Cuvântarea de apărare a lui Ștefan
71Marele preot a zis: „Așa stau lucrurile?” 2Ștefan a răspuns: „Fraţilor
și părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se așeze în Haran. 3Și i-a zis: ‘Ieși
din ţara ta și din familia ta și du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta.’ 4El a ieșit atunci
12:4,5
din ţara haldeenilor și s-a așezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum. 5Din ţara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit
13:15
15:3,8
17:8
26:3
că i-o va da în stăpânire lui și seminţei lui după el, măcar că n-avea niciun copil. 6Dumnezeu i-a spus că sămânţa
lui va locui într-o ţară străină, va fi robită și va fi chinuită patru
sute de ani. 7‘Dar neamul căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu’, a zis Dumnezeu. ‘După aceea, vor ieși și-Mi vor
sluji în locul acesta.’ 8Apoi i-a dat
legământul tăierii împrejur, și astfel
Avraam, când a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta, Isaac
a născut și a tăiat împrejur pe Iacov, și Iacov
30:5
35:18,23
, pe cei doisprezece patriarhi. 9Iar
patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. Dar
Dumnezeu a fost cu el 10și l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înţelepciune și trecere
42:6
înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt și peste toată casa lui. 11A venit
o foamete în tot Egiptul și Canaanul. Nevoia era mare, și părinţii noștri nu găseau merinde. 12Iacov
a auzit că în Egipt era grâu și a trimis pe părinţii noștri întâiași dată acolo. 13Și
când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi, și Faraon a aflat din ce neam era Iosif. 14Apoi
, Iosif a trimis să cheme pe tatăl său Iacov și pe toată
familia lui, șaptezeci și cinci de suflete. 15Iacov
s-a coborât în Egipt, unde a murit
, el și părinţii noștri. 16Și
au fost strămutaţi la Sihem și puși în mormântul
33:19
pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor, în Sihem. 17Se apropia vremea
când trebuia să se împlinească făgăduinţa pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a
crescut și s-a înmulţit în Egipt, 18până când s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoștea pe Iosif. 19Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru și a chinuit pe părinţii noștri, până acolo ca să-și
lepede pruncii, ca să nu trăiască.
Vremea lui Moise
20Pe
vremea aceasta s-a născut Moise, care era
frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său. 21Și când a fost
lepădat, l-a luat fiica lui Faraon și l-a crescut ca pe copilul ei. 22Moise a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor și era puternic
în cuvinte și în fapte. 23El
avea patruzeci de ani când i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel. 24A văzut pe unul din ei suferind nedreptate, i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit și a omorât pe egiptean. 25Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le va da izbăvirea, dar n-au priceput. 26A
doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor și i-a îndemnat la pace. ‘Oamenilor’, a zis el, ‘voi sunteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?’ 27Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său l-a îmbrâncit și i-a zis: ‘Cine
te-a pus pe tine stăpânitor și judecător peste noi? 28Vrei să mă omori și pe mine cum ai omorât ieri pe egiptean?’ 29La
4:20
18:3,4
auzul acestor vorbe, Moise a fugit și s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii. 30Peste
patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug. 31Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta și, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului, 32care i-a zis: ‘Eu
sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.’ Și Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite. 33Domnul
i-a zis: ‘Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt. 34Am
văzut suferinţa poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele și M-am coborât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.’ 35Pe acest Moise de care se lepădaseră ei, când au zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător?’ Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor și izbăvitor, cu ajutorul
îngerului, care i se arătase în rug. 36El
33:1
i-a scos din Egipt și a făcut
minuni și semne în Egipt, la
Marea Roșie și
în pustie, patruzeci de ani. 37Acest Moise a zis fiilor lui Israel: ‘Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voștri un proroc
ca mine: de el
să ascultaţi.’ 38El
este acela care, în adunarea israeliţilor din pustie, cu îngerul
care i-a vorbit pe muntele Sinai și cu părinţii noștri, a
33:4Ioan 1:17
primit cuvinte
vii, ca să ni le dea nouă. 39Părinţii noștri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit și, în inimile lor, s-au întors spre Egipt 40și
au zis lui Aaron: ‘Fă-ne niște dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu știm ce s-a făcut.’ 41Și
