81În anul al treilea al domniei împăratului Belșaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte
. 2Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa
, în ţinutul Elam, și, în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai. 3Am ridicat ochii, m-am uitat și iată că într-un râu stătea un berbec și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt a crescut cel din urmă. 4Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia
și a ajuns puternic. 5Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus și a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn
mare între ochi. 6A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând în râu și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. 7L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec și i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui. 8Ţapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari
, în cele patru vânturi ale cerurilor. 9Dintr-unul
din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi
, spre răsărit și spre ţara
cea minunată. 10S-a înălţat
până la oștirea cerurilor
, a doborât
la pământ o parte din oștirea aceasta și din stele și le-a călcat în picioare. 11S-a înălţat
până la căpetenia
oștirii, i-a smuls
jertfa necurmată
și i-a surpat locul locașului său celui sfânt. 12Oastea
a fost pedepsită din pricina păcatului săvârșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul
la pământ și a izbutit
în ce a început. 13Am auzit pe un sfânt
vorbind și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaș și oștirea?” 14Și el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineţi; apoi Sfântul Locaș va fi curăţit!” 15Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam
s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfăţișarea unui om
. 16Și am auzit un glas de om în mijlocul râului
Ulai, care a strigat și a zis: „Gavrile
, tâlcuiește-i vedenia aceasta!” 17El a venit atunci lângă locul unde eram și, la apropierea lui, m-am înspăimântat și am căzut
cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfârșitului!” 18Pe când
îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leșinat. El m-a atins
și m-a așezat iarăși în picioare în locul în care mă aflam. 19Apoi mi-a zis: „Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta privește
vremea sfârșitului. 20Berbecul
pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii mezilor și perșilor. 21Ţapul
însă este împărăţia Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat
. 22Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt
sunt patru împărăţii care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere. 23La sfârșitul stăpânirii lor, când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat
fără rușine
și viclean. 24El va fi tare, dar
nu prin puterea lui însuși; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti
în tot ce va începe, va nimici
pe cei puternici și chiar pe poporul sfinţilor. 25Din pricina propășirii
lui și izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa
, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniștiţi și se va ridica
împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini
omenești. 26Iar vedenia
cu serile și dimineţile de care a fost vorba este adevărată. Tu pecetluiește
vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremuri îndepărtate.” 27Eu
, Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat și mi-am văzut de treburile
împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, și
nimeni nu știa.
91În anul dintâi
al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia haldeenilor, 2în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuia să treacă șaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul
29:10
Ieremia. 3Și mi-am întors
faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă. 4M-am rugat Domnului Dumnezeului meu și I-am făcut următoarea mărturisire:
„Doamne
9:32
Dumnezeule mare și înfricoșat, Tu, care ţii legământul și dai îndurare celor ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! 5Noi
9:33,34Ps. 106:6Is. 64:5-7Ier. 14:7
am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, am fost răi și îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile și orânduirile Tale. 6N-am ascultat
pe robii Tăi prorocii, care au vorbit în Numele Tău împăraţilor noștri, căpeteniilor noastre, părinţilor noștri și către tot poporul ţării. 7Tu, Doamne, ești
drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de rușine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai izgonit din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine! 8Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de rușine
, da, nouă, împăraţilor noștri, căpeteniilor noastre și părinţilor noștri, pentru că am păcătuit împotriva Ta! 9La Domnul Dumnezeul nostru
însă sunt îndurarea și iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit! 10N-am ascultat
glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi, prorocii, 11ci tot Israelul
a călcat Legea Ta și s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au și lovit blestemele și jurămintele scrise în Legea
28:15
29:20
30:17,18
31:17
32:19Plâng. 2:17
lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. 12El a împlinit
astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră și împotriva căpeteniilor noastre, care ne-au cârmuit, și a adus peste noi o mare nenorocire, așa cum niciodată și nicăieri sub cer nu s-a mai întâmplat
2:13Ezec. 5:9Amos 3:2
o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului. 13După cum
este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi, și noi n-am rugat
5:3Osea 7:7,10
pe Domnul Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre și n-am luat aminte la adevărul Tău. 14De aceea, și Domnul a îngrijit
44:27
ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul Dumnezeul nostru
este drept în toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat
glasul Lui. 15Și acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, care ai scos
