Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
2

21Am zis

2:1
Luca 12:19Is. 50:11
inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie și gustă fericirea.” Dar iată că și aceasta este o deșertăciune. 2Am zis
2:2
Prov. 14:13
râsului: „Ești o nebunie!” și veseliei: „Ce te înșeli degeaba?” 3Am hotărât
2:3
Cap. 1:17.
în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, și să stăruiesc astfel în nebunie până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor. 4Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii, 5mi-am făcut grădini și livezi de pomi și am sădit în ele tot felul de pomi roditori. 6Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii. 7Am cumpărat robi și roabe și am avut copii de casă; am avut cirezi de boi și turme de oi mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. 8Mi-am strâns
2:8
1 Împ. 9:28
10:10
argint și aur, și bogăţii ca de împăraţi și ţări. Mi-am adus cântăreţi și cântăreţe și desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei. 9Am ajuns
2:9
Cap. 1:16.
mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea. 10Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, și aceasta
2:10
Cap. 3:22;
mi-a fost partea din toată osteneala mea. 11Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele și la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deșertăciune
2:11
Cap. 1:3,14.
și goană după vânt și că nu este nimic trainic sub soare. 12Atunci mi-am întors privirile spre înţelepciune, prostie și nebunie
2:12
Cap. 1:17;
. – Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceea ce s-a făcut și mai înainte. – 13Și am văzut că înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul. 14Înţeleptul
2:14
Prov. 17:24
își are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric. Dar am băgat de seamă că și unul, și altul au aceeași
2:14
Ps. 49:10
soartă. 15Și am zis în inima mea: „Dacă și eu voi avea aceeași soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?” Și am zis în inima mea: „Și aceasta este o deșertăciune.” 16Căci pomenirea înţeleptului nu este mai veșnică decât a nebunului: chiar în zilele următoare, totul este uitat. Și apoi și înţeleptul moare, și nebunul! 17Atunci am urât viaţa, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt. 18Mi-am urât până și toată munca pe care am făcut-o sub soare, muncă pe care o las
2:18
Ps. 49:10
omului care vine după mine, ca să se bucure de ea. 19Și cine știe dacă va fi înţelept sau nebun? Și totuși el va fi stăpân pe toată munca mea, pe care am agonisit-o cu trudă și înţelepciune sub soare. Și aceasta este o deșertăciune. 20Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare. 21Căci este câte un om care a muncit cu înţelepciune, cu pricepere și cu izbândă, și lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Și aceasta este o deșertăciune și un mare rău. 22Căci
2:22
Cap. 1:3;
, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui și din toată străduinţa inimii lui, cu care se trudește sub soare? 23Toate zilele lui sunt pline de durere
2:23
Iov 5:7
14:1
, și truda lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Și aceasta este o deșertăciune. 24Nu
2:24
Cap. 3:12,13,22;
este altă fericire pentru om decât să mănânce și să bea și să-și înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că și aceasta vine din mâna lui Dumnezeu. 25Cine, în adevăr, poate să mănânce și să se bucure fără El? 26Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, știinţă și bucurie, dar celui păcătos îi dă grija să strângă și s-adune, ca să dea
2:26
Iov 27:16,17Prov. 28:8
celui plăcut lui Dumnezeu! Și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.

