Cântarea lui Moise
321„Luaţi aminte
, ceruri, și voi vorbi;
Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2Ca ploaia să curgă
învăţăturile mele,
Ca roua să cadă cuvântul meu,
Ca ploaia
repede pe verdeaţă,
Ca picăturile de ploaie pe iarbă!
3Căci voi vesti Numele Domnului.
Daţi
slavă Dumnezeului nostru!
4El este
23:3Ps. 18:2,31,46Hab. 1:12
Stânca; lucrările
Lui sunt desăvârșite,
Căci toate
căile Lui sunt drepte;
El este un Dumnezeu
credincios și fără nedreptate
,
El este drept și curat.
5Ei s-au stricat
;
Netrebnicia copiilor Lui este rușinea lor!
Neam îndărătnic
și stricat!
6Pe Domnul Îl răsplătiţi
astfel?!
Popor nechibzuit și fără înţelepciune!
Nu este El oare Tatăl
tău, care te-a făcut
,
Te-a întocmit
și ţi-a dat fiinţă?
7Adu-ţi aminte de zilele din vechime,
Socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni,
Întreabă pe tatăl
78:3,4
tău, și te va învăţa,
Pe bătrânii tăi, și îţi vor spune.
8Când Cel Preaînalt a dat
o moștenire neamurilor,
Când a despărţit
pe copiii oamenilor,
A pus hotare popoarelor
După numărul copiilor lui Israel,
9Căci partea
19:51 Sam. 10:1Ps. 78:71
Domnului este poporul Lui,
Iacov este partea Lui de moștenire.
10El l-a găsit într-un ţinut pustiu
,
Într-o singurătate plină de urlete înfricoșate;
L-a înconjurat, l-a îngrijit
Și l-a păzit
ca lumina ochiului Lui.
11Ca vulturul
46:4
63:9Osea 11:3
care își scutură cuibul,
Zboară deasupra puilor,
Își întinde aripile, îi ia
Și-i poartă pe penele lui,
12Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său,
Și nu era niciun dumnezeu străin cu El.
13L-a suit
pe înălţimile ţării,
Și Israel a mâncat roadele câmpului;
I-a dat să sugă
miere din stâncă,
Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,
14Untul de la vaci și laptele oilor,
Cu grăsimea mieilor,
A berbecilor din Basan și a ţapilor,
Cu grăsimea grâului
147:14
,
Și ai băut vinul, sângele
strugurelui.
15Israel
s-a îngrășat și a azvârlit
din picior;
Te-ai
îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lăţit!
Și a părăsit
pe Dumnezeu, Ziditorul
lui,
A nesocotit Stânca
95:1
mântuirii lui,
16L-au
întărâtat la gelozie prin dumnezei străini,
L-au mâniat prin urâciuni;
17Au adus jertfe
dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei,
Unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau,
Dumnezei noi, veniţi de curând,
De care nu se temuseră părinţii voștri.
18Ai părăsit Stânca
cea care te-a născut
Și ai uitat
pe Dumnezeul care te-a întocmit.
19Domnul a văzut lucrul
acesta și S-a mâniat,
S-a supărat
pe fiii și fiicele Lui.
20El a zis: ‘Îmi
voi ascunde Faţa de ei
Și voi vedea care le va fi sfârșitul,
Căci sunt un neam stricat,
Sunt niște copii
necredincioși.
21Mi-au
întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu,
M-au mâniat
10:8
14:22Iona 2:8Fapte 14:15
prin idolii lor deșerţi.
Și Eu îi
voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor.
Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.
22Căci
17:4Plâng. 4:11
focul mâniei Mele s-a aprins
Și va arde până în fundul Locuinţei morţilor,
Va nimici pământul și roadele lui,
Va arde temeliile munţilor.
23Voi
îngrămădi toate nenorocirile peste ei,
Îmi voi
arunca toate săgeţile împotriva lor.
24Vor fi topiţi de foame, stinși de friguri
Și de boli cumplite;
Voi trimite în ei dinţii fiarelor
sălbatice
Și otrava șerpilor.
25Afară
vor pieri de sabie
Și înăuntru vor pieri de groază:
Și tânărul, și fata,
Și copilul de ţâţă, ca și bătrânul.
26Voiam să
zic: «Îi voi lua cu o suflare»,
Le voi șterge pomenirea dintre oameni!
27Dar Mă tem de ocările vrăjmașului,
Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească
Și să
zică: «Mâna noastră cea puternică,
Și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.»
28Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simţ
Și nu-i pricepere în ei
.
29Dacă ar fi fost
înţelepţi, ar înţelege
Și s-ar gândi
la ce li se va întâmpla.
30Cum ar urmări unul
singur o mie din ei
Și cum ar pune doi pe fugă zece mii,
Dacă nu i-ar fi vândut
52:3
Stânca,
Dacă nu i-ar fi vândut Domnul?
31Căci
stânca lor nu este ca Stânca noastră,
Vrăjmașii noștri înșiși sunt judecători în această privinţă
.
