei, ci fuseseră numai
botezaţi în Numele
Domnului Isus. 17Atunci, Petru și Ioan au pus
mâinile peste ei, și aceia au primit Duhul Sfânt. 18Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani 19și a zis: „Daţi-mi și mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt.” 20Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai
crezut că darul
lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! 21Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. 22Pocăiește-te dar de această răutate a ta și roagă-te Domnului să
ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă, 23căci văd că ești plin de fiere amară
și în lanţurile fărădelegii.” 24Simon a răspuns: „Rugaţi-vă
voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis.” 25După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului și după ce l-au propovăduit, Petru și Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.
Filip și famenul etiopian
26Un înger al Domnului a vorbit lui Filip și i-a zis: „Scoală-te și du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza și care este pustiu.” 27Filip s-a sculat și a plecat. Și iată că un
etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor și îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit
la Ierusalim ca să se închine, 28se întorcea de acolo și ședea în carul lui și citea pe prorocul Isaia. 29Duhul a zis lui Filip: „Du-te și ajunge carul acesta!” 30Filip a alergat și a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citești?” 31Famenul a răspuns: „Cum aș putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Și a rugat pe Filip să se suie în car și să șadă împreună cu el. 32Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El
a fost dus ca o oaie la tăiere și ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu Și-a deschis gura; 33în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Și cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ.” 34Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbește prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?” 35Atunci, Filip a luat cuvântul, a început
de la Scriptura aceasta și i-a propovăduit pe Isus. 36Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: „Uite apă, ce
mă împiedică să fiu botezat?” 37Filip a zis: „Dacă
crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred
9:35,38
11:271 Ioan 4:15
5:5,13
că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” 38A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, și Filip a botezat pe famen. 39Când au ieșit din apă, Duhul
Domnului a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie, 40Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Și propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.