3

Orice lucru își are vremea lui

31Toate își au vremea lor și fiecare

3:1
Vers. 17. Cap. 8:6.
lucru de sub ceruri își are ceasul lui. 2Nașterea își are vremea ei, și moartea își are vremea
3:2
Evr. 9:27
ei; săditul își are vremea lui, și smulgerea celor sădite își are vremea ei. 3Uciderea își are vremea ei, și tămăduirea își are vremea ei; dărâmarea își are vremea ei, și zidirea își are vremea ei; 4plânsul își are vremea lui, și râsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui, și jucatul își are vremea lui; 5aruncarea cu pietre își are vremea ei, și strângerea pietrelor își are vremea ei; îmbrăţișarea își are vremea ei, și depărtarea de îmbrăţișări își are vremea
3:5
Ioel 2:161 Cor. 7:5
ei; 6căutarea își are vremea ei, și pierderea își are vremea ei; păstrarea își are vremea ei, și lepădarea își are vremea ei; 7ruptul își are vremea lui, și cusutul își are vremea lui; tăcerea își are vremea
3:7
Amos 5:13
ei, și vorbirea își are vremea ei; 8iubitul își are vremea lui, și urâtul
3:8
Luca 14:26
își are vremea lui; războiul își are vremea lui, și pacea își are vremea ei. 9Ce
3:9
Cap. 1:3.
folos are cel ce muncește din truda lui? 10Am văzut
3:10
Cap. 1:13.
la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 11Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că
3:11
Cap. 8:17.
omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. 12Am ajuns
3:12
Vers. 22.
să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure și să trăiască bine în viaţa lor; 13dar și faptul că un om mănâncă
3:13
Cap. 2:24.
și bea și duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu. 14Am ajuns la cunoștinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci, și la ceea ce face El nu mai este nimic
3:14
Iac. 1:17
de adăugat și nimic de scăzut, și că Dumnezeu face așa pentru ca lumea să se teamă de El. 15Ce
3:15
Cap. 1:9.
este a mai fost și ce va fi a mai fost; și Dumnezeu aduce iarăși înapoi ce a trecut.

Teme-te de Dumnezeu!

16Am mai văzut

3:16
Cap. 5:8.
sub soare că, în locul rânduit pentru judecată, domnește nelegiuirea și că, în locul rânduit pentru dreptate, este răutate. 17Atunci am zis în inima mea: „Dumnezeu
3:17
Rom. 2:6-82 Cor. 5:102 Tes. 1:6,7
va judeca și pe cel bun, și pe cel rău, căci El a sorocit o vreme
3:17
Vers. 1.
pentru orice lucru și pentru orice faptă.” 18Am zis în inima mea că acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu și ei înșiși să vadă că nu sunt decât niște dobitoace. 19Căci
3:19
Ps. 49:12,20
73:22
soarta omului și a dobitocului este aceeași; aceeași soartă au amândoi; cum moare unul, așa moare și celălalt; toţi au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc, căci totul este deșertăciune. 20Toate merg la un loc; toate
3:20
Gen. 3:19
au fost făcute din ţărână și toate se întorc în ţărână. 21Cine
3:21
Cap. 12:7.
știe dacă suflarea omului se suie în sus și dacă suflarea dobitocului se coboară în jos, în pământ? 22Așa
3:22
Cap. 2:24. Vers. 12. Cap. 5:18;
că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se veselească de lucrările lui: aceasta
3:22
Cap. 2:10.
este partea lui. Căci
3:22
Cap. 6:12;
cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?

4

41M-am uitat apoi la toate asupririle

4:1
Cap. 3:16;
care se fac sub soare; și iată că cei apăsaţi varsă lacrimi și nu este nimeni să-i mângâie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor și n-are cine să-i mângâie! 2Și
4:2
Iov 3:17
am găsit că morţii care au murit mai înainte sunt mai fericiţi decât cei vii, care sunt încă în viaţă. 3Dar
4:3
Iov 3:11,16,21
mai fericit decât amândoi, am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare. 4Am mai văzut că orice muncă și orice iscusinţă la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt. 5Nebunul
4:5
Prov. 6:10
24:33
își încrucișează mâinile și își mănâncă însăși carnea lui. 6Mai
4:6
Prov. 15:16,17
16:8
bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de trudă și goană după vânt. 7Am mai văzut o altă deșertăciune sub soare. 8Un om este singur-singurel, n-are nici fiu, nici frate, și totuși munca lui n-are sfârșit, ochii
4:8
Prov. 27:201 Ioan 2:16
nu i se satură niciodată de bogăţii și
4:8
Ps. 39:6
nu se gândește: „Pentru cine muncesc eu și-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău. 9Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. 10Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul. Dar vai de cine este singur și cade fără să aibă pe altul care să-l ridice! 11Tot așa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur? 12Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; și funia împletită în trei nu se rupe ușor. 13Mai bine un copil sărac și înţelept decât un împărat bătrân și fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat; 14căci el poate să iasă din temniţă ca să domnească, măcar că poate chiar să se fi născut sărac în împărăţia celui din urmă. 15Am văzut pe toţi cei vii, care umblă sub soare, înconjurând pe copilul care avea să urmeze după împărat și să domnească în locul lui. 16Fără sfârșit era tot poporul în fruntea căruia mergea el. Și totuși cei ce vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.