Daniel la Babilon
11În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit
împotriva Ierusalimului și l-a împresurat. 2Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, și o parte
din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Șinear
11:2Is. 11:11Zah. 5:11
, în casa dumnezeului său, le-a pus
în casa vistieriei dumnezeului său. 3Împăratul a dat poruncă lui Așpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc și de viţă boierească, 4niște tineri fără
vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestraţi cu înţelepciune
în orice ramură a știinţei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului și pe care să-i înveţe scrierea și limba haldeenilor. 5Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui și din vinul din care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba
împăratului. 6Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. 7Căpetenia
famenilor dregători le-a pus însă alte nume, și anume: lui Daniel
i-a pus numele Beltșaţar; lui Hanania, Șadrac; lui Mișael, Meșac și lui Azaria, Abed-Nego. 8Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele
alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul și a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce. 9Dumnezeu a făcut
ca Daniel să capete bunăvoinţă și trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători. 10Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: „Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărât ce trebuie să mâncaţi și să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decât ale celorlalţi tineri de vârsta voastră și să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea împăratului.” 11Atunci, Daniel a zis îngrijitorului căruia îi încredinţase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Mișael și Azaria: 12„Încearcă pe robii tăi zece zile și să ni se dea de mâncat zarzavaturi și apă de băut; 13să te uiţi apoi la faţa noastră și la a celorlalţi tineri care mănâncă din bucatele împăratului și să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!” 14El i-a ascultat în privinţa aceasta și i-a încercat zece zile. 15După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă și mai grași decât toţi tinerii care mâncau din bucatele împăratului. 16Îngrijitorul lua bucatele și vinul care le erau rânduite și le dădea zarzavaturi. 17Dumnezeu a dat
acestor patru tineri știinţă și pricepere
pentru tot felul de scrieri și înţelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput
în toate vedeniile și în toate visele. 18La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar. 19Împăratul a stat de vorbă cu ei, dar, între toţi tinerii aceia, nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. De aceea ei au fost primiţi în slujba
împăratului. 20În toate
lucrurile care cereau înţelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii și cititorii în stele care erau în toată împărăţia lui. 21Așa a dus-o
Daniel până în anul întâi al împăratului Cirus.
Visul lui Nebucadneţar
21În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut niște vise. Duhul îi era
tulburat și i-a pierit somnul
. 2Împăratul
a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători și pe haldeeni ca să-i spună visele. Ei au venit și s-au înfăţișat înaintea împăratului. 3Împăratul le-a zis: „Am visat un vis; duhul îmi este tulburat și aș vrea să știu visul acela.” 4Haldeenii au răspuns împăratului în limba aramaică: „Veșnic să trăiești, împărate
6:6,21
! Spune robilor tăi visul și-ţi vom arăta tâlcuirea lui!” 5Împăratul a luat iarăși cuvântul și a zis haldeenilor: „Mi-a scăpat din minte lucrul acela. Dacă nu-mi veţi face cunoscute visul și tâlcuirea lui, veţi fi făcuţi
bucăţi și casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării. 6Dar
, dacă-mi veţi spune visul și tâlcuirea lui, veţi primi de la mine daruri și răsplătiri și mare cinste. De aceea, spuneţi-mi visul și tălmăcirea lui!” 7Ei au răspuns a doua oară: „Să spună împăratul robilor săi visul, și i-l vom tălmăci!” 8Împăratul a luat iarăși cuvântul și a zis: „Văd, cu adevărat, că voiţi să câștigaţi vreme, pentru că vedeţi că lucrul mi-a scăpat din minte. 9Dacă deci nu-mi veţi spune visul, vă așteaptă pe toţi aceeași
soartă, fiindcă vreţi să vă înţelegeţi ca să-mi spuneţi minciuni și neadevăruri până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneţi-mi visul, ca să știu dacă sunteţi în stare să mi-l și tâlcuiţi!” 10Haldeenii au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pământ care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată niciun împărat, oricât de mare și puternic ar fi fost, n-a cerut așa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele sau haldeean! 11Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei
, a căror locuinţă nu este printre muritori!” 12La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mâniat și s-a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toţi înţelepţii Babilonului. 13Hotărârea ieșise, înţelepţii începuseră să fie omorâţi și căutau și pe Daniel și pe tovarășii lui ca să-i piardă. 14Atunci, Daniel a vorbit cu minte și cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieșise să omoare pe înţelepţii Babilonului. 15A luat cuvântul și a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: „Pentru ce a dat împăratul o poruncă atât de aspră?” Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile. 16Și Daniel s-a dus la împărat și l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tâlcuirea. 17Apoi Daniel s-a dus în casa lui și a spus despre lucrul acesta tovarășilor săi Hanania, Mișael și Azaria, 18rugându-i să ceară
îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel și tovarășii săi odată cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului. 19După aceea i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie
în timpul nopţii. Și Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. 20Daniel a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat
115:18
să fie Numele lui Dumnezeu, din veșnicie în veșnicie! Ale Lui
sunt înţelepciunea și puterea. 21El schimbă vremurile
și împrejurările; El răstoarnă
și pune pe împăraţi; El dă înţelepciune
înţelepţilor și pricepere celor pricepuţi! 22El descoperă
ce este adânc și ascuns; El știe
ce este în întuneric și la El locuiește lumina
. 23Pe Tine, Dumnezeul părinţilor mei, Te slăvesc și Te laud că mi-ai dat înţelepciune și putere și mi-ai făcut cunoscut ce Ţi-am cerut
noi, căci ne-ai descoperit taina împăratului!” 24După aceea, Daniel s-a dus la Arioc, căruia îi poruncise împăratul să piardă pe înţelepţii Babilonului; s-a dus și i-a vorbit așa: „Nu pierde pe înţelepţii Babilonului! Du-mă înaintea împăratului și voi da împăratului tâlcuirea!” 25Arioc a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului și i-a vorbit așa: „Am găsit între prinșii de război ai lui Iuda un om care va da împăratului tâlcuirea!” 26Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel, care se numea Beltșaţar: „Ești tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat și tâlcuirea lui?” 27Daniel a răspuns înaintea împăratului și a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înţelepţii, cititorii în stele, vrăjitorii și ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului. 28Dar
41:16Amos 4:13
este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele și care face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întâmpla
în vremurile de pe urmă. Iată visul tău și vedeniile pe care le-ai avut în patul tău. 29În patul tău, împărate, ţi-au venit în minte gânduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri, și Cel ce
descoperă tainele ţi-a făcut cunoscut ce se va întâmpla. 30Însă, dacă
mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înţelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tâlcuirea ei și să afli ce-ţi dorește
inima să știi. 31Tu, împărate, te uitai și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta și înfăţișarea lui era înfricoșătoare. 32Capul chipului acestuia era de aur
curat; pieptul și braţele îi erau de argint; pântecele și coapsele îi erau de aramă; 33fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier și parte de lut. 34Tu te uitai la el, și s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini
, a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului și le-a făcut bucăţi. 35Atunci, fierul, lutul, arama, argintul și aurul s-au sfărâmat împreună și s-au făcut ca pleava
din arie vara; le-a luat vântul și nici urmă
nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte
mare și a umplut
tot pământul. 36Iată visul. Acum îi vom spune și tâlcuirea înaintea împăratului. 37Tu, împărate
, ești împăratul împăraţilor, căci
Dumnezeul cerurilor ţi-a dat împărăţie, putere, bogăţie și slavă. 38El ţi-a dat în mâini, oriunde
locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului și păsările cerului și te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu
ești capul de aur! 39După tine, se va ridica o altă
împărăţie, mai
neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăţie, care va fi de aramă și care va stăpâni peste tot pământul. 40Va fi o a patra
împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă și rupe totul, și ea va sfărâma și va rupe totul, ca fierul care face totul bucăţi. 41Și, după cum ai văzut picioarele
și degetele picioarelor parte de lut de olar și parte de fier, tot așa și împărăţia aceasta va fi împărţită, dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai așa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. 42Și, după cum degetele de la picioare erau parte de fier și parte de lut, tot așa și împărăţia aceasta va fi în parte tare și în parte plăpândă. 43Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omenești de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul. 44Dar, în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul
cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată
și care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma
și va nimici toate acele împărăţii și ea însăși va dăinui veșnic. 45Aceasta înseamnă piatra pe
care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini și care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul și aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat și tâlcuirea lui este temeinică.” 46Atunci, împăratul
14:13
28:6
Nebucadneţar a căzut cu faţa la pământ și s-a închinat înaintea lui Daniel și a poruncit să i se aducă jertfe de mâncare și miresme
. 47Împăratul a vorbit lui Daniel și a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraţilor și El descoperă
tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!” 48Apoi, împăratul a înălţat pe Daniel și i-a dat daruri
multe și bogate; i-a dat stăpânire peste tot ţinutul Babilonului și l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie
a tuturor înţelepţilor Babilonului. 49Daniel a rugat pe împărat să dea grija treburilor ţinutului Babilonului în mâna
lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Daniel însă a rămas
3:2
la curtea împăratului.
