Cetăţile de scăpare
191După ce Domnul Dumnezeul tău va
nimici toate neamurile acelea a căror ţară ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, după ce le vei izgoni și vei locui în cetăţile și în casele lor, 2să desparţi trei cetăţi
în mijlocul ţării pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul tău. 3Să faci drumuri și să împarţi în trei ţinutul ţării pe care ţi-o va da ca moștenire Domnul Dumnezeul tău. Să faci așa, pentru ca orice ucigaș să poată fugi în cetăţile acestea. 4Legea
aceasta să fie pentru ucigașul care va fugi acolo, ca să-și scape viaţa, când va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaș mai înainte. 5Așa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mâna, ca să taie copacul, fierul scapă din coadă, lovește pe tovarășul său și-l omoară. Atunci, el să fugă într-una din cetăţile acestea ca să-și scape viaţa, 6pentru ca
nu cumva răzbunătorul sângelui, aprins de mânie și urmărind pe ucigaș, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, și să lovească de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindcă mai înainte nu fusese vrăjmaș aproapelui său. 7De aceea îţi dau porunca aceasta: Să desparţi trei cetăţi. 8Când Domnul Dumnezeul tău îţi va lărgi
hotarele, cum a jurat părinţilor tăi, și-ţi va da toată ţara pe care a făgăduit părinţilor tăi că ţi-o va da – 9numai să păzești și să împlinești toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi, ca să iubești pe Domnul Dumnezeul tău și să umbli totdeauna pe căile Lui –, atunci
să mai adaugi trei cetăţi la cele trei, 10pentru ca să nu fie vărsat sângele celui nevinovat în mijlocul ţării pe care ţi-o dă de moștenire Domnul Dumnezeul tău, și astfel să fii vinovat de omor. 11Dar dacă
un om fuge într-una din aceste cetăţi după ce a întins laţuri aproapelui său din vrăjmășie împotriva lui, după ce s-a aruncat asupra lui și l-a lovit așa încât i-a pricinuit moartea, 12bătrânii din cetatea lui să trimită să-l prindă și să-l dea în mâinile răzbunătorului sângelui, ca să moară. 13Să n-ai milă de
el și să
ștergi din Israel sângele celui nevinovat, ca să fii fericit.
Martorii mincinoși
14Să
nu muţi hotarele aproapelui tău, puse de strămoșii tăi, în moștenirea pe care o vei avea în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul tău. 15Un singur
martor nu va fi de ajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei martori. 16Când
35:11
un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire, 17cei doi oameni cu pricina să se înfăţișeze înaintea
Domnului, înaintea preoţilor și judecătorilor care vor fi atunci în slujbă. 18Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos și că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său, 19atunci
să-i faceţi cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoţi
astfel răul din mijlocul tău. 20În felul acesta, ceilalţi vor
auzi și se vor teme, și nu se va mai face o faptă așa de nelegiuită în mijlocul tău. 21Să n-ai
nicio milă, ci să ceri viaţă
pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.