Prigonirea creștinilor
81Saul
se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toţi
, afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părţile Iudeii și ale Samariei. 2Niște oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ștefan și l-au
50:102 Sam. 3:31
jelit cu mare tânguire. 3Saul, de partea lui, făcea prăpăd
în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi și pe femei și-i arunca în temniţă. 4Cei ce se împrăștiaseră
mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul. 5Filip
s-a coborât în cetatea Samariei și le-a propovăduit pe Hristos. 6Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. 7Căci din mulţi îndrăciţi ieșeau duhuri
necurate și scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi și șchiopi erau tămăduiţi. 8Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. 9În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea
și punea în uimire
pe poporul Samariei. 10Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește mare.” 11Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia
Împărăţiei lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât și femei. 13Chiar Simon a crezut și, după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip și privea cu uimire minunile și semnele mari care se făceau.
Petru și Ioan în Samaria
14Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. 15Aceștia au venit la samariteni și s-au rugat pentru ei, ca să
primească Duhul Sfânt. 16Căci nu Se coborâse încă
peste niciunul din ei, ci fuseseră numai
botezaţi în Numele
Domnului Isus. 17Atunci, Petru și Ioan au pus
mâinile peste ei, și aceia au primit Duhul Sfânt. 18Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani 19și a zis: „Daţi-mi și mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt.” 20Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai
crezut că darul
lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! 21Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. 22Pocăiește-te dar de această răutate a ta și roagă-te Domnului să
ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă, 23căci văd că ești plin de fiere amară
și în lanţurile fărădelegii.” 24Simon a răspuns: „Rugaţi-vă
voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis.” 25După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului și după ce l-au propovăduit, Petru și Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.
Filip și famenul etiopian
26Un înger al Domnului a vorbit lui Filip și i-a zis: „Scoală-te și du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza și care este pustiu.” 27Filip s-a sculat și a plecat. Și iată că un
etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor și îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit
la Ierusalim ca să se închine, 28se întorcea de acolo și ședea în carul lui și citea pe prorocul Isaia. 29Duhul a zis lui Filip: „Du-te și ajunge carul acesta!” 30Filip a alergat și a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citești?” 31Famenul a răspuns: „Cum aș putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Și a rugat pe Filip să se suie în car și să șadă împreună cu el. 32Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El
a fost dus ca o oaie la tăiere și ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu Și-a deschis gura; 33în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Și cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ.” 34Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbește prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?” 35Atunci, Filip a luat cuvântul, a început
de la Scriptura aceasta și i-a propovăduit pe Isus. 36Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: „Uite apă, ce
mă împiedică să fiu botezat?” 37Filip a zis: „Dacă
crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred
9:35,38
11:271 Ioan 4:15
5:5,13
că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” 38A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, și Filip a botezat pe famen. 39Când au ieșit din apă, Duhul
Domnului a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie, 40Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Și propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.
Întoarcerea lui Saul
91Dar Saul
sufla încă ameninţarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot 2și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât și femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. 3Pe drum, când
s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. 4El a căzut la pământ și a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce
Mă prigonești?” 5„Cine ești Tu, Doamne?” a răspuns el. Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești. Ţi-ar fi greu
să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuș.” 6Tremurând și plin de frică, el a zis: „Doamne, ce
vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate și ţi se va spune ce trebuie să faci.” 7Oamenii
care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8Saul s-a sculat de la pământ și, măcar că ochii îi erau deschiși, nu vedea nimic. L-au luat de mâini și l-au dus în Damasc. 9Trei zile n-a văzut și n-a mâncat, nici n-a băut nimic. 10În Damasc era un ucenic numit
Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă, Doamne”, a răspuns el. 11Și Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă Dreaptă și caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars
. Căci iată, el se roagă. 12Și a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el și punându-și mâinile peste el, ca să-și capete iarăși vederea.” 13„Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate
relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim, 14ba și aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă ca să lege pe toţi care
cheamă Numele Tău.” 15Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el
este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor
11:13Gal. 2:7,8
, înaintea împăraţilor
și înaintea fiilor lui Israel; 16și îi
voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” 17Anania
a plecat; și, după ce a intrat în casă, a pus
mâinile peste Saul și a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea și să
te umpli de Duhul Sfânt.” 18Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, și el și-a căpătat iarăși vederea. Apoi s-a sculat și a fost botezat. 19După ce a mâncat, a prins iarăși putere. Saul
a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. 20Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că
Isus este Fiul lui Dumnezeu. 21Toţi cei ce-l ascultau rămâneau uimiţi și ziceau: „Nu este el
acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Și n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?” 22Totuși Saul se întărea din ce în ce mai mult și făcea de rușine
pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.
Iudeii caută să omoare pe Saul
23După câtva timp, iudeii s-au
sfătuit să-l omoare, 24și uneltirea
lor a ajuns la cunoștinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi și noapte, ca să-l omoare. 25Dar, într-o noapte, ucenicii l-au luat și l-au
coborât prin zid, dându-l jos într-o coșniţă. 26Când a ajuns
în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici, dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic. 27Atunci
, Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli și le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, și cum
în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. 28De atunci se ducea
și venea împreună cu ei în Ierusalim 29și propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea și se întreba și cu evreii care vorbeau grecește
, dar
ei căutau să-l omoare. 30Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea și l-au pornit la Tars.