32:111 Împ. 8:51Neem. 1:10Ier. 32:21
pe poporul Tău din ţara Egiptului prin mâna Ta cea puternică și Ţi-ai făcut un Nume
, așa cum este și astăzi: noi am păcătuit
, am săvârșit nelegiuire. 16Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta
71:2Mica 6:4,5
, abate mânia și urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele
Tău cel sfânt, căci din pricina păcatelor noastre și din pricina nelegiuirilor
părinţilor noștri sunt Ierusalimul
și poporul Tău de ocara
79:4
tuturor celor ce ne înconjoară. 17Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea și cererile robului Tău și, pentru dragostea
Domnului, fă
să strălucească Faţa Ta peste Sfântul Tău Locaș pustiit
80:3,7,19Ioan 16:24
! 18Pleacă
urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide ochii și privește
la dărâmăturile noastre și la cetatea peste care este chemat Numele
Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. 19Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează și nu zăbovi, din dragoste pentru Tine
102:15,16
, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!” 20Pe când
încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu Israel și îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeului meu pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu; 21pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor, iute, omul Gavril
, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie și m-a atins
în clipa
când se aducea jertfa de seară. 22El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine și mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea. 23Când ai început tu să te rogi, a ieșit cuvântul, și eu
vin să ţi-l vestesc; căci tu ești preaiubit
și scump. Ia aminte
dar la cuvântul acesta și înţelege vedenia! 24Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor
, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii
veșnice, până la pecetluirea vedeniei și a prorociei și până la ungerea
Sfântului sfinţilor. 25Să știi
dar și să înţelegi că, de la
6:1,15
7:1Neem. 2:1,3,5,6,8
darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia)
4:25
, la Cârmuitorul
, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, pieţele și gropile vor fi zidite din nou, și anume
6:15
în vremuri de strâmtorare. 26După aceste șaizeci și două de săptămâni, Unsul
va fi stârpit și nu
3:18
va avea nimic. Poporul
unui domn care va veni va nimici
cetatea și Sfântul Locaș
, și sfârșitul
lui va fi ca printr-un potop
; este hotărât că războiul va ţine până la sfârșit și împreună cu el și pustiirile. 27El va face un legământ
55:3Ier. 31:31Ezec. 16:60-62
trainic cu mulţi timp de o săptămână
, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare și pe aripa urâciunilor idolești
va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul
28:22Luca 21:24Rom. 11:26
hotărât.”
101În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit
Beltșaţar. Cuvântul
acesta, care este adevărat, vestește o mare nenorocire
. El a fost cu luare aminte la cuvântul acesta și a priceput
vedenia. 2În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. 3N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin și nici nu m-am uns
deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni. 4În a douăzeci și patra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel
(Tigru). 5Am ridicat
ochii, m-am uitat și iată că acolo stătea un om
îmbrăcat în haine de in și încins
15:6
la mijloc cu un brâu de aur
din Ufaz. 6Trupul lui era ca o piatră de crisolit
, faţa îi strălucea ca fulgerul
și ochii
19:12
îi erau niște flăcări ca de foc, dar braţele și picioarele
semănau cu niște aramă lustruită și glasul
lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi. 7Eu, Daniel, am văzut singur
vedenia, dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuși au fost apucaţi de o mare spaimă și au luat-o la fugă ca să se ascundă! 8Eu am rămas singur și am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat
, culoarea mi s-a schimbat
, faţa mi s-a sluţit și am pierdut orice vlagă. 9Am auzit glasul cuvintelor lui și, pe când
auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leșinat cu faţa la pământ. 10Și iată că o mână
m-a atins și m-a așezat tremurând pe genunchii și mâinile mele. 11Apoi mi-a zis: „Daniele, om preaiubit
și scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune acum și stai în picioare în locul unde ești, căci acum sunt trimis la tine!” După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând. 12El mi-a zis: „Daniele, nu te teme
de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate
din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău, și tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! 13Dar căpetenia
împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile, și iată că Mihail
, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor și am ieșit biruitor acolo, lângă împăraţii Persiei. 14Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi
, căci
vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.” 15Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii
în pământ și am tăcut. 16Și iată că cineva
care avea înfăţișarea copiilor oamenilor s-a atins
de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit și am zis celui ce stătea înaintea mea: „Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază
și am pierdut orice putere! 17Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit și nu mai am nici suflare!” 18Atunci, cel ce avea înfăţișarea unui om m-a atins din nou și m-a întărit. 19Apoi mi-a zis
: „Nu te teme
de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare și cu inimă!” Și, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri și am zis: „Vorbește, domnul meu, căci m-ai întărit.” 20El mi-a zis: „Știi pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei
Persiei și, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei! 21Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail
.
