81În anul al treilea al domniei împăratului Belșaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte
. 2Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa
, în ţinutul Elam, și, în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai. 3Am ridicat ochii, m-am uitat și iată că într-un râu stătea un berbec și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt a crescut cel din urmă. 4Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia
și a ajuns puternic. 5Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus și a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn
mare între ochi. 6A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând în râu și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. 7L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec și i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui. 8Ţapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari
, în cele patru vânturi ale cerurilor. 9Dintr-unul
din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi
, spre răsărit și spre ţara
cea minunată. 10S-a înălţat
până la oștirea cerurilor
, a doborât
la pământ o parte din oștirea aceasta și din stele și le-a călcat în picioare. 11S-a înălţat
până la căpetenia
oștirii, i-a smuls
jertfa necurmată
și i-a surpat locul locașului său celui sfânt. 12Oastea
a fost pedepsită din pricina păcatului săvârșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul
la pământ și a izbutit
în ce a început. 13Am auzit pe un sfânt
vorbind și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaș și oștirea?” 14Și el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineţi; apoi Sfântul Locaș va fi curăţit!” 15Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam
s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfăţișarea unui om
. 16Și am auzit un glas de om în mijlocul râului
Ulai, care a strigat și a zis: „Gavrile
, tâlcuiește-i vedenia aceasta!” 17El a venit atunci lângă locul unde eram și, la apropierea lui, m-am înspăimântat și am căzut
cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfârșitului!” 18Pe când
îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leșinat. El m-a atins
și m-a așezat iarăși în picioare în locul în care mă aflam. 19Apoi mi-a zis: „Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta privește
vremea sfârșitului. 20Berbecul
pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii mezilor și perșilor. 21Ţapul
însă este împărăţia Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat
. 22Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt
sunt patru împărăţii care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere. 23La sfârșitul stăpânirii lor, când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat
fără rușine
și viclean. 24El va fi tare, dar
nu prin puterea lui însuși; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti
în tot ce va începe, va nimici
pe cei puternici și chiar pe poporul sfinţilor. 25Din pricina propășirii
lui și izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa
, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniștiţi și se va ridica
împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini
omenești. 26Iar vedenia
cu serile și dimineţile de care a fost vorba este adevărată. Tu pecetluiește
vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremuri îndepărtate.” 27Eu
, Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat și mi-am văzut de treburile
împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, și
nimeni nu știa.