Vindecarea lui Enea
31Biserica
se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea și Samaria, se întărea sufletește și umbla în frică de Domnul și, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea. 32Pe când cerceta Petru pe
toţi sfinţii, s-a coborât și la cei ce locuiau în Lida. 33Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat. 34„Enea”, i-a zis Petru, „Isus Hristos te
vindecă; scoală-te și fă-ţi patul.” Și Enea s-a sculat îndată. 35Toţi locuitorii din Lida și din Sarona
l-au văzut și s-au
întors la Domnul.
Învierea Tabitei
36În Iope, era o uceniţă numită Tabita, nume care, în tălmăcire, se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de
fapte bune și milostenii. 37În vremea aceea, s-a îmbolnăvit și a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus
. 38Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: „Nu pregeta să vii până la noi.” 39Petru s-a sculat și a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând și i-au arătat hainele și cămășile pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. 40Petru a scos
pe toată lumea afară, a îngenuncheat
și s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup și a
zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii și, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. 41El i-a dat mâna și a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi și pe văduve și le-a pus-o înainte vie. 42Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope și
12:11
mulţi au crezut în Domnul. 43Petru a rămas multe zile în Iope, la un tăbăcar numit Simon
.
Sutașul Corneliu
101În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită „Italiana”. 2Omul acesta era cucernic
și temător
de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. 3Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut
lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el și i-a zis: „Cornelie!” 4Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoșat și a răspuns: „Ce este, Doamne?” Și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele. 5Trimite acum niște oameni la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru. 6El găzduiește la un om numit Simon
Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela
îţi va spune ce trebuie să faci.” 7Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale și un ostaș cucernic, din aceia care-i slujeau în tot timpul, 8și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.
Corneliu întors la Dumnezeu
9A doua zi, când erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit
să se roage pe acoperișul casei, pe la ceasul al șaselea. 10L-a ajuns foamea și a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. 11A
văzut cerul deschis și un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se și slobozindu-se în jos pe pământ. 12În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și târâtoare de pe pământ și păsările cerului. 13Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănâncă.” 14„Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci
20:25Deut. 14:3,7Ezec. 4:14
niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” 15Și glasul i-a zis iarăși a doua oară: „Ce
a curăţit Dumnezeu, să nu numești spurcat.” 16Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, și îndată după aceea, vasul a fost ridicat iarăși la cer. 17Pe când Petru nu știa ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimiși de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă 18și au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis și Petru, găzduiește acolo. 19Și pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul
i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; 20scoală-te
, coboară-te și du-te cu ei fără șovăire, căci Eu i-am trimis.” 21Petru deci s-a coborât și a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutaţi. Ce pricină vă aduce?” 22Ei au răspuns: „Sutașul Corneliu
, om drept și temător de Dumnezeu și vorbit de bine
de tot neamul iudeilor, a fost înștiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui și să audă cuvintele pe care i le vei spune.” 23Petru deci i-a chemat înăuntru și i-a găzduit. 24A doua zi, s-a sculat și a plecat cu ei. L-au
însoţit și câţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aștepta cu rudele și prietenii de aproape, pe care-i chemase. 25Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s-a aruncat la picioarele lui și i s-a închinat. 26Dar Petru l-a ridicat și a zis: „Scoală-te
, și eu sunt om!” 27Și vorbind cu el, a intrat în casă și a găsit adunaţi pe mulţi. 28„Știţi”, le-a zis el, „că
18:28Gal. 2:12,14
nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu
mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat. Vă întreb dar: Cu ce gând aţi trimis după mine?” 30Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea și iată că a stat înaintea mea un
om cu
o haină strălucitoare 31și a zis: ‘Cornelie, rugăciunea
ta a fost ascultată și
Dumnezeu Și-a adus aminte de milosteniile tale. 32Trimite dar la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru; el găzduiește în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare. Când va veni el, îţi va vorbi.’ 33Am trimis îndată la tine și bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.” 34Atunci, Petru a început să vorbească și a zis: „În
adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, 35ci că, în
orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit de El. 36El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel și le-a vestit
Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este
19:16
Domnul tuturor. 37Știţi vorba făcută prin toată Iudeea, începând
din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; 38cum Dumnezeu
a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci
Dumnezeu era cu El. 39Noi
suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor și în Ierusalim. Ei L-au
omorât, atârnându-L pe lemn. 40Dar Dumnezeu L-a înviat
a treia zi și a îngăduit să Se arate, 41nu
la tot norodul, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care
am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi. 42Isus ne-a
poruncit să propovăduim norodului și să mărturisim că
El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii
și al celor morţi. 43Toţi prorocii mărturisesc despre El
că oricine
crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” 44Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a
coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. 45Toţi credincioșii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi
când au văzut că
darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste neamuri. 46Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47„Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca
și noi?” 48Și a
poruncit să fie botezaţi în
Numele Domnului Isus Hristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.