32Ci viţa
lor este din sadul Sodomei
Și din ţinutul Gomorei;
Strugurii lor sunt struguri otrăviţi,
Bobiţele lor sunt amare;
33Vinul lor este venin
de șerpi,
Este otravă
cumplită de aspidă.
34Oare nu este ascuns
lucrul acesta la Mine,
Pecetluit în comorile Mele?
35A Mea
este răzbunarea și
Eu voi răsplăti
Când va începe să le alunece piciorul!
Căci ziua nenorocirii lor
este aproape
Și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi.’
36Domnul
va judeca pe poporul Său,
Dar va avea milă
de robii Săi,
Văzând că puterea le este sleită
Și că nu
21:212 Împ. 9:8
14:26
mai este nici rob, nici slobod.
37El va zice: ‘Unde sunt dumnezeii
lor,
Stânca aceea care le slujea de adăpost,
38Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor,
Care beau vinul jertfelor lor de băutură?
Să se scoale să vă ajute
Și să vă ocrotească!
39Să știţi dar că Eu sunt
48:12
Dumnezeu
Și că nu
este alt dumnezeu afară de Mine;
Eu dau
viaţă și Eu omor,
Eu rănesc și Eu tămăduiesc,
Și nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.
40Căci Îmi
ridic mâna spre cer
Și zic: «Cât este de adevărat că trăiesc în veci,
41Atât este de adevărat că, atunci când voi
34:5
66:16Ezec. 21:9,10,14,20
ascuţi fulgerul sabiei Mele
Și voi pune mâna să fac judecată,
Mă voi răzbuna
împotriva potrivnicilor Mei
Și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;
42Sabia Mea le va înghiţi carnea
Și-Mi voi îmbăta
săgeţile de sânge,
De sângele celor uciși și prinși,
Din capetele fruntașilor
vrăjmașului.»’
43Neamuri, cântaţi
laudele poporului Lui!
Căci Domnul răzbună
19:2
sângele robilor Săi,
El Se răzbună
împotriva potrivnicilor Săi
Și face ispășire pentru
ţara Lui, pentru poporul Lui.”
44Moise a venit și a rostit toate cuvintele cântării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el. 45După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46le-a zis: „Puneţi-vă
la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voștri, ca să păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia. 47Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa
voastră și prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire după ce veţi trece Iordanul.”
Domnul vorbește lui Moise
48În aceeași zi, Domnul
a vorbit lui Moise și a zis: 49„Suie-te pe muntele
acesta Abarim, pe muntele Nebo, în ţara Moabului, în faţa Ierihonului, și privește ţara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel. 50Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron
33:38
, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, 51pentru că aţi
27:14
păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, și nu M-aţi
sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel. 52Tu vei
vedea doar de departe ţara dinaintea ta, dar nu vei intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.”
Binecuvântarea rostită de Moise
331Iată binecuvântarea
cu care Moise, omul
lui Dumnezeu, a binecuvântat pe copiii lui Israel înainte de moartea lui.
2El a zis:
„Domnul
a venit din Sinai
Și a răsărit peste ei din Seir,
A strălucit din muntele Paran
Și a ieșit din mijlocul zecilor de mii
9:16
de sfinţi,
Având în dreapta Lui focul legii.
3Da, El iubește
popoarele;
Toţi
sfinţii sunt în mâna Ta.
Ei au stat
la picioarele Tale,
Au primit
cuvintele Tale.
4Moise
7:19
ne-a dat legea,
Moștenirea
adunării lui Iacov.
5El era împărat
17:6
în Israel
Când se adunau căpeteniile poporului
Și seminţiile lui Israel.
6Trăiască Ruben și să nu moară
Și bărbaţii lui să fie mulţi la număr!”
7Iată ce a zis despre Iuda:
„Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda
Și adu-l la poporul lui.
Puternice să-i fie mâinile
Și să-i fii ajutor
împotriva vrăjmașilor lui!”
8Despre Levi a zis:
„Tumim
și Urim au fost încredinţaţi bărbatului sfânt
Pe care l-ai
ispitit la Masa
Și cu care Te-ai certat la apele Meriba.
9Levi a zis despre tatăl său și despre mama sa: ‘Nu i-am văzut!’
Și despre fraţii lui: ‘Nu vă
cunosc!’
Iar de copii n-a vrut să mai știe.
Căci ei păzesc
Cuvântul Tău
Și ţin legământul Tău; 10Ei învaţă
pe Iacov poruncile Tale
Și pe Israel, legea Ta;
Ei pun
tămâie sub nările Tale
Și ardere-de-tot
pe altarul Tău.
11Binecuvântează tăria lui, Doamne!
Primește lucrarea
43:27
mâinilor lui!
Frânge șalele potrivnicilor lui
Și vrăjmașii lui să nu se mai scoale!”
12Despre Beniamin a zis:
„El este preaiubitul Domnului,
El va locui la adăpost lângă Dânsul.
