91Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri și am văzut că cei neprihăniţi
și înţelepţi și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu: atât dragostea, cât și ura. Oamenii nu știu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor. 2Tuturor
li se întâmplă toate deopotrivă: aceeași soartă are cel neprihănit și cel rău, cel bun și curat, ca și cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca și cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca și cel păcătos, cel ce jură ca și cel ce se teme să jure! 3Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare, anume că aceeași soartă au toţi. De aceea și este plină inima oamenilor de răutate și de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Și după aceea? Se duc la cei morţi. 4Căci cine este scutit? Oricine trăiește tot mai trage nădejde, căci un câine viu face mai mult decât un leu mort. 5Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri, dar cei
morţi nu știu nimic și nu mai au nicio răsplată, fiindcă până și pomenirea
li se uită. 6Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor de mult au și pierit și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. 7Du-te dar de mănâncă-ţi
pâinea cu bucurie și bea-ţi cu inimă bună vinul, căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum. 8Hainele să-ţi fie albe în orice vreme și untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap. 9Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubești în tot timpul vieţii tale deșarte, pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare în această vreme trecătoare, căci
aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te ostenești sub soare. 10Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știinţă, nici înţelepciune! 11Am mai văzut
apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câștigă războiul, că nu cei înţelepţi câștigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme și de împrejurări. 12Căci omul nu-și
cunoaște nici măcar ceasul, întocmai ca peștii prinși în mreaja nimicitoare și ca păsările prinse în laţ; ca și ei sunt prinși
17:261 Tes. 5:3
și fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei. 13Am mai văzut următoarea înţelepciune sub soare și mi s-a părut mare. 14Era
o mică cetate, cu puţini oameni în ea și a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o și a ridicat mari întărituri împotriva ei. 15În ea se afla un om sărac, dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Și nimeni nu se gândise la omul acela sărac. 16Atunci am zis
24:5
: „Mai bună este înţelepciunea decât tăria!” Totuși, înţelepciunea
săracului este dispreţuită și nimeni nu-l ascultă. 17Cuvintele înţelepţilor, ascultate în liniște, sunt mai de preţ decât strigătele unuia care stăpânește între nebuni. 18Înţelepciunea este mai
de preţ decât sculele de război, dar un
singur păcătos nimicește mult bine.
101Muștele moarte strică și acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot așa, puţină nebunie biruiește înţelepciunea și slava. 2Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului, la stânga lui. 3Și pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipsește mintea și
18:2
spune tuturor că este un nebun! 4Când izbucnește împotriva ta mânia celui ce stăpânește, nu-ţi
părăsi locul, căci
sângele rece te păzește de mari păcate. 5Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greșeală care vine de la cel ce cârmuiește: 6nebunia
este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos. 7Am văzut robi călări
30:22
și voievozi mergând pe jos, ca niște robi. 8Cine
sapă groapa altuia cade el în ea și cine surpă un zid va fi mușcat de un șarpe. 9Cine sfărâmă pietre este rănit de ele și cine despică lemne este în primejdie. 10Când se tocește fierul și rămâne neascuţit, trebuie să-ţi îndoiești puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înţelepciune. 11Când mușcă șarpele fiindcă n-a
fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun câștig din meșteșugul lui. 12Cuvintele
12:13
unui înţelept sunt plăcute, dar
18:7
buzele nebunului îi aduc pieirea. 13Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, și cel din urmă este o nebunie și mai rea. 14Nebunul
spune o mulţime de vorbe, măcar că omul nu știe ce se va întâmpla. Și cine-i va spune ce
va fi după el? 15Truda nebunului obosește pe cel ce nu cunoaște drumul spre cetate. 16Vai
5:11
de tine, ţară al cărei împărat este un copil și ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineaţă! 17Ferice de tine, ţară al cărei împărat este de neam mare și ai cărei voievozi
mănâncă la vremea potrivită, ca să-și întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie! 18Când mâinile sunt leneșe, se lasă grinda, și când se lenevesc mâinile, plouă în casă. 19Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul
înveselește viaţa, iar argintul le dă pe toate. 20Nu blestema pe împărat nici chiar în gând și nu
blestema pe cel bogat în odaia în care te culci, căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba și un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.
111Aruncă-ţi pâinea pe
ape și
, după multă vreme, o vei găsi iarăși! 2Împarte-o
în
șapte și chiar în opt, căci
nu știi ce nenorocire poate da peste pământ. 3Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ. Oriîncotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămâne. 4Cine se uită după vânt nu va semăna și cine se uită după nori nu va secera. 5Cum nu
știi care este calea vântului, nici
cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate, tot așa nu cunoști nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate. 6Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa și până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu știi ce va izbuti: aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune. 7Dulce este lumina și o plăcere pentru ochi să
vadă soarele. 8Deci, dacă un om trăiește mulţi ani, să se bucure în toţi anii aceștia și să se gândească ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni este deșertăciune. 9Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă
pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi, dar să știi că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu
la judecată. 10Gonește
orice necaz din inima ta și depărtează răul din trupul tău, căci
tinereţea și zorile vieţii sunt trecătoare.