în zilele acelea, au făcut un viţel, au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrul mâinilor lor. 42Atunci, Dumnezeu S-a
întors de la ei și i-a dat să se închine oștirii
17:32 Împ. 17:16
21:3Ier. 19:13
cerului, după cum este scris în cartea prorocilor: ‘Mi-aţi adus voi vite junghiate și jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă
a lui Israel? 43Aţi purtat cortul lui Moloh și chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.’ 44Părinţii noștri aveau în pustie cortul întâlnirii, așa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-l
26:30Evr. 8:5
facă după chipul pe care-l văzuse. 45Și
părinţii noștri l-au adus, la rândul lor, sub povăţuirea lui Iosua, când au intrat în ţara stăpânită de neamurile pe
78:55
care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinţilor noștri, și a rămas acolo până în zilele lui David. 46David
a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu și a
cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov. 47Și
8:201 Cron. 17:122 Cron. 3:1
Solomon a fost acela care I-a zidit o casă. 48Dar
6:18
Cel Preaînalt nu locuiește în locașuri făcute de mâini omenești, cum zice prorocul: 49‘Cerul
23:22
este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? 50N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?’…
Uciderea lui Ștefan cu pietre
51Oameni tari
33:3Is. 48:4
la cerbice, netăiaţi împrejur
6:10
9:26Ezec. 44:9
cu inima și cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voștri, așa faceţi și voi. 52Pe
23:34,371 Tes. 2:15
care din proroci nu i-au prigonit părinţii voștri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui
Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum și L-aţi omorât, 53voi, care
aţi primit Legea dată prin îngeri, și n-aţi păzit-o!…” 54Când
au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă și scrâșneau din dinţi împotriva lui. 55Dar Ștefan, plin
de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu 56și a zis: „Iată, văd
cerurile deschise și pe Fiul
omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” 57Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile și s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui. 58L-au târât
afară din cetate și l-au
ucis cu pietre. Martorii
17:722:20
și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. 59Și aruncau cu pietre în Ștefan, care
se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește
duhul meu!” 60Apoi, a îngenuncheat
și a strigat cu glas tare: „Doamne
23:34
, nu le ţine în seamă păcatul acesta!” Și după aceste vorbe, a adormit.
Prigonirea creștinilor
81Saul
se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toţi
, afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părţile Iudeii și ale Samariei. 2Niște oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ștefan și l-au
50:102 Sam. 3:31
jelit cu mare tânguire. 3Saul, de partea lui, făcea prăpăd
în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi și pe femei și-i arunca în temniţă. 4Cei ce se împrăștiaseră
mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul. 5Filip
s-a coborât în cetatea Samariei și le-a propovăduit pe Hristos. 6Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. 7Căci din mulţi îndrăciţi ieșeau duhuri
necurate și scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi și șchiopi erau tămăduiţi. 8Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. 9În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea
și punea în uimire
pe poporul Samariei. 10Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește mare.” 11Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia
Împărăţiei lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât și femei. 13Chiar Simon a crezut și, după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip și privea cu uimire minunile și semnele mari care se făceau.
Petru și Ioan în Samaria
14Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. 15Aceștia au venit la samariteni și s-au rugat pentru ei, ca să
primească Duhul Sfânt. 16Căci nu Se coborâse încă
peste niciunul din ei, ci fuseseră numai
botezaţi în Numele
Domnului Isus. 17Atunci, Petru și Ioan au pus
mâinile peste ei, și aceia au primit Duhul Sfânt. 18Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani 19și a zis: „Daţi-mi și mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt.” 20Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai
crezut că darul
lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! 21Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. 22Pocăiește-te dar de această răutate a ta și roagă-te Domnului să
ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă, 23căci văd că ești plin de fiere amară
și în lanţurile fărădelegii.” 24Simon a răspuns: „Rugaţi-vă
voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis.” 25După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului și după ce l-au propovăduit, Petru și Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.