Cei trei tovarăși ai lui Daniel în cuptor
31Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip de aur, înalt de șaizeci de coţi și lat de șase coţi. L-a ridicat în valea Dura, în ţinutul Babilonului. 2Împăratul Nebucadneţar a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori și pe cârmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători și pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. 3Atunci, dregătorii, îngrijitorii și cârmuitorii, judecătorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii și toate căpeteniile ţinuturilor s-au strâns la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. S-au așezat înaintea chipului pe care-l înălţase Nebucadneţar. 4Iar un crainic a strigat cu glas tare: „Iată ce vi se poruncește, popoare
, neamuri, oameni de toate limbile! 5În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pământ și să vă închinaţi chipului de aur pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar. 6Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ și nu se va închina va fi aruncat
chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” 7De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii și a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu faţa la pământ și s-au închinat chipului de aur pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. 8Cu prilejul acesta și în aceeași vreme, câţiva haldeeni s-au apropiat
și au pârât pe iudei. 9Ei au luat cuvântul și au zis împăratului Nebucadneţar: „Să trăiești veșnic, împărate
! 10Ai dat o poruncă după care toţi cei ce vor auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente de muzică vor trebui să se arunce cu faţa la pământ și să se închine chipului de aur 11și, după care, oricine nu se va arunca cu faţa la pământ și nu se va închina va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins. 12Dar sunt
niște iudei cărora le-ai dat în grijă treburile ţinutului Babilonului, și anume Șadrac, Meșac și Abed-Nego, oameni care nu ţin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi și nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălţat tu!” 13Atunci, Nebucadneţar, mâniat și plin de urgie, a dat poruncă să aducă pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Și oamenii aceștia au fost aduși îndată înaintea împăratului. 14Nebucadneţar a luat cuvântul și le-a zis: „Înadins oare, Șadrac, Meșac și Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei și nu vă închinaţi chipului de aur pe care l-am înălţat? 15Acum fiţi gata și, în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ și să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut
; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins! Și care
este dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?” 16Șadrac, Meșac și Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: „Noi
n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus. 17Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins și ne va scoate din mâna ta, împărate. 18Și, chiar de nu ne va scoate, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!” 19La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s-a umplut de mânie și și-a schimbat faţa, întorcându-și privirile împotriva lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. A luat din nou cuvântul și a poruncit să încălzească de șapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească. 20Apoi, a poruncit unora din cei mai voinici ostași din oștirea lui să lege pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego și să-i arunce în cuptorul aprins. 21Oamenii aceștia au fost legaţi cu izmenele, cămășile, mantalele și celelalte haine ale lor și aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins. 22Fiindcă porunca împăratului era aspră și cuptorul era neobișnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii care aruncaseră în el pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego. 23Dar acești trei oameni: Șadrac, Meșac și Abed-Nego au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins. 24Atunci, împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat și s-a sculat repede. A luat cuvântul și a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreșit, împărate!” 25El a luat iarăși cuvântul și a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând
slobozi în mijlocul focului și nevătămaţi, și chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu
38:7Ps. 34:7
de dumnezei!” 26Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului aprins și, luând cuvântul, a zis: „Șadrac, Meșac și Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt, ieșiţi afară și veniţi încoace!” Și Șadrac, Meșac și Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului. 27Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii, și sfetnicii împăratului s-au strâns și au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra
trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate și nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei. 28Nebucadneţar a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său și a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut
în El, au călcat porunca împăratului și și-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească și să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor! 29Iată acum
porunca pe care o dau: Orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego va fi
făcut bucăţi și casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că
nu este niciun alt dumnezeu care să poată izbăvi ca El.” 30După aceea, împăratul a înălţat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego la mare cinste în ţinutul Babilonului.