Domnul îl va ocroti totdeauna
Și se va odihni între umerii Lui.”
13Despre Iosif a zis:
„Ţara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvântare
,
Cel mai bun dar al cerului, roua
,
Cele mai bune ape care sunt jos,
14Cele mai bune roade ale soarelui,
Cele mai bune roade ale fiecărei luni,
15Cele mai bune roade din munţii
cei vechi,
Cele mai bune roade de pe dealurile
cele veșnice,
16Cele mai bune roade ale pământului și din tot ce cuprinde el.
Bunăvoinţa
Celui ce S-a arătat în rug
Să vină peste capul
lui Iosif,
Pe creștetul capului domnului fraţilor lui!
17El are frumuseţea întâiului născut
al taurului;
Coarnele
lui sunt cum sunt coarnele bivolului;
Cu ele va împunge
pe toate popoarele,
Până la marginile pământului:
Ele sunt zecile de
mii ale lui Efraim,
Ele sunt miile lui Manase.”
18Despre Zabulon a zis:
„Bucură-te
, Zabuloane, de alergările tale
Și tu, Isahar, de corturile tale!
19Ei vor chema
popoarele pe munte;
Acolo vor
aduce jertfe de dreptate,
Căci vor suge bogăţia mării
Și comorile ascunse în nisip.”
20Despre Gad a zis:
„Binecuvântat să fie cine lărgește pe Gad
!
Gad se odihnește ca un leu
și sfâșie la braţe și capete.
21El a ales
cea dintâi parte a ţării,
Căci acolo stă ascunsă moștenirea legiuitorului;
El a mers cu fruntașii
poporului,
A adus la îndeplinire dreptatea Domnului
Și poruncile Lui faţă de Israel.”
22Despre Dan a zis:
„Dan este un pui de leu
Care se aruncă
din Basan.”
23Despre Neftali a zis:
„Neftali, sătul
de bunăvoinţă
Și copleșit cu binecuvântări de la Domnul,
Ia în stăpânire partea de
apus și miazăzi!”
24Despre Așer a zis:
„Binecuvântat
să fie Așer între copiii lui Israel!
Plăcut să fie fraţilor lui
Și să-și înmoaie
piciorul în untdelemn!
25Zăvoarele tale să fie de fier și de aramă
Și puterea ta să ţină cât zilele tale!
26Nimeni
nu este ca Dumnezeul lui Israel
,
El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor,
Trece
104:3Hab. 3:8
cu măreţie pe nori.
27Dumnezeul cel veșnic este un loc de adăpost
Și sub braţele Lui cele veșnice este un loc de scăpare.
El a izgonit
pe vrăjmaș dinaintea ta
Și a zis: ‘Nimicește-l.’
28Israel
33:16
este fără frică în locuinţa lui,
Izvorul
lui Iacov este deoparte,
Într-o ţară plină de grâu și de must,
Și cerul
lui picură roua.
29Ferice
de tine, Israele! Cine
este ca tine,
Un popor mântuit de Domnul,
Scutul
care îţi dă ajutor
Și sabia care te face slăvit?
Vrăjmașii tăi vor face pe prietenii
66:3
81:15
înaintea ta,
Și tu
vei călca peste înălţimile lor.”
Moartea lui Moise
341Moise s-a suit din câmpia Moabului pe
33:47
muntele Nebo, pe vârful muntelui Pisga, în faţa Ierihonului. Și Domnul i-a arătat
toată ţara: de la Galaad până
la Dan, 2tot ţinutul lui Neftali, ţara lui Efraim și Manase, toată ţara lui Iuda până la Marea
de Apus, 3partea de miazăzi, împrejurimile Iordanului, valea Ierihonului, Cetatea
3:132 Cron. 28:15
Finicilor, până la Ţoar. 4Domnul i-a zis: „Aceasta
13:15
15:18
26:3
28:13
este ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: ‘O voi da seminţei tale.’ Ţi-am arătat
ca s-o vezi cu ochii tăi, dar nu vei intra în ea.” 5Moise
, robul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după porunca Domnului. 6Și Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni
nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi. 7Moise
era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit; vederea
48:10Ios. 14:10,11
nu-i slăbise și puterea nu-i trecuse. 8Copiii lui Israel au plâns pe Moise treizeci
de zile în câmpia Moabului; și zilele acelea de plâns și de jale pentru Moise s-au sfârșit. 9Iosua, fiul lui Nun, era plin
de duhul înţelepciunii, căci Moise
își pusese mâinile peste el. Copiii lui Israel au ascultat de el și au făcut potrivit cu poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. 10În Israel nu s-a mai ridicat
proroc ca Moise, pe care
Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă. 11Niciunul nu poate fi pus alături de el în ce privește toate
semnele și minunile pe care a trimis Dumnezeu să le facă în ţara Egiptului împotriva lui Faraon, împotriva supușilor lui și împotriva întregii ţări, 12și în ce privește toate semnele înfricoșătoare pe care le-a făcut Moise cu mână tare înaintea întregului Israel.