Filip și famenul etiopian
26Un înger al Domnului a vorbit lui Filip și i-a zis: „Scoală-te și du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza și care este pustiu.” 27Filip s-a sculat și a plecat. Și iată că un
etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor și îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit
la Ierusalim ca să se închine, 28se întorcea de acolo și ședea în carul lui și citea pe prorocul Isaia. 29Duhul a zis lui Filip: „Du-te și ajunge carul acesta!” 30Filip a alergat și a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citești?” 31Famenul a răspuns: „Cum aș putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Și a rugat pe Filip să se suie în car și să șadă împreună cu el. 32Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El
a fost dus ca o oaie la tăiere și ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu Și-a deschis gura; 33în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Și cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ.” 34Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbește prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?” 35Atunci, Filip a luat cuvântul, a început
de la Scriptura aceasta și i-a propovăduit pe Isus. 36Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: „Uite apă, ce
mă împiedică să fiu botezat?” 37Filip a zis: „Dacă
crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred
9:35,38
11:271 Ioan 4:15
5:5,13
că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” 38A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, și Filip a botezat pe famen. 39Când au ieșit din apă, Duhul
Domnului a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie, 40Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Și propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.
Întoarcerea lui Saul
91Dar Saul
sufla încă ameninţarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot 2și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât și femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. 3Pe drum, când
s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. 4El a căzut la pământ și a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce
Mă prigonești?” 5„Cine ești Tu, Doamne?” a răspuns el. Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești. Ţi-ar fi greu
să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuș.” 6Tremurând și plin de frică, el a zis: „Doamne, ce
vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate și ţi se va spune ce trebuie să faci.” 7Oamenii
care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8Saul s-a sculat de la pământ și, măcar că ochii îi erau deschiși, nu vedea nimic. L-au luat de mâini și l-au dus în Damasc. 9Trei zile n-a văzut și n-a mâncat, nici n-a băut nimic. 10În Damasc era un ucenic numit
Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă, Doamne”, a răspuns el. 11Și Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă Dreaptă și caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars
. Căci iată, el se roagă. 12Și a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el și punându-și mâinile peste el, ca să-și capete iarăși vederea.” 13„Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate
relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim, 14ba și aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă ca să lege pe toţi care
cheamă Numele Tău.” 15Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el
este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor
11:13Gal. 2:7,8
, înaintea împăraţilor
și înaintea fiilor lui Israel; 16și îi
voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” 17Anania
a plecat; și, după ce a intrat în casă, a pus
mâinile peste Saul și a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea și să
te umpli de Duhul Sfânt.” 18Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, și el și-a căpătat iarăși vederea. Apoi s-a sculat și a fost botezat. 19După ce a mâncat, a prins iarăși putere. Saul
a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. 20Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că
Isus este Fiul lui Dumnezeu. 21Toţi cei ce-l ascultau rămâneau uimiţi și ziceau: „Nu este el
acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Și n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?” 22Totuși Saul se întărea din ce în ce mai mult și făcea de rușine
pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.
Iudeii caută să omoare pe Saul
23După câtva timp, iudeii s-au
sfătuit să-l omoare, 24și uneltirea
lor a ajuns la cunoștinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi și noapte, ca să-l omoare. 25Dar, într-o noapte, ucenicii l-au luat și l-au
coborât prin zid, dându-l jos într-o coșniţă. 26Când a ajuns
în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici, dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic. 27Atunci
, Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli și le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, și cum
în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. 28De atunci se ducea
și venea împreună cu ei în Ierusalim 29și propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea și se întreba și cu evreii care vorbeau grecește
, dar
ei căutau să-l omoare. 30Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea și l-au pornit la Tars.
Vindecarea lui Enea
31Biserica
se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea și Samaria, se întărea sufletește și umbla în frică de Domnul și, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea. 32Pe când cerceta Petru pe
toţi sfinţii, s-a coborât și la cei ce locuiau în Lida. 33Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat. 34„Enea”, i-a zis Petru, „Isus Hristos te
vindecă; scoală-te și fă-ţi patul.” Și Enea s-a sculat îndată. 35Toţi locuitorii din Lida și din Sarona
l-au văzut și s-au
întors la Domnul.
Învierea Tabitei
36În Iope, era o uceniţă numită Tabita, nume care, în tălmăcire, se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de
fapte bune și milostenii. 37În vremea aceea, s-a îmbolnăvit și a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus
. 38Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: „Nu pregeta să vii până la noi.” 39Petru s-a sculat și a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând și i-au arătat hainele și cămășile pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. 40Petru a scos
pe toată lumea afară, a îngenuncheat
și s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup și a
zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii și, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. 41El i-a dat mâna și a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi și pe văduve și le-a pus-o înainte vie. 42Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope și
12:11
mulţi au crezut în Domnul. 43Petru a rămas multe zile în Iope, la un tăbăcar numit Simon
.
