61Vai de cei ce trăiesc
fără grijă în Sion și la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai-marii
aceștia ai celui dintâi dintre neamuri, la care aleargă casa lui Israel!… 2Treceţi
la Calne
și vedeţi, duceţi-vă de acolo până la Hamatul
cel mare și coborâţi-vă în Gat
, la filisteni. Sunt oare cetăţile acestea mai înfloritoare
decât cele două împărăţii ale voastre și este ţinutul lor mai întins decât al vostru?… 3Credeţi
că ziua nenorocirii
este departe și faceţi să se apropie
domnia silniciei
. 4Ei se culcă pe paturi de fildeș și stau întinși alene pe așternuturile lor; mănâncă miei din turmă și viţei puși la îngrășat. 5Aiurează
în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David
în instrumentele de muzică. 6Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn și nu se întristează de prăpădul
lui Iosif! 7De aceea vor merge în robie în fruntea prinșilor de război și vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi. 8Domnul
Dumnezeu a jurat pe Sine Însuși și Domnul Dumnezeul oștirilor a zis: „Mi-e scârbă de mândria
lui Iacov și-i urăsc palatele, de aceea voi da în mâna vrăjmașului cetatea cu tot ce este în ea.” 9Și, dacă vor mai rămâne zece oameni într-o casă, vor muri. 10Când unchiul său va lua pe cel mort să-l ardă, ridicându-i oasele din casă, și va întreba pe cel din fundul casei: „Mai este cineva cu tine?”, acela va răspunde: „Nimeni…” Iar celălalt va zice: „Tăcere
! Căci
nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!” 11Căci iată că Domnul
poruncește să se dărâme casa cea mare
și să se facă bucăţi casa cea mică. 12Pot caii să alerge pe o stâncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de aţi prefăcut judecata în otravă
și roada dreptăţii în pelin? 13Vă bucuraţi de lucruri de nimic și ziceţi: „Oare nu prin tăria noastră am câștigat noi putere?” 14„De aceea, iată, voi ridica
împotriva voastră, casa lui Israel”, zice Domnul Dumnezeul oștirilor, „un neam care vă va asupri de la intrarea Hamatului
până la pârâul pustiei.”
71Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta. Iată, făcea niște lăcuste în clipa când începea să crească otava; era otava după cositul împăratului. 2Și, după ce au mâncat ele cu desăvârșire toată iarba din ţară, am zis: „Doamne Dumnezeule, iartă! Cum ar putea să stea Iacov în picioare
? Căci este așa de slab!” 3Atunci, Domnul S-a căit de lucrul acesta: „Nu se va întâmpla una ca aceasta”, a zis Domnul. 4Domnul
Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul Dumnezeu vestea pedeapsa prin foc și focul mânca adâncul cel mare și apucase și câmpia. 5Eu am zis: „Doamne Dumnezeule, oprește! Cum ar putea să stea în picioare
Iacov? Căci este așa de slab!” 6Atunci, Domnul S-a căit și de lucrul acesta: „Nici una ca aceasta nu se va întâmpla”, a zis Domnul Dumnezeu. 7El mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul stătea pe un zid făcut la cumpănă și avea o cumpănă în mână. 8Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: „O cumpănă.” Și Domnul a zis: „Iată, voi
34:11Plâng. 2:8
pune cumpăna în mijlocul poporului Meu Israel și nu-l
voi mai ierta, 9ci înălţimile
46:18:14
lui Isaac vor fi pustiite; sfintele locașuri ale lui Israel vor fi dărâmate și Mă voi ridica
împotriva casei lui Ieroboam cu sabia.” 10Atunci, Amaţia, preotul din Betel
, a trimis să spună lui Ieroboam
, împăratul lui Israel: „Amos uneltește împotriva ta în mijlocul casei lui Israel; ţara nu poate să sufere toate cuvintele lui! 11Căci iată ce zice Amos: ‘Ieroboam va fi ucis de sabie, și Israel va fi dus în robie departe de ţara sa!’” 12Și Amaţia a zis lui Amos: „Pleacă, văzătorule, și fugi în ţara lui Iuda! Mănâncă-ţi pâinea acolo și acolo prorocește. 13Dar nu mai proroci la Betel
, căci este
13:1
un locaș sfânt al împăratului și este un templu al împărăţiei!” 14Amos a răspuns lui Amaţia: „Eu nu sunt nici proroc, nici fiu
4:38
6:1
de proroc, ci sunt
păstor și strângător de smochine de Egipt. 15Dar Domnul m-a luat de la oi și Domnul mi-a zis: ‘Du-te și prorocește poporului Meu Israel!’ 16Ascultă acum Cuvântul Domnului, tu, care zici: ‘Nu proroci
împotriva lui Israel, nu vorbi împotriva casei lui Isaac!’ 17Din pricina aceasta
29:21,25,31,32
, iată ce zice Domnul: ‘Nevastă-ta
va curvi în cetate, fiii și fiicele tale vor cădea loviţi de sabie, ogorul tău va fi împărţit cu frânghia de măsurat; tu însă vei muri într-un pământ necurat și Israel va fi dus în robie departe de ţara lui!’”
81Domnul Dumnezeu mi-a trimis următoarea vedenie. Iată, era un coș cu poame coapte. 2El a zis: „Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: „Un coș cu poame coapte.” Și Domnul mi-a zis: „A venit sfârșitul
poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta
! 3În ziua aceea, cântecele Templului
se vor preface în gemete”, zice Domnul Dumnezeu. „Pretutindeni vor arunca
în tăcere o mulţime de trupuri moarte.” 4Ascultaţi lucrul acesta, voi, care mâncaţi
pe cel lipsit și prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară! 5Voi, care ziceţi: „Când va trece luna nouă, ca să vindem grâul, și Sabatul
, ca să deschidem grânarele, să micșorăm efa
și să mărim siclul și să strâmbăm cumpăna ca să înșelăm? 6Apoi, vom cumpăra pe cei nevoiași pe argint
și pe sărac, pe o pereche de încălţăminte și vom vinde codina în loc de grâu.” 7Domnul a jurat pe slava
lui Iacov: „Niciodată
9:9
nu voi uita niciuna din faptele lor! 8Nu se va cutremura ţara
din pricina acestor mișelii și nu se vor jeli toţi locuitorii ei? Nu se va umfla toată ţara ca râul, ridicându-se și coborându-se iarăși ca râul
Egiptului? 9În ziua aceea”, zice Domnul Dumnezeu, „voi face să asfinţească soarele
59:9,10Ier. 15:9Mica 3:6
la amiază și voi întuneca pământul ziua-n amiaza mare. 10Vă voi preface sărbătorile în jale și toate cântările, în bociri pentru morţi; voi acoperi toate coapsele cu saci
27:31
și voi face toate capetele pleșuve; voi arunca ţara într-o jale
ca pentru un singur fiu și sfârșitul ei va fi ca o zi amară. 11Iată, vin zile”, zice Domnul Dumnezeu, „când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame și sete după auzirea
cuvintelor Domnului. 12Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace și încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, și tot nu-l vor găsi. 13În ziua aceea, se vor topi de sete fetele frumoase și flăcăii. 14Ei, care jură
acum pe păcatul
Samariei și zic: ‘Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane!’ și ‘Pe drumul
Beer-Șebei!’ vor cădea și nu se vor mai scula